O versiune îmbunătățită a lui Wozniacki o învinge pe Sorana Cîrstea pentru un loc în optimi la Miami

La US Open, Caroline Wozniacki era pe locul 74. Venea după un an plin de accidentări (cea mai serioasă la picior) și un șir de rezultate neremarcabile. După semifinala de la New York (pierdută contra lui Kerber) și titluri la Tokyo și Hong Kong, Caroline a început 2017 de pe locul 17 și, mult mai important, și-a continuat forma bună pe teren. În Australia nu a reușit să joace mai mult de trei meciuri la niciun turneu la care a participat, dar lucrurile au început să se lege în Orientul Mijlociu, unde a jucat două finale consecutive, la Doha și Dubai. La Indian Wells s-a oprit în sferturi, după un meci disputat cu Mladenovic, iar la Miami este în optimi, după ce a învins-o pe Sorana Cîrstea azi dimineață cu 6-4, 6-2.

Dacă te uiți pe lista învinselor lui Wozniacki de la US Open încoace, vezi tot felul de stiluri de joc: de atac, de apărare, cu lovituri puternice sau counterpunching: de la Keys la Putsinteva, de la Puig la Sevastova. Vârstele variază de asemenea: veterane ca Jankovic sau Kuznetsova sau tinere ca Siniakova sau Kasatkina, Caro le-a găsit tuturor ac de cojoc.

Deseori luată peste picior de adepții tenisului în forță pentru stilul ei de joc, bazat pe alergat și recuperat mingi, Caroline Wozniacki este, fac pariu, o jucătoare pe care adversarele ei nu sunt bucuroase să o întâlnească. N-o să le copleșească cu forța loviturilor, dar le va copleși altfel: epuizându-le fizic și obligându-le să riște mai mult decât e înțelept. Presiunea psihologică este mai subversivă, dar la fel de sufocantă de la cineva care îți returnează tot și te obligă să joci schimburi de peste 15 lovituri ca de la cineva care spulberă mingea.

De 12 ani de când joacă în circuit – Wozniacki are doar 26 de ani, greu de crezut – acesta este planul ei A, cu care a câștigat 25 de titluri, a fost numărul 1 și a făcut finale de Slam. Jocul ei i-a adus mai multe rezultate decât Soranei, colegă de generație pe care mulți o vedeau în 2009 ca o posibilă rivală. Motivul principal este că tenisul răsplătește stilurile de joc constante mai degrabă decât cele riscante. Dacă nu ai niște megalovituri ca Serena sau Sharapova sau Kvitova, lovituri care pot să te ducă drept către un Slam sau un trofeu sfârâind printre adversare, atunci e bine, pentru strategia pe termen lung, să mai ai și alte opțiuni pe teren.

Caroline a părut, mulți ani, a nu avea decât constanță și anduranță, și mai puțin arme cu care să preseze adversarele și să facă puncte ușoare. Câștiga până la urmă, dar meciurile ei se transformau în marșuri epuizante fizic și deseori o vedeai din turul trei încolo bandajată mai ceva ca o mumie. Meciurile de trei seturi deveniseră o chestie obișnuită. Acum, Caroline joacă și câștigă la fel ca-n vremurile bune, dar majoritatea victoriilor sunt în două seturi: din 36 de meciuri jucate de la USO încoace, doar 12 au fost tranșate în decisiv. Se pare că a reușit o schimbare de paradigmă; defensiva constantă este planul B, nu A. Iată ce declara acum două săptămâni la Indian Wells:

”Cred că avantajul meu este că pot juca lovituri diferite și pot varia viteza mingii. Asta m-a ajutat în multe meciuri. Apoi, faptul că pot alerga foarte bine și pot ajunge la foarte multe mingi mă ajută când nu simt loviturile foarte bine; atunci planul B este să mă transform într-un zid și să aștept momentul potrivit pentru a specula deschiderile din terenul adversarei.”

