Jurnal Fed Cup | Suntem în grafic: România câștigă cu emoții primul meci, dar câștigă

Adrian Țoca | 5 februarie 2014

Irina Begu și Monica Niculescu au adus punctul decisiv care asigură prima victorie României la Fed Cup. Sorana Cîrstea a câștigat la simplu, dar Simona Halep a cedat, deși a condus cu 6-1 și 5-3.

Dacă ar fi să învățăm ceva după prima zi la Fed Cup, concluzia e simplă: ce bine e să ai o echipă în care oricine poate aduce punct! Ani la rândul, în discuțiile despre Cupa Davis (în principal) sau Fed Cup, suporterii sau analiștii au remarcat cât de important este într-o competiție pe echipe să existe mai multe soluții în lot. Și asta pentru că formatul celor două competiții e de așa natură încât poate nivela diferențele valorice sau poate aduce rezultatul final la mâna unui sportiv mai prost clasat, caz în care e întotdeauna util să ai cât mai multe alternative competitive la dispoziție. În Cupa Davis, spre exemplu, se spune că ești atât de bun precum e numărul 2 al echipei de bun, iar în Fed Cup afirmația se păstrează valabilă, cu amendamentul că rolul dublului crește și mai mult. Cumva în antiteză cu situația băieților noștri din Cupa Davis, pentru prima oară România a putut alinia în Fed Cup o echipă foarte echilibrată valoric, iar acest lux și-a dovedit beneficiile într-un meci contra Ungariei mult mai complicat decât l-am fi așteptat. După ce ambele echipe au câștigat câte un meci la simplu, dublul format din Irina Begu și Monica Niculescu, o pereche care are la activ inclusiv un titlu WTA, a tranșat meciul și a înfrânt într-un final rezistența unguroaicelor, la capătul unei zile lungi, grele și complicate.

Totul începuse simplu: Sorana Cîrstea a expediat-o sumar pe Reka-Luka Jani, într-un meci-antrenament despre care nu se pot spune prea multe. Diferența valorică dintre cele două e una imensă, iar scorul nici măcar nu spune toată povestea: 6-1, 6-0. Când, în meciul al doilea, Simona Halep a câștigat primul set cu Timea Babos, de asemenea cu 6-1, perioadă în care a arătat câte ceva din tenisul anului 2013, totul părea că se va termina rapid, simplu pentru noi, dureros pentru gazde. La 5-3 în setul doi, deși apăruseră câteva semne prevestitoare, Simona părea gata să încheie meciul, numai că Timea Babos, o jucătoare de moral, care se hrănește dintr-un serviciu exploziv, a prins dintr-o dată viteză. Ajutată și de erorile Simonei, Babos a atins un nivel de încredere atât de ridicat încât aproape că n-a mai greșit, minute în șir. A câștigat șase game-uri consecutive și 10 din ultimele 12 ale meciului, pentru o victorie nesperată de Ungaria, contra celei mai bine clasate jucătoare din turneul de calificare de la Budapesta.

Simona, într-o continuă campanie de ajustare la noul ei statut de țintă pentru toate jucătoarele pe care le întâlnește, a avut o zi proastă la retur și a dat semne că toate lucrurile care se întâmplă în jurul ei și-au pus cumva amprenta. „A fost o presiune în plus, am simțit-o azi, dar va trebui să încep să învăț s-o controlez. Îmi pare rău că am pierdut meciul pentru România, dar turneul nu se termină aici. Vom mai avea meciuri grele, iar eu voi da tot ce pot să aduc puncte României”, a spus Simona la Dolcesport.

Se spune că o înfrângere venită la timpul ei îți poate aduce mai multe informații decât o victorie mai puțin concludentă, iar Simona are în mod cert ce învăța dintr-o partidă pe care a scăpat-o, pur și simplu, printre degete, uitând cum să o închidă. Babos a câștigat în maniera în care obișnuia Simona să întoarcă meciuri în alte ocazii, jucând fără frică, cu multă agresivitate și cu multă încredere, în condițiile în care Halep, care are în mod tradițional probleme în fața unor jucătoare ce pot dezvolta o forță precum cea imprimată de Babos sau Keys, a făcut nu un pas, ci doi înapoi. 

Dar Simona a tras concluziile corecte, iar ceea ce o validează drept o jucătoare foarte matură este atitudinea, foarte sănătoasă, indiferent că vorbim după o înfrângere sau de o victorie. Simona nu-și hiperbolizează niciodată triumfurile, dar nici nu-și dramatizează eșecurile. E o doză de realism la ea care o va ajuta să se țină cu picioarele pe pământ atunci când în jurul ei fie se vor face petreceri, fie se va scufunda planeta, în funcție de cât de repede se parcurge drumul de la 5-3 la victorie sau la înfrângere. Spre exemplu, aici e conștientă că i-a scăpat meciul printre degete și că mai degrabă l-a pierdut ea decât l-a câștigat adversara.

„O respect că m-a bătut, a fost mai bună ca mine, dar este bine să înțeleagă toată lumea că nu pot să câștig toate meciurile. Nu sunt un robot. Nu înseamnă că dacă sunt locul 10 trebuie să bat toate jucătoarele”, a mai spus ea. Atitudinea foarte asumată a Simonei îi va servi pe post de sprijin pe viitor și o va scuti de variații emoționale prea puternice. E material bun Simona,  și e foarte interesant de studiat cum se va derula această perioadă de tranziție a carierei ei și în ce fel va reuși ea să respingă și să facă față amestecului de presiune, zgomot, așteptări mari și critici, amestec care o să o tot apese de acum înainte.

Ce altceva mai e bun într-o astfel de înfrângere? Că ea nu înseamnă automat și finalul turneului pentru Halep, așa cum se întâmplă în circuit. Simona nu trebuie să aștepte mult pentru șansa reabilitării: proximul meci se joacă vineri. Iar până la finalul aventurii Fed Cup mai sunt destule meciuri de câștigat.

Însă dacă România ajunge neînvinsă la meciul din etapa a doua, cel cu Marea Britanie, asta se datorează perechii de dublu. Irina și Monica se așteptau, probabil, să aibă o seară relaxată, fără mari bătăi de cap, însă planurile s-au schimbat brusc după eșecul Simonei. S-a transformat într-un meci cu miză enormă (un eventual eșec ar fi riscat să compromită întreaga calificare), iar asta s-a văzut în primul set, când Monica și Irina, deși formau perechea vizibil mai experimentată și indubitabil mai valoroasă, au părut foarte emoționate, apăsate de greutatea meciului. Meritul lor e că nu s-au pierdut cu firea după tiebreak-ul pierdut, și-au păstrat cumpătul, iar câteva minute mai târziu puneau piciorul în prag. Moment în care am putut să apreciem cu toții avantajul de a putea trimite pe teren nu doar o echipă de dublu odihnită, ci și relevantă din punct de vedere competițional. Restul meciului a fost ceea ce ar fi trebuit să fie întreaga zi, adică o formalitate (6-7, 6-2, 6-0), iar România – Ungaria s-a terminat așa cum a început la ora Soranei, cu un set câștigat clar de echipa noastră. Între cele două momente am tras însă o spaimă zdravănă. Face parte din farmecul jocului.  

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi