Tecău și Lindstedt: fără greșeală până în semifinale

Cum spuneam și aici, iarba rămâne cea mai bună suprafață pentru Horia Tecău și Robert Lindstedt. Cât de natural se simt cei doi pe această suprafață se vede la acest Wimbledon, turneu la care Horia și Robert au translatat cu succes forma foarte bună arătată la Hertogenbosch, acolo unde au cucerit titlul chiar înainte să vină la Londra. 

Ca atare, cuplul româno-suedez a reușit să lege deja patru victorii la Wimbledon, dar, și mai impresionant, au făcut-o fără să cedeze un set. După o victorie în trei tie-break-uri în turul 1, 7-6(7) 7-6(5) 7-6(4) cu Dlouhy/Mertinak, a urmat un 6-2 7-6(3) 7-6(2) cu frații Ratiwatana în turul secund.

Apoi o partidă căreia ploaia i-a jucat ceva feste, cu belgienii Darcis și Rochus. Ai noștri și-au păstrat însă cumpătul, triumfând, din nou în minimum de seturi, 6-4 7-5 7-6(4). 

Iar azi, în sferturile de finală, a venit cea mai categorică victorie, la capătul unui meci pe care Horia și Robert l-au dominat de la început și până la final, impresionând prin siguranța la serviciu și retururile foarte agresive. A fost 6-4, 6-2, 6-4 cu Bracciali/Knowle, culmea, perechea care le făcuse un serviciu indirect lui Horia și Robert, după ce i-au scos, într-un tur anterior, pe principalii favoriți ai turneului, Nestor și Mirnyi. 

Tecău și Lindstedt au câștigat 40 din cele 43 de puncte jucate cu primul serviciu, trimițând 19 ași și 23 de lovituri direct câștigătoare. Nu au avut de salvat nicio minge de break. Practic, Bracciali și Knowle nu au avut nicio șansă.

Acum, cei doi sunt la o victorie distanță de a treia finală consecutivă la Wimbledon, de șansa de a juca din nou cu titlul pe masă. 

Următorii adversari vor fi însă și mai dificili. Este vorba de perechea Jurgen Melzer / Philipp Petzschner, o mai veche cunoștință a perechii noastre, cei care i-au învins pe Horia și pe Robert în finala din 2010. Ulterior, dublul austriaco/german a câștigat și al doilea meci direct, disputat toamna trecută, la Turneul Campionilor, tot la Londra. Va fi, așadar, al treilea meci direct, toate disputate în Anglia. O șansă mare de revanșă pentru Tecău și Lindstedt, exact la scena primei întâlniri. Acum condițiile sunt altele: Robert și Horia sunt mult mai experimentați și au mai puține emoții față de prima lor finală de Slam. 

A doua semifinală pare, teoretic, dezechilibrată: pe de o parte, frații Bryan, campionii en-titre, dar care au câștigat cu mari emoții în sferturi, revenind de la 1-2 cu Lipsky / Ram, pe de altă parte, outsiderii J.Marray/F.Nielsen. 

Practic, sunt condiții ca Horia și Robert să-i întâlnească, în două meciuri succesive, atât pe cei în fața cărora au pierdut finala din 2010, cât și pe cei în fața cărora au cedat meciul pentru titlu din 2011. Să sperăm că va fi ora marilor revanșe pentru cei doi.