Happy New Federer, everybody! Roger trece de Murray, merge în semifinale, urmează marea reîntâlnire cu Nadal

Pe cât de interesant a fost până acum acest Australian Open, crema abia urmează: Federer – Nadal, vineri, în semifinale, la locul unuia dintre cele mai frumoase meciuri ale lor de-a lungul timpului. Roger a mai bifat o victorie notabilă: cea cu Murray este abia prima reușită de Federer contra unui jucător din Big Four de la Turneul Campionilor 2012 încoace.

Întrebat după meciul cu Tsonga dacă are de gând să-şi schimbe tactica şi să vină la fileu tot timpul, Federer a răspuns: „Lăsaţi-mă să văd cum începe punctul mai întâi. Multe depind de cum servesc, de cum returnează adversarul, de cum serveşte el”. Ideea multora era, desigur, că Edberg va încuraja un stil de atac al fileului. Răspunsul lui Federer a nuanţat puţin abordarea. Iar ce-a făcut în meciul cu Murray de azi a arătat cum a ales să pună totul în practică: alegându-şi momentele când să urce. Statistica punctelor câştigate la fileu este foarte bună: 49 din 66 de asalturi (76%). Acest procentaj de reuşită se datorează faptului că Federer şi-a pregătit atacurile fie cu prime servicii bune, fie cu lovituri inspirate. Andy l-a lobat de vreo trei ori, dar în general, atunci când era la fileu, Federer era în avantaj: Murray era fie scos din poziţie, fie încerca prea mult la passing shot şi greşea.

Federer a arătat în primele două seturi ca o panteră permanent la pândă. Raliurile din spate nu s-au prelungit decât rareori, orice mică oportunitate de a face un pas în interiorul terenului era luată ferm de guler şi dusă până la fileu. Mats Wilander a observat că urcările lui Federer au ceva nou: angajamentul. Când urcă, urcă hotărât, până foarte aproape de fileu, părând ca un portar de fotbal, uriaş şi greu de trecut de adversar.

Altă componentă esenţială a tacticii de azi a fost „schimbarea în permanenţă a scenariului”: Federer nu i-a dat lui Murray două lovituri consecutive la fel. L-a plimbat şi l-a obligat să lovească toate loviturile pământului, din toate poziţiile. Andy, a cărui deplasare este esenţială pentru jocul său şi care nu este încă la 100% în aceasta privinţă din cauza spatelui, a făcut o mulţime de greşeli pe care le-aş numi forţate. A greşit mult când a fost obligat de Federer să se întindă după mingi sau se aplece după ele, să le ia din alergare sau să le lovească din poziţii incomode.

Trei elemente esenţiale i-au permis lui Federer să joace cum a jucat azi: faptul că este sănătos şi poate să alerge (a făcut într-un schimb trei şpagaturi defensive a la Djokovic consecutive!), faptul că serviciul unu a redevenit o armă (chestie care depinde tot de starea bună a spatelui) şi racheta. Da, am văzut azi cum îl ajută schimbarea rachetei. Dacă pe slice-ul de rever încă mai trebuie să mai lucreze la butoane, am văzut cum mingi agăţate în extremis sau lovite nesincronizat intrau totuşi în teren. Racheta nouă îi dă mai mult spaţiu de manevră şi un rever care zboară mai mult în terenul adversarului.

Murray a încercat să lungească schimburile, să joace jocul lui, cel în care adversarii se împotmolesc ca-ntr-o mlaştină, dar Federer a răbdat şi asta. Mi s-a părut că n-a încercat să lovească prea tare, a avut constanţă şi a apărat cât a trebuit, construind şi aşteptându-l pe Andy la cotitură. Iar Andy s-a împiedicat şi la figurat, dar şi la propriu (ca-n setul 4, când s-a împiedicat în propriul prosop când se ştergea cu el). La fel cum zicea cineva despre Serena: „Chiar dacă nu este fizic la maxim, Serena n-o să se bată singură, tot tu trebuie s-o baţi”, aşa aş zice şi despre Murray. Andy nu mai este în grupul „aspiranţilor”, ca Grigor, ca să se îndoiască de el însuşi şi să se bată singur. Murray ştie că poate să câştige pentru că a făcut-o deja. Mental, ştie că poate. Aşa că nu aruncă prosopul, indiferent de situaţie.

