Istorie! Stanislas Wawrinka îl învinge pe Djokovic: Nole pierde la AO după trei titluri la rând!

Patru ore de joc, răsturnări de situație, execuții remarcabile și o scurtă repriză de ploaie. Pentru al doilea an la rând, Novak Djokovic și Stanislas Wawrinka produc un meci de cinci seturi. De data aceasta, Stanislas Wawrinka n-a mai lăsat ocazia să-i scape: Wawrinka – Djokovic 2-6, 6-4, 6-2, 3-6, 9-7.

Interesant e că Novak și Stan au ajuns la trei meciuri de Slam de câte cinci seturi într-un interval de un an, tot atâtea câte au și Federer și Nadal.

Dacă dai la o parte rivalitățile din Big Four, drumul lui Stan Wawrinka spre împlinirea adevăratului său potențial este poate cea mai spectaculoasă poveste a ultimelor 15 luni în tenisul mondial. În timpul meciului cu Nole, Darren Cahill, cunoscutul antrenor și analist, făcea o observație pe cât de interesantă, pe atât de categorică: „Nu vreau să mai încerce cineva să mă convingă că n-ar fi așa: tipul ăsta are cel mai bun rever din tenis”. „Tipul ăsta” fiind, bineînțeles, Stanislas Wawrinka. 

Pe lângă rever, lovitură i-a ținut întotdeauna loc de imagine, Stan a mai adăugat însă două componente vitale în jocul său, fără de care n-ar fi putut niciodată să obțină o victorie magică precum cea de azi. În primul rând, și-a îmbunătățit constant și vizibil condiția fizică. Stan nu a fost întotdeauna recunoscut pentru capacitățile sale atletice, ci, la început, doar pentru frumusețea jocului său. Dar a înțeles the hard way, pe propria-i piele, că nu se poate bate de la egal la egal cu marii campioni ai momentului dacă nu ajunge la un nivel de pregătire fizică superioară. În setul cinci, când miza e uriașă, mintea îți poate juca feste, iar căldura momentului ți se poate urca la cap cu ușurință, nimic nu este mai important decât o mână care să nu tremure sau picioare care să nu cedeze crampelor. În goana după metafore și premii, niciodată nu trebuie uitate lucrurile de bază. Ei bine, azi, spre finalul meciului cu Djokovic, Wawrinka era cât se poate de prezent din punct de vedere fizic, gata să facă față în cazul în care seara s-ar fi transformat într-un maraton, iar Djokovic ar fi încercat să-l răpună uzându-l fizic, ca un animal de pradă care-și aleargă victima într-atât de mult încât aceasta nu mai poate fugi, moment în care prădătorul îi aplică lovitura fatală. Anul trecut, în semifinala US Open, când Stan a ajuns de asemenea în decisiv, elvețianul n-a putut juca la capacitate maximă din cauza unor probleme fizice și s-a văzut. Acum, sentimentul a fost că nu se mai pune problema de așa ceva. Chiar dacă Stan a pomenit ceva de crampe la interviu, aș fi putut să jur că va rezista oricât ar fi avut nevoie. Dovadă că a putut sta în puncte suficient încât să câștige raliuri de peste 30 de lovituri. Să-i arate, astfel, lui Nole că poate să câștige inclusiv pe teritoriul unde sârbul se simte cel mai bine.

În al doilea rând, Stan a ajuns să creadă că poate câștiga astfel de meciuri. Anul trecut, Wawrinka a fost la capătul greșit al rezultatului în trei meciuri colosale: cele două cu Djokovic, plus eșecul de dublu din Cupa Davis, în acel meci istoric cu echipa Cehiei. Rezultate care ar fi putut demoraliza pe oricine de la un punct încolo. Încrederea ține de foame în tenis, iar Stan a jucat astăzi cu convingerea că victoria este în mâinile lui, în racheta lui, și că tot ce trebuie să facă este să execute. Niciodată nu am simțit, pe parcursul meciului, că palmaresul meciurilor directe (un usturător 17-2 anterior întâlnirii de azi, Wawrinka nu mai câștigase din 2006) ar conta câtuși de puțin. Niciodată nu s-a simțit că ascendentul moral pe care Djokovic îl are pe Rod Laver ar conta câtuși de puțin. 

