Sori în creștere, face sferturi de finală la Dubai

Cu Sara Errani, Sorana a fost, pe alocuri, sclipitoare și s-a impus cu 6-2, 5-7, 6-1, într-un meci în care a trimis 52 de lovituri direct câștigătoare, la pachet cu 57 de erori neforțate. 

Pe la începutul meciului cu Errani îi spuneam Cameliei, mai în glumă, mai în serios, că în mod normal Sorana ar trebui să sară într-un picior de bucurie și să dea câte o petrecere de fiecare dată când întâlnește o jucătoare precum Sara Errani. Tot respectul pentru felul în care și-a maximizat Sara potențialul – da, e important să câștigi așa cum poți și cum îți permite jocul, nu se dau premii de consolare pentru execuții frumoase. Și nici pensii după retragere. Dar Errani nu are absolut nimic cu care să o atingă pe Sorana. Dovadă palmaresul odios al italiencei cu jucătoare de Top 5, capitol în care se încadrează, în general, jucătoare de forță, așa cum e și Sorana. Până s-o bată pe Aga la Istanbul, Errani avea un bilanț de 0-28 vs Top 5, iar acesta este unul dintre capitolele în care cifrele chiar spun povestea corect, pentru că arată cât de limitată e italianca împotriva unor jucătoare capabile să genereze atât de multă putere.

Așa că am mai avut un șoc când am reverificat și da, într-adevăr, Sara câștigase 5 din precedentele 6 meciuri directe contra lui Sori. Cu singura victorie a Soranei venind pe indoor hard, adică o suprafață rapidă. Din fericire, și Dubai este foarte rapid (așa spun jucătorii), iar Sorana și-a luat cu ea pe teren acele execuții care i-au atras atâtea elogii și așteptări  de-a lungul timpului din partea fanilor și a numelor importante din tenis. Iar când jocul ei funcționează, Sorana e un spectacol. Mi-a plăcut atitudinea ei energică din primul set, mi s-a părut mai mult decât obișnuitele ei metode de încurajare, mi s-a părut ceva mai asumată, încercând să dicteze, așa cum ar face orice jucătoare de forță contra unui pusher clasic de genul lui Errani. Chiar și venirile la fileu, uneori un pic grăbite, mi-au plăcut. Puține jucătoare atacă fileul încă din primul game, iar mesajul transmis de Sorana a funcționat, pentru că, simțindu-se bruscată, Errani s-a crispat rapid și n-a trecut mult până când italianca a trimis după antrenor. Mi-au plăcut, firește, și punctele făcute, în special un winner luat foarte de jos și expediat în cross scurt, într-un unghi mort pentru Errani. O minge grea, la care trebuie să găsești un echilibru perfect, pe care să-l împachetezi cu suficientă încredere.

Și așa ajungem la marea problemă, cea recunoscută chiar de ea după meciul cu Vinci: „Toată lumea știe deja că sunt mai emotivă pe teren”. Ceea ce e bine, pentru că o problemă recunoscută e pe jumătate rezolvată. A fost suficient un declick în startul setului doi, pentru ca Sorana să nu se mai simtă și să nu se mai comporte precum jucătoarea în control. „Ai făcut o greșeală și gata, te-ai și dat înapoi. Te-ai dus un metru și jumătate înapoi. A trecut, gata. Tu conduci, tu trebuie să fii agresoarea. Mai și greșești, e inevitabil. La ce viteză servește, nu poate să îți facă probleme”, i-a spus Victor Ioniță, sumarizând momentul. Preocupată să plimbe gospodărește mingea dintr-o parte în alta, Errani a tras-o pe Sori la nivelul ei, și cu tot cu revenirea de final (5-5 de la 2-5), setul fusese pierdut.

Mai e un detaliu aici. Sorana trebuie să își păstreze cât mai sus procentajul primului serviciu, pentru că asta o ajută să dicteze mai ușor schimbul, îi conferă din start un avantaj. Un detaliu observat de prietenul româncelor, @MindtheRacket, e definitoriu: Sorana își păstrează procentajul la primul serviciu în jurul sau peste 60 la sută în majoritatea seturilor pe care le câștigă (inclusiv traseul de la Toronto) și coboară puternic în cele pe care le pierde. Azi a avut 61 la sută în primul, 48 în al doilea, 66 în decisiv. 