În setul trei, Andy s-a ţinut scai de Roger şi a profitat de o scădere în nivelul primului serviciu al lui Federer, a împins setul în tie break şi l-a luat pentru că Federer n-a jucat suficient de agresiv pe cele două mingi de meci avute. Breakul lui Murray a oprit o serie de 50 de servicii câștigate consecutiv la AO de către Federer: altă dovadă că serviciul său funcționează așa cum trebuie.  

Setul patru a marcat o nouă schimbare de tactică din partea lui Federer. Cu Murray în mod vizibil pufăind şi gâfâind, Federer a aşteptat. Schimburile s-au lungit, la fel şi game-urile pe serviciul lui Murray (primul a durat 20 de minute!). Federer îşi lua serviciul în mai puţin de un minut şi apoi se apuca să-l perpelească pe Andy pe toate părţile. Nu mai puţin de 17 mingi de break a avut Roger în tot meciul, din care a luat 4 (deja procentajul slab de conversie a mingilor de break a ajuns subiect de glumă şi pentru el în interviuri – a zis că nu mai e atât de preocupat de aspectul ăsta). În setul patru, breakul a avenit la cel mai bun moment pentru el: la 4-3, şi apoi un as a parafat toată afacerea. 6-3, 6-4, 6-7(6), 6-3, după trei ore şi jumătate, şi Federer este în prima lui semifinală de Slam după fix un an de la precedenta, venită tot în Australia. Acolo unde a avut mereu succes, și unde își mai păstrează în picioare unul dintre recordurile de longevitate: 11 semifinale de AO consecutive!

În interviul de după meci, Federer a glumit cu Jim Courier: „Da, după setul trei mă gândeam că puteam să fiu deja aici cu tine dându-ţi interviul, nu s-o iau din nou de la capăt. Dar apoi mi-am zis: stai aşa, totuşi eu conduc!” Despre Fedalul care ne paşte în turul următor, Federer a zâmbit, ridicând din umeri: „O să fie greu, o să fie brutal, toate cele…”. Deşi Fedalul „cu de toate” n-a picat prea bine fanilor lui Federer de-a lungul timpului, cred că sunt motive să-l aştepte mai relaxaţi pe acesta. De ce?

În primul rând, Federer şi-a atins obiectivul de „a juca bine” la acest început de an. Semifinalele sunt pentru el nivelul, care, dacă e atins în mod constant la Slamuri, îl pune în Top 4, unde trebuie să fie prezent ca să aibă vreo şansă reală să ţâşnească dacă se iveşte oportunitatea. Jocul lui de azi şi cel contra lui Tsonga a arătat actualizat şi nuanţat: de la urcări la fileu edbergiene până la defensivă djokoviciană. Într-adevăr, Rafa joacă mult mai bine decât Andy sau decât Jo la ora asta, dar are şi el problemele lui fizice (băşicile de la mâna stângă care îi tot dau de furcă de vreo două meciuri încoace). Apoi, terenurile sunt oleacă mai rapide decât în anii trecuţi, şi asta ar putea iar să schimbe uşor datele problemei.

Cu Andy, s-a întâmplat o chestie interesantă datorită tacticii de atac la fileu a lui Federer. Murray a început să urce şi el la fileu în setul 3! Wilander: „Atacul la fileu îl obligă pe adversar să facă schimbări, pentru că dacă nu te poate opri din spate cu passinguri, n-ar cum să te impiedice să urci altfel decât urcând el primul!” Mi s-a părut foarte interesant. E drept, Rafa este mult mai periculos din spate cu passing-shot-uile, dar ar fi interesant de văzut cum ar schimba dinamica unui meci cu el dacă Federer ar presa fileul eficient şi constant. Cu siguranţă Fedalul, cam anemic în ultimii anii, ar fi mult mai palpitant de urmărit.