Plecând de la aceste două evidențe, victoria lui Stan a avut, cumva, un aer de inevitabil. Sentimentul pe care l-am avut pe alocuri, chiar și în setul patru (și am observat o mulțime de alți oameni care gândeau la fel) era că, de data aceasta, ascendentul e de partea lui Stan. Ca și cum meciul ar fi curs, inevitabil, către revanșa lui Wawrinka. Ca și cum el credea mai mult decât credea Nole. Cu tribunele alături (fanii vor mereu un alt campion, plus că nu i-au uitat evoluția de anul trecut), elvețianul și-a construit cu migală revenirea. Față de anul trecut, a fost el cel care a întors meciul după un prim set slab. A dominat autoritar seturile 2 și 3, obligându-l pe Nole în postura celui care aleargă după revenire. Sârbul a alergat, însă nu mult a lipsit ca meciul să nu mai ajungă niciodată în decisiv. Djokovic mi-a părut pe alături nesigur, calitatea retururilor sale a oscilat prea mult (slabe în seturile 2 și 3, în revenire pe final de set 4 și de la mijlocul setului decisiv), dar capacitatea lui extraordinară de a lupta l-a ținut în viață. Novak n-a mai putut să genereze aceleași unghiuri ca de obicei, în plus s-a lovit ca de un zid de reverul lui Stan, rever care, vorba cuiva de pe Twitter, ar merita propriul său fan club.

Frustrat de serviciul lui Wawrinka, al cărui kick, plasament și forță l-a făcut, de multe ori, imposibil de returnat, Djokovic a găsit totuși acel break miraculos de la 0-40, în game-ul opt la setului 4, cu care a împins meciul în decisiv. L-a sărbătorit cu urletul unui animal rănit, încercând parcă să trezească la viață amintirile victoriilor din anii precedenți. Precum Rafa la Paris și Federer la Londra, Novak și-a construit o moștenire la Melbourne, orașul unde se simte ca la el acasă, unde el este stăpânul. Ceva în acel urlet n-a mai semănat a predator, ci doar a animal rănit și atât. 

Poate că schimburile și execuțiile n-au mai avut aceeași calitate precum anul trecut, însă drama a fost acolo. Novak a făcut break la 2-1, cumva din nimic, precum ploaia care a venit neanunțată câteva game-uri mai târziu. L-a obținut forțându-l mereu pe Wawrinka să joace o minge în plus, apărându-se cu disperare, flexându-și corpul în poziții nebănuite. L-a cedat imediat înapoi cu patru erori neforțate în game-ul următor. De la 2-2 în sus, cei doi adversari au intrat pe pilot automat. Seria serviciilor solide a mai fost amenințată de cele două șanse de break de care a beneficiat Djokovic la 2-2 și la 3-3. De la 4-4 în sus, Djokovic a trebuit să servească mereu din urmă, mereu obligat să își facă serviciul ca să rămână în meci și în turneu. A clipit la 7-8, într-o manieră pe care o vedem foarte rar la el: cu două erori uriașe la 30-30 și 30-40, două puncte pe care le-ar fi putut câștiga cu ușurință în mod normal. Dar ce-ar fi tenisul dacă n-ar avea și astfel de momente? Din toate momentele din lume, Novak și-a ales să facă serviciu & vole la mingea de meci. A trimis afară și, după patru ore, istoria fusese scrisă. Va fi un nou șerif în oraș anul acesta la Melbourne. 