La 1-1 la seturi, cu adversara în revenire, tradiția ne spune că Sorana urmează să-și piardă focusul. Azi, nu. Deși era evident că fierbe, că are dificultăți în a-și potoli emoțiile, Sorana și-a regăsit loviturile din primul set și a tranșat decisivul la scor. A terminat meciul cu nici mai mult, nici mai puțin de 52 de lovituri direct câștigătoare, o cifră wawrinkiană, dar, inevitabil, și cu 57 de erori neforțate.

La final, Sori arăta ca un om ușurat, care tocmai ce și-a luat de pe umeri o presiune enormă. Victoria cu Errani i-ar mai putea înlătura un pic din greutatea care o apasă la fiecare meci și ar putea-o ajuta să joace cu ceva mai multă libertate în turul (tururile, sper), următoare. Accesul în sferturi se califică deja drept un rezultat onorant, iar Sorana ar trebui să privească lucrurile mai detașat acum, pentru că poate tocmai presiunea așteptărilor enorme puse în ea o face să joace cu frică uneori. Nu e ușor să fii mereu în luminile rampei (șablon traductibil prin foarte multe lucruri), dar, chit că poate pare o afirmație riscantă, sunt absolut convins că Sorana va găsi, la un moment dat, acel ceva care să-i aducă la un numitor comun toate calitățile și să o ajute să urce mai aproape de Top 10. Pentru că talent există, munca există (legenda urbană care discreditează implicarea și eforturile Soranei la antrenamente e nedreaptă).

Trebuie doar aliniate planetele. Unii au nevoie de ani buni pentru asta, iar câtă vreme se menține în preajma Top 20, Sorana va fi mereu, în viziunea mea, predispusă la Marele Salt. Na Li, spre exemplu, a avut nevoie să se apropie de 30 de ani ca să livreze. Și nu e singurul exemplu. Uneori, e mai bine mai târziu decât niciodată. Apropo de Top 20, când va sparge și această barieră, Sorana va mai înlătura o greutate de pe piept. Naveta între locurile 21-35, când o lume întreagă îți vorbește în urechi despre potențialul pe care îl ai, trebuie să devină stresantă la un moment dat. 

Iar unul dintre lucrurile care ar putea-o ajuta pe Sorana este echipa de Fed Cup a României. Dacă i-ați citit interviul dat de la Doha, înseamnă că ați descoperit o Sorana absolut cucerită de ideea de a juca pentru națională. Unde să te vindeci mai bine de emoții decât la tine acasă, printre cei dragi? Mi-aș dori să văd o arenă plină, călduroasă, burdușită cu steaguri tricolore, care să le poarte pe Sorana și pe Simona către victorie, în barajul cu Serbia. Să le încurajeze necondiționat. Pe Novak Djokovic l-a lansat, printre altele, o experiență similară în Cupa Davis. Sorana ar beneficia din plin de o primire călduroasă acasă. 

Până la barajul din aprilie, urmează mâine (al doilea în program) sfertul de finală cu Caroline Wozniacki, daneza care, după un început șters de an, a legat două victorii la Dubai, cu Lisicki și Beck. Scorul dintre cele două e strâns, 3-3, dar Sorana are victoriile mai grele: una, la RG, în anul când a jucat sferturi, iar alte două dramatice, cea de la Toronto, de anul trecut, după două mingi de meci salvate, și o alta din 2009, la Los Angeles, obținută cu 7-6 (5) în decisiv. 

Flavia Pennetta – Venus Williams e celălalt sfert de pe această parte de tablou. Serena – Jankovic și Cornet – Suarez Navarro sunt celelalte sferturi de finală. Victoria lui Suarez Navarro contra Petrei Kvitova (7-6 în decisiv, cu Suarez Navarro câștigând ultimele cinci puncte ale tiebreak-ului) înseamnă că Simona Halep e sigură de cel puțin locul 8 de săptămâna viitoare. Dacă Serena o elimină pe Jankovic mâine, Simona va urca pe 7.

Highlights