Fast
Victorie bună pentru Sorana

Sorana trece de Pavlyuchenkova. Cele trei sfertfinaliste românce de anul trecut încep bine Madridul

Camelia Butuligă | 7 mai 2017

Ca și Simona, și Sorana a avut o adversară care a jucat ieri o finală. Anastasia Pavlyuchenkova a învins-o pe Francesca Schiavone la Rabat și azi a intrat pe teren la Madrid. Spre deosebire de Krystina Pliskova, care a părut lipsită de energie, rusoaica i-a dat de furcă Soranei, într-un meci care a avut nevoie de tiebreak în decisiv.

Cîrstea și Pavlyuchenkova seamănă prin felul în care joacă: riscant, plat, cu serviciu vulnerabil și oscilații drastice de la un game, chiar punct, la altul. Sorana avea o șansă mare, pentru că rusoaica este predispusă la dispariții mentale din joc; totul era să nu dispară mai mult decât ea. A fost un meci-cursă, în care amândouă au luat conducerea și apoi au pierdut-o: Sorana în primul set, apoi Nastia în al doilea, Sorana în prima jumătate a decisivului, Nastia în a doua. Meciul s-a decis la tiebreak, la mustață: câteva puncte în care Sorana a fost mai atentă și mai decisă, câteva puncte în care rusoaica a luat deciziile greșite și meciul, smucit timp de aproape două ore și jumătate într-o parte și-n alta, s-a tranșat în 10 minute. Tenisul: sportul cu cel mai lung preludiu.

Între ele însă, Sorana și Nastia au pus de niște schimburi frumușele și îndrăcite: tenisul lor nu are ascunzișuri, totul e verde-n față, razant, deschis, all in. Mingea fie sfârâie la doar câțiva centimetri peste fileu sau lângă linii, fie scapă în garduri, însă tot timpul este lovită cu simț de răspundere. Și ca patternuri de joc se potrivesc bine: clare, alerte, paralele, traiectoriile mingilor nu lasă loc de interpretări sau dubii. Amândouă atacă tușele sistematic de pe ambele părți, însă la impresia artistică puncte în plus primește Sorana, datorită felului cum alunecă înspre lovitura de dreapta și echipamentului New Balance (la fete, sunt cel mai inspirați).

Una peste alta, o victorie importantă pentru Cîrstea, nu numai pentru că a fost obținută în fața unei jucătoare de top 20 la un Premier Mandatory, ci prin felul în care a fost obținută, sau mai bine zis smulsă. Sorana a fost ea însăși: a oscilat, a riscat, a făcut greșeli sub presiune, dar până la urmă a izbândit cu jocul ei, imperfect și curajos.