Întoarcerea Anei: Ana Ivanovic o elimină pe Serena Williams încă din optimile Australian Open!

Ana Ivanovic a reușit cea mai mare surpriză a turneului, eliminând-o pe marea favorită de pe tabloul feminin, Serena Williams, în trei seturi, 4-6, 6-3, 6-3. Lupta pentru titlul feminin este acum deschisă oricărei posibilități. 

Din 2008 încoace, zbaterile Anei au fost bine documentate și întoarse pe toate fețele de către cine s-a nimerit. Fani, specialiști, psihologi, analiști, comentatori, cu toții au încercat să găsească explicații plauzibile și soluții pentru declinul atât de brusc al lui Ivanovic, care s-a prăbușit ca joc, încredere și rezultate imediat după ce a câștigat unicul titlu de Grand Slam al carierei. Din fata cu joc spectaculos și agresiv, Ivanovic s-a prefăcut într-o jucătoare care a plătit tribut unei lupte permanente cu proprii demoni, luptă din care a ieșit rareori, dacă a ieșit, învingătoare. Cea mai mare diferență între Ana, campioana de Slam, și Ana, tenