Gulbis versus Dimitrov sau ce unelte îţi iei cu tine pe terenul de tenis

În ciuda fazei din video-ul de mai sus, mult aşteptatul tur secund dintre cei doi wunderkinder ai tenisului masculin, Baby Federer şi Baby Marat, a fost, spre surprinderea mai sus semnatei, un meci serios şi profesionist, fără rachete rupte, fără crize de nervi şi fară duble greşeli consecutive în momente critice. Pus primul în program, de la 11.00, ora locală, meciul a prezentat un Gulbis concentrat, cu un serviciu care a funcţionat ca un ceas tot timpul. De partea cealaltă, Dimitrov a părut cam neinspirat, jocul său nereuşind să-i pună probleme reale lui Ernests, care a salvat toate cele 5 mingi de break cu care s-a confruntat. Gulbis a făcut break o dată (în primul set) din cele 5 şanse avute, iar în setul doi a jucat destul de solid pentru a ajunge în tiebreak, unde a luat startul mai bine decât Dimitrov: 6-4, 7-6(3) după oră şi jumătate. Ernests va juca meciul următor cu nimeni altul decât campionul en-titre, Del Potro.

Dacă la capitolul melodramă meciul a fost dezamăgitor, a fost în schimb foarte interesant, pentru că a opus doi jucători de perspectivă, cu două seturi diferite de puncte forte şi slabe. Jocul lui Gulbis e foarte simplu de definit, fiind bazat pe atac şi lovituri agresive: dacă serveşte bine, poate bate pe oricine. Dacă nu serveşte bine, poate pierde la oricine. De asemenea, deşi poate juca şi defensiv datorită pregătirii fizice îmbunătăţite în ultimul timp, Gulbis nu va fi niciodată un recuperator de mingi. Nu are nici jocul, nici fizicul, nici mentalitatea potrivită. El însuşi a declarat că „atâta timp cât lovesc agresiv, asta e tot ce contează. Chiar dacă mingea iese în out, dacă am lovit-o hotărât, sunt liniştit”. Ajută întotdeauna să te cunoşti şi să-ţi defineşti clar jocul. Odată ce iei o decizie, lucrurile se clarifică şi eşti mai liniştit – ţi-e clar, cu alte cuvinte, pe ce culoar alergi. Şi când pierzi şi când câştigi, ştii că o faci pe mâna ta.

Cu Dimitrov am impresia că lucrurile nu sunt aşa clare. Ce fel de jucător este Grigor? Mi-e greu să spun. Nu are o lovitură copleşitoare, arma la care să se ducă atunci când are nevoie de să facă punct. Serviciul s-a îmbunătăţit anul trecut, dar tot nu este la categoria „big serve”. Azi primul lui serviciu a avut in medie 191 kmh, pe cand al lui Gulbis a fost în jur de 210. Dreapta este foarte bună, dar nu este în categoria Del Potro, Gulbis sau Raonic ca viteză, şi nici prin spin nu se remarcă. Reverul o fi el frumuşel, dar e departe de a fi o armă ca al lui Wawrinka. Deşi deplasarea a crescut foarte mult în ultimul timp, mă îndoiesc că Grigor e făcut să fie un recuperator de mingi. Dacă e să găsesc un motiv pentru care sunt neîncrezătoare că Baby Fed va egala vreodată performanţele lui Federer, acesta este motivul principal: e departe încă de deplasarea şi anticiparea lui Federer.

Şi mai e ceva: Grigor nu este un gigant când vine vorba de tărie mentală. Poate de asta a stat Gulbis aşa calm azi: nu s-a simţit ameninţat cu adevărat. Când a fost confruntat cu trei mingi de break consecutive spre sfârşitul setului doi, Gulbis a servit imparabil de trei ori la rând. Ar fi putut să facă asta dacă de celaltă parte a fileului s-ar fi aflat Nadal? Mă îndoiesc.

