Decizie neașteptată: Andy Murray s-a separat de Ivan Lendl

Un anunț pe care nimeni și nimic nu l-a anticipat: Andy Murray a confirmat, pe site-ul său oficial, despărțirea de antrenorul Ivan Lendl. „Îi voi fi mereu recunoscător lui Ivan pentru munca grea și eforturile din ultimii doi ani, de departe anii în care am cunoscut cel mai mare succes în cariera mea. Am învățat multe din această experiență și, în mod cert, vor exista beneficii și în viitor”, e citat Murray într-un comunicat de pe site-ul său oficial.

La rândul său, Lendl spune, în același anunț, că își va dedica mai mult timp jocului în sine: „Să lucrez cu Andy în ultimii doi ani a fost o experiență fantastică. Andy e o persoană de mare calitate. După ce l-am ajutat să câștige primele titluri de Slam, simt că e timpul să mă concentrez pe alte proiecte, cum ar fi să joc mai multe turnee în jurul lumii, lucru de care mă bucur foarte mult”. 

De altfel, un meci cu John McEnroe (care s-a lăsat și cu o discuție aprinsă în ce privește o decizie de arbitraj) a fost și motivul oficial al absenței lui Lendl de la Indian Wells. 

Murray nu are pregătită o alternativă, ceea ce înseamnă că va continua pentru o vreme cu restul echipei sale tehnice. 

Colaborarea celor doi a fost un succes din mai multe puncte de vedere, mai ales că a fost percepută drept o manevră riscantă, curajoasă din partea lui Murray, un fel de plonjare în necunoscut, în condițiile în care Ivan nu avea niciun fel de experiență ca antrenor la acel moment. În primul rând, Lendl l-a ajutat pe Murray să spargă gheața și să intre, în sfârșit, după mai multe încercări ratate, în grupul câștigătorilor de Grand Slam. Britanicul s-a impus mai întâi la US Open, în 2012, apoi a făcut istorie devenind primul britanic campion la Wimbledon după 77 de ani. De asemenea, un rezultat la fel de important a fost cel obținut în vara lui 2012, când Andy, la câteva săptămâni după finala pierdută la Wimbledon cu Roger Federer, s-a revanșat și a câștigat titlul olimpic. Muzz a mai ajuns în finala AO 2013.

De asemenea, parteneriatul Murray – Lendl a dat naștere unui adevărat trend, inspirându-i pe alți jucători să apeleze la glorii din anii 80-90. Așa au apărut colaborări faimoase precum Djokovic – Becker, Federer – Edberg, dar și altele mai puțin comentate, precum Gasquet – Bruguera, Cilic – Ivanisevic sau Nishikori – Chang, printre altele.

N-au existat niciodată semnale publice că între Murray și Lendl ar fi existat probleme. Relația lor a fost una între doi oameni foarte puternici, fiecare cu ideile lui foarte bine consolidate, dar cu o etică a muncii exemplară. Lendl a cerut mereu totul de la Andy și l-a împins până dincolo de limite, iar influența lui a devenit repede vizibilă. E faimoasă replica lui de după finala pierdută emoționant cu Roger Federer, în 2012: „Well done, Andy! La cât vrei să te antrenezi mâine?”.

În articolul Treizecizero dedicat lui Lendl în primăvara trecută scriam: „Influența lui Lendl a început să se vadă şi în jocul lui Murray: mai agresiv, mai înfipt pe linia de fund şi mai dispus să apese el primul pe trăgaci în schimburi. Imperturbabil, cu aceeaşi faţă pe care nu se poate citi nimic, Lendl l-a urmărit din tribune pe Andy şi când a plâns la discursul de după Wimbledon, şi când a sărit în aer de bucurie după câştigarea JO, şi când s-a ghemuit, acoperindu-şi şocat faţa după ce a câştigat US Open. Ce e cel puţin la fel de interesant ca efectul bun al lui Lendl asupra jocului lui Andy este efectul bun asupra psihicului său”. 

După ce a spart, în sfârșit, gheața la Wimbledon și a câștigat trofeul după care a alergat o viață întreagă, Andy a avut numai cuvinte frumoase despre antrenorul său, revelatorii despre relația lor: 

„Cred că pentru Ivan înseamnă mult. Sigur, ideal ar fi fost să-l câștige el, dar afară de asta, cred că înseamnă mult pentru el. El a crezut în mine când o mulțime de alți oameni n-au crezut. M-a făcut să învăț mult din înfrângeri. Întotdeauna a fost foarte onest cu mine, mi-a spus ceea ce a gândit, ceea ce nu e tocmai prea ușor într-o relație antrenor-jucător. În tenis, jucătorul e de cele mai multe ori șeful într-o astfel de relație, și cred că antrenorilor nu le e tocmai confortabil așa. Dar el a fost foarte sincer cu mine. Dacă am muncit din greu, a fost fericit. Dacă nu, era dezamăgit și-mi spunea exact asta. Anul trecut, după finala pierdută cu Roger, mi-a spus că e mândru de mine pentru că mi-am creat șanse, că am jucat diferit față de restul finalelor. El a reușit să-mi schimbe atitudinea și mentalul înaintea unor astfel de finale”.

Timingul acestei despărțiri este cumva ciudat și a luat prin surprindere pe toată lumea, inclusiv pe ziariștii britanici foarte apropiați de tabăra jucătorului. De la revenirea în circuit post-operație, Andy întârzie să găsească un ritm și să-și reocupe locul în elită, în semifinalele și finalele turneelor. În ciuda faptului că a jucat multe turnee, nu a reușit să ajungă decât într-o semifinală anul acesta, la Acapulco, iar acum are de apărat 1.000 de puncte la Miami, unde a câștigat Masters-ul anul trecut. Murray ocupă locul 6 în această săptămână.