Rafa: Greu cu Dimitrov, dar „victoriile grele sunt mai importante”

Cu toate criticile pe care și le-a primit din varii motive, cel mai adesea pentru că nu a lăsat întotdeauna impresia că se pregătește la înălțimea potențialului său, Grigor Dimitrov dă, în fine, semnale bune. Parteneriatul lui cu Roger Rasheed pare să-l fi mobilizat serios pe bulgar, care a fost singurul 'intrus' într-o companie selectă: în afara lui, toți ceilalți jucători din sferturi au fost jucători de Top 10. Grigor pleacă de la Melbourne cu satisfacția primului rezultat notabil la nivel de Slamuri, și cu ideea că i-a dat o replică bună lui Rafa. Dimitrov a stat excelent într-o serie de raliuri în care Rafa l-a solicitat din plin (video, mai jos), a servit foarte bine și a arătat că a îmbunătățit drastic două elemente care l-au tras mult în jos în acești ani: condiția fizică (a alergat cot la cot cu Rafa trei sferturi din meci) și încrederea.

Obișnuit să clacheze la primul hop, Dimitrov a întors de câteva ori scorul din situații în care, altminteri, ar fi renunțat să mai încerce. După ce a câștigat primul set apărând un break obținut încă din primul game, Grigor a recuperat dezavantajul unui break în setul secund, pe care l-a pierdut la tiebreak, apoi a revenit similar în setul trei. Aici s-a jucat meciul, iar Dimitrov va visa o vreme felul în care a jucat cele trei mingi de set, în special cele două din tiebreak, când s-a pripit cu un forehand relativ ușor. A fost unul dintre momentele în care s-a văzut lipsa de experiență, ba chiar naivitatea lui Dimitrov în astfel de situații. Bulgarul n-a sesizat șansa care-i zâmbea în față: un Rafa care lupta din greu cu cea mai nouă problemă, bășicile din palme. Așa că Grigor a clacat, neștiind cum să închidă. S-a prezentat destul de afectat la conferință: 'Sunt un pic zdruncinat. E greu să pierzi așa primul tău sfert de finală. Am intrat pe teren așteptând nimic altceva decât victoria. Tot creditul lui Rafa: e un competitor fantastic, am avut meciuri frumoase în ultimul an și sper în cât mai multe în viitor”. Mai e o veste bună pentru Grigor: va intra în Top 20 în premieră. Iar dacă va continua așa, n-ar fi exclus să intre în Top 10 la finalul anului. De data asta, promisiunile în ce-l privește capătă tot mai multă acoperire.

Spaniolul a servit foarte slab și a făcut un număr necaracteristic de greșeli neforțate, a suferit mult și s-a exteriorizat pe măsură (vezi video-ul de mai jos). A găsit însă și o sursă de inspirație în victoria în patru seturi (3-6, 7-6, 7-6, 6-2) pe care a obținut-o, o declarație pe care am mai auzit-o la el în trecut. Iar trecutul îi dă mare dreptate: „Am servit prost, dar am câștigat un meci în fața unui oponent foarte dificil, e genul de victorie care are mai multă valoare decât cele pe care le obții când totul funcționează perfect. Datorită acestor victorii obținute greu, uneori se întâmplă ca în ziua următoare să poți să joci mult mai bine. De aceea, victoriile precum cea de azi sunt mai importante la finalul anului”.