Așadar, cea mai importantă victorie a carierei lui Wawrinka a venit natural și, vorba mamei expresiilor de lemn, pe deplin meritat. Stan nu mai e doar Stan The Man. E Stanimal, noua poreclă pe care i-a găsit-o Internetul. E material de Slam, material de Top 5. Depinde doar de el să-și ducă povestea la capăt. Deocamdată, expresia pe care o are tatuată – Ever tried. Ever failed. No matter. Try again. Fail again. Fail Better – nu i s-ar fi putut potrivi mai bine.

  

Unde îl lasă acest rezultat pe Novak?

Într-un loc nu tocmai grozav. Nole este în prime-time-ul carierei, dar în acest moment nu mai este deținătorul niciunui titlu de Grand Slam. Are doar șase titluri în palmares, o cifră care devine tot mai mică raportat la evoluțiile lui din ultimii trei ani; are o mulțime de finale pierdute în ultimii ani pe care, pe hârtie teoretic, ar fi trebuit să le câștige, și sentimentul este că pierde pași importanți în cursa lui pentru intrarea între legendele tenisului. În plus, mutarea cu numirea lui Boris Becker pe post de antrenor se dovedește, deocamdată, un eșec. Cum scriam la momentul anunțului ei, timing-ul n-ar fi putut fi mai prost. Australian Open era un turneu la care orice alt rezultat în afară de un titlu era un eșec pentru Novak, dar și pentru Boris. Diferența în clasament între sârb și Rafa va căpăta proporții după finalul acestei săptămâni, iar domnia lui Nadal este acum departe de a mai fi pusă în pericol pentru luni buni de aici înainte. Dacă spaniolul câștigă turneul (și e în mod cert marele favorit să facă asta acum), el va trece de 15.000 de puncte și va avea aproape 5.000 de puncte avans în fața sârbului. Până la Roland Garros, proxima lui ocazie de a câștiga un Slam, asupra lui Novak vor pluti multe semne de întrebare.

La rândul său, după ce a jucat semifinală la US Open și semifinală la Turneul Campionilor, Stan Wawrinka ajunge în semifinale și la Australian Open. Îl va întâlni pe Tomas Berdych și pleacă, cel mai probabil, favorit pentru calificarea în prima sa finală de Slam. Semifinala dintre cei doi este prima semifinală de Slam fără un jucător de Top 5 de la RG 2009 încoace (R.Soderling – F.Gonzalez).  

Djokovic rămâne cel mai bun la primirea înfrângerilor

Spuneți ce vreți despre Djokovic, dar nimic rău nu poate fi spus despre cum reacționează el după eșecuri. Imediat după meci, i-a dat credit în întregime lui Stan și a spus că trebuie să accepte rezultatul și să o ia de la capăt. „Sigur că sunt dezamăgit, însă mâine e o altă zi, trebuie să înțeleg că nu pot să câștig fiecare meci. Pot să fiu mândru că am dat tot ce-am avut mai bun. Este o bătălie și cineva trebuie să piardă. Stan a fost jucătorul mai bun, s-a ridicat la înălțimea momentului și a câștigat. A meritat victoria, îl felicit din plin. Știe acum cum să joace marile meciuri. Nu e nimic altceva ce pot spune. Însă sunt mândru cu realizările mele aici. Iubesc acest teren și Australian Open este, cu siguranță, cel mai bun turneu al meu”. Ceva mai târziu, Novak a fost văzut zâmbind la plecarea din arenă.

Popularitatea incredibilă a lui Stan

Wawrinka are nu doar o victorie mare de care trebuie să se bucure, ci și o armată de susținători, în creștere de la un turneu la altul. Stan este, la ora actuală, unul dintre cei mai iubiți jucători din lume, dacă nu cumva cel mai apreciat de fani în afara Big Four. Wawrinka se bucură, de asemenea, și de un respect imens în vestiar. Dovadă numeroasele mesaje pe care le-a primit imediat după meci. Modest și amabil, sclipitor și muncitor în același timp, Stan își trăiește în aceste luni momentele de glorie ale carierei. 

If you want to know the amount of respect a player has, check the tweets from his fellow players after a big win. Stan got tons of them.