Durează să te cunoşti şi să te clarifici, şi ca om, dar şi ca tenisman. Federer s-a dumirit abia la 23 de ani cam cum să joace pentru a câştiga. În interviul de azi, Gulbis a declarat că scopul unui jucător este să câştige cât mai eficient, cât mai rapid, cât mai economic. Nimeni nu vrea să stea pe teren mai mult decât e nevoie, pentru că energia fizică este o resursă preţioasă şi limitată pentru toată lumea, cu atât mai mult pentru jucătorii profesionişti. De aceea e nevoie să-ţi „customizezi” cât se poate de mult jocul şi să-l adaptezi astfel încât să-ţi aducă cât mai multe victorii cu cât mai puţin efort fizic şi psihic. După ani de umblat brambura, Gulbis şi-a pus în ordine „cutia cu unelte”. Grigor îmi dă senzaţia că încă duce după el o geantă prea mare, plină de chestii uneori inutile (ca tweenerul de mai sus) şi în care nu găseşte ce-i trebuie atunci când îi trebuie.

Ce altceva e de notat în ATP:

– După ce a salvat 4 mingi de meci în turul 1, Marius Copil s-a calificat în sferturi la Quimper, turneu la care a ajuns la a șaptea victorie consecutivă. Va juca pentru un loc în semifinale cu un al treilea francez, Pierre-Hugues Herbert, cel care a obținut ceva elogii anul trecut, în Mastersul de la Paris.

– Tabloul de la Rotterdam arată ca un ardei gras frumos și bine proporționat. Plesnește de sănătate, cu alte cuvinte. Aduce mai degrabă cu un Masters decât cu un 500, iar dacă mai iei în calcul și facilitățile, nu e deloc departe de un asemenea statut. La cât de ambițios e CEO-ul Richard Krajicek (la un moment dat, printre propuși la șefia ATP), n-ar fi exclus să tindă către acest statut într-o bună zi. O sumedenie de meciuri tari în primele zile: Delpo – Monfils, Cilic – Tsonga, Janowicz – Haas, Kohlschreiber – Gasquet, sau sus-comentatul Gulbis – Dimitrov. Și în sferturi vor fi lucruri de văzut: Delpo se vede cu Gulbis, Berdych cu Janowicz, iar Cilic, probabil cu Andy Murray. La dublu, Horia Tecău și Jean-Julien Rojer joacă mâine, tot în sferturi.

– Apropo de Delpo, argentinianul a fost protagonistul fazei zilei de joi, alături de Mathieu (primul video), și cea de miercuri, alături de Monfils (al doilea video).

– Și tot la Rotterdam s-a întâmplat, ieri, o fază ciudată în meciul dintre Cilic și Tsonga. La 5-3 în setul doi și minge de meci pe serviciul lui Tsonga, francezul s-a oprit în timpul punctului, la auzul unui zgomot foarte ciudat, urmat de un țipăt de femeie. E dificil de măsurat în ce măsură Jo chiar a fost speriat, dar e de aplaudat reacția foarte fair-play a lui Cilic, unul dintre cei mai apreciați, din acest punct de vedere, oameni din tenis. Croatul a acceptat fără comentarii propunerea-decizie a lui Carlos Bernandes (la rându-i, prompt și ferm) de a rejuca punctul, deși asta l-ar fi putut costa o posibilă răsturnare de situație. Probabil că mulți alți jucători ar fi protestat viguros într-o astfel de situație. Marin a pierdut, de altfel, game-ul, dar a reușit să închidă mai apoi, pe propriul serviciu. Cele două momente, incidentul propriu-zis și finalul de meci, mai jos: 

– Alt meci foarte bun la Rotterdam a fost cel dintre Andy Murray și austriacul Dominic Thiem, jucător de 20 de ani care a atras atenția specialiștilor după ce a făcut sferturi, în toamnă, la Viena, și l-a împins pe Tsonga până în tiebreak-ul decisivului. Thiem, care lovește reverul cu o singură mână, e cel mai tânăr jucător din primii 125 din lume și i-a dat ceva bătăi de cap lui Andy Murray cu stilul său exploziv și foarte îndrăzneț. Austriacul a câștigat setul doi, dar a capitulat în trei seturi la mai experimentatul său adversar. În schimb, pe post de consolare, a produs faza serii. Iat-o mai jos. Și nici highlights-urile (video-ul următor) nu-s câtuși de puțin de lepădat. Țineți-l minte pe Thiem.