Într-un fel, jocul lui Wozniacki era un match-up problematic pentru Sorana și înainte de această ajustare; ea are de obicei probleme cu jucătoarele care îi întorc mingile înapoi, ademenind-o să dea din ce în ce mai tare și să greșească. Acum h2h lor a ajuns la 5-3 pentru Caroline, cu două dintre victoriile Soranei venind la Roland Garros 2009 și Toronto 2013, cele mai bune turnee din cariera ei.

În podcastul în care am disecat împreună cu Daniel Dobre situația din WTA și ATP, acesta spunea că dacă ai un joc de atac, cu lovituri riscante, atunci trebuie să accepți că vei greși mai mult decât cineva care joacă la siguranță. ”Dacă intri pe teren știind că vei greși, când greșești, nu trebuie să te mai superi.” Acceptarea unui anumit număr de greșeli ca fiind inevitabile te ajută să nu rămâi blocat mental în acele greșeli și să depășești repede momentul, o abilitate crucială în tenis, unde cel mai important punct este următorul. Sorana a început ambele seturi cu handicapuri considerabile: în fiecare a fost condusă cu 5-1 și și-a pierdut serviciul în primele trei game-uri în care a servit. A reușit să revină jucând excelent tenisul ei de atac, dar n-a fost suficient: distanța de acoperit era deja prea mare.

Tommy Haas, noul director al turneului de la Indian Wells a dat un interviu zilele trecute în timpul căruia s-a nimerit ca la televizorul din cameră să fie transmis un meci pe care Federer îl câștiga. Aruncând o privire la scor, Haas a făcut o remarcă paranteză, care mi se pare esențială pentru cine vrea să știe cum de unii jucători câștigă mai mult decât alții în carieră. ”Totul e să greșești la momentul potrivit în meci. Unii jucătorii își sapă groapa prea adânc și nu mai pot ieși din ea.” Parcă pentru a-i da dreptate, Federer a făcut două greșeli neforțate consecutive de la 40-0 pe propriul serviciu. Haas nu s-a îngrijorat: ”E ok, nu afectează curgerea meciului. În tenis, să joci bine scorul este crucial.” Câteva clipe după aceea, Federer avea 4-1.

”Playing the score right”, adică să nu faci greșeli la scoruri sensibile și să nu faci greșeli consecutive, este probabil cel mai important skill din categoria ”gestionare a meciului”, abilitate pe care o stăpânesc foarte bine jucătorii de top. Când te uiți la un meci de juniori, primul lucru care te izbește nu sunt loviturile (care pot să rivalizeze ca forță și plasament cu cele ale seniorilor), ci felul dezlânat în care jocul lor se mulează pe scor.

Sorana a avut azi această problemă: și-a săpat gropi prea adânci pentru a se mai scoate din ele în timp util. În plus, faptul că serviciul ei a fost fundamental alterat de accidentarea la umăr contribuie la creșterea riscurilor când servește. Iar dincolo de serviciu, în timpul schimburilor, jocul ei inerent agresiv va fi mereu pus la încercare de cineva ca Wozniacki, suficient de puternică pe picioare pentru a ajunge și a returna mingi dificile, iar și iar. Mai cu seamă dacă apasă un pic mai tare pe minge atunci când se ivesc deschiderile potrivite.

Deocamdată, Wozniacki se adaugă la lista jucătoarelor care dovedesc că nu-i niciodată prea târziu pentru un makeover: e posibil să adaugi elemente noi sau să ajustezi altele la orice vârstă. Serena Williams, Angelique Kerber, Karolina Pliskova sunt jucătoare de top care au dovedit că îmbunătățirile pe care le-au făcut, tactic, tehnic sau fizic, au dat rezultate. Tenisul devine un sport unde dacă nu evoluezi, ești lăsat în urmă. Radwanska sau Muguruza sunt în această situație de impas: prima pierde repede, a doua se chinuie sisific să-și câștige fiecare meci. A nu risca și a sta pe loc din punct de vedere al jocului, devine, paradoxal, o opțiune din ce în ce mai riscantă.