Cu alte cuvinte, Nadal vrea să spună „live to fight another day”. Iar „another day” este abia peste două zile, timp suficient pentru ca tratamentul pe care îl va face pentru palme să-și facă un oarecare efect. Doar două victorii îl mai separă de un al doilea titlu la Melbourne, așa că e de așteptat ca Rafa să dea totul chiar și cu palmele în flăcări. Când este încolțit de durere, tocmai atunci își ridică și mai mult nivelul, iar proximul adversar a fost, de foarte multe ori, martor la astfel de dovezi remarcabile de curaj și rezistență. Vineri, Rafa îl va revedea, așadar, pe Roger Federer, cel în fața căruia a câștigat precedentul său titlu la Australian Open. Interesant este că Rafa și Roger nu s-au mai întâlnit într-un Slam fix de acum doi ani, când au jucat, de asemenea, tot semifinale la Melbourne. După toți acești ani, este, probabil, primul meci de GS dintre cei doi în care Rafa intră ca favorit covârșitor, un statut de care s-a ferit de-a lungul anilor când a venit vorba de Federer. (Adrian)

 

Dimitrov: slice volley superb

Interviu Rafa Nadal

Rafa – mingea de set în setul secund 

Dimitrov – defensivă cu un tweener lob

Stats 

– În funcție de rezultatul final al AO, Andy Murray va coborî în clasament fie pe 6 (depășit de învingătorul dintre Wawrinka – Berdych), fie pe 7 (depășit și de Federer, dacă acesta se califică în finală). Dacă nu se va califica în finală, Federer va coborî, în ciuda faptului că și-a apărat punctele de anul trecut, până pe locul 8, un nou minim istoric pentru el.

– Federer a redus din handicap în scorul întâlnirilor directe cu Andy: scorul este acum 10-11. Federer are supremația la meciurile de Slam jucate cu Andy: 4-1

– Federer și Nadal se vor întâlni pentru a 33-a oară. Nadal, calificat în semifinale după o victorie cu ceva emoții, obținută în patru seturi cu Dimitrov, a câștigat cele mai recente patru meciuri directe, toate jucate anul trecut. Spaniolul a câștigat, de asemenea, și cele două meciuri jucate la Australian Open, dintre care se remarcă faimoasa finală din 2009. Povestea completă a rivalității Federer – Nadal, toate cele 32 de meciuri, este aici.

Reacții

– Federer: „Cu siguranță am simțit azi că mi-am regăsit un nivel foarte bun din punct de vedere fizic. M-am simțit foarte rapid, pot să ajung la mingi, nu îmi mai e teamă să alerg după mingi grele. Când sunt bine fizic, pot să mă gândesc liniștit la ce tactică să aleg, cât de agresiv sau de pasiv trebuie să fiu. A fost un meci grozav pe mai multe planuri, nu doar fizic, ci și mental. Sunt foarte fericit pentru că am jucat un tenis foarte bun”.

– Federer: „Mă bucur să pot juca din nou cu Rafa într-un Slam. Voi discuta cu Stefan despre plan, are niște idei despre acest meci și abia aștept discuția, abia aștept să văd ce gânduri are și el, și Severin”.

– Federer: „M-am bucurat foarte mult pentru Stan, pentru că a depus un efort imens în ultimii ani și nu întotdeauna a primit înapoi ceea ce merita. Am petrecut setul cinci al meciului lui în fața televizorului, bucurându-mă ca un suporter. Dacă mă gândesc deja la o finală elvețiană? Nu, pentru că în clipa în care începi să gândești așa, ne putem lua biletele pentru avion către casă”.

– Federer: „Lucrurile nu devin mai ușoare de acum înainte. Dar, în același timp, ar putea deveni și mai plăcute. Poate că asta înseamnă că voi juca fără prea multă presiune. Sau poate că, pur și simplu, iubesc să fiu pe teren. Încă iubesc ideea de competiție, îmi place să fiu în circuit. Am sentimentul că nu sunt departe, că s-ar putea să mai urmeze ceva important pentru mine. Vom vedea dacă e un sentiment corect sau nu. Eu simt că e.”

How? How did Roger #Federer get that? Amazing shot: http://t.co/JN6qGpRtIZ Watch it live now #ausopen

— Australian Open (@AustralianOpen) January 22, 2014

Roger #Federer threads a great forehand down the line. Is this the Fed of old? #FederervMurray – http://t.co/vfBYmP16zO

— Australian Open (@AustralianOpen) January 22, 2014