— Caro Paquin (@caropaquin80) January 21, 2014

Cum e cu tragerile la sorți și cu Big Four

Felul în care evoluează acest Australian Open confirmă încă o dată că toate discuțiile de după o tragere la sorți sunt, cel mai adesea, contrazise de realitatea din teren. Novak avea cel mai ușor parcurs pe hârtie, dar n-a trecut nici de sferturi. Rafa avea cel mai greu drum ipotetic, dar lucrurile au arătat altfel pe teren. Și nu este prima oară când se întâmplă așa. Pe de altă parte, eșecul lui Djokovic vine cumva să întărească teoria pe care tot mai mulți jucători și analiști o vehiculează: anume că, spre deosebire de alți ani, jucătorii au început să creadă tot mai mult în șansele lor de a-i bate pe Nadal, Djokovic, Murray sau Federer. 

Final de serie pentru Nole

Djokovic avea ocazia să devină primul jucător din lume care câștigă patru titluri la rând la Australian Open. Nu doar această serie a fost oprită (după 25 de victorii consecutive la Melbourne), ci și seria de victorii din circuit, oprită la 28. Ultima lui înfrângere data din finala US Open. În plus, seria de semifinale consecutive în turneele de Grand Slam a lui Djokovic se oprește la 14. Nole era în urmărirea recordului lui Federer, 23 de semifinale consecutive. 

Fără rejucare în Cupa Davis?

Djokovic și Wawrinka s-ar fi putut reîntâlni în meciul de Cupa Davis dintre Serbia și Elveția, dar presa sârbă scrie că Novak Djokovic nu va răspunde convocării. În timpul conferinței de presă de după meciul cu Wawrinka, Novak a spus însă că o decizie nu e finală și că se va hotărî în zilele următoare. Tipsarevic sau Troicki nu pot juca pentru sârbi, iar potențiala absență a lui Nole ar transforma Elveția în favorita manșei programate la Belgrad, chiar și în condițiile în care Federer a anunțat că nu va fi prezent.

Stan vs Tomas, pentru un loc în finală

Wawrinka și Berdych se întâlnesc, joi, de la ora 10:30, în sesiunea de seară a unei zile care mai cuprinde cele două semifinale la feminin. E o șansă uriașă pentru cei doi jucători de a juca o finală la care foarte puțini le dădeau șanse înaintea începerii turneului. Cel mai probabil fiecare dintre ei va intra pe teren conștient de faptul că beneficiază de un adversar abordabil și că o finală de Slam s-ar putea să nu mai fie prea curând atât de aproape. Berdych, autorul unui turneu foarte solid, are o experiență superioară la acest nivel, el jucând deja o finală la Wimbledon, în 2010. Încă în căutarea primei finale, Wawrinka are avantajul meciurilor directe, capitol la care conduce cu 8-5, el câștigând inclusiv ultimele trei întâlniri, printre care una la US Open, în urmă cu câteva luni. 

Teaser semifinală  

Highlights Stan – Nole

„I'm really really really really really really really really happy.” — Stan Wawrinka. #ausopen

— Beyond The Baseline (@SI_BTBaseline) January 21, 2014

That match point from Djokovic may set serve-and-volley back even further #ausopen

— Christopher Clarey (@christophclarey) January 21, 2014

 

Tears , lots of tears 🙂 well done @stanwawrinka @normansweden

— Kim Clijsters (@Clijsterskim) January 21, 2014

#Djokovic „Of course I'm disappointed but tomorrow is a new day and I have to accept that you can't win every match.” #ausopen

— Australian Open (@AustralianOpen) January 21, 2014

Watching night session QF at #happyslam it doesn't get much better then this! pic.twitter.com/8YuqUcQami

— Roger Federer (@rogerfederer) January 21, 2014

Good one! We like 😉 RT @daro_em: STAN WARS, episode 2014… @stanwawrinka @AustralianOpen

— Australian Open (@AustralianOpen) January 21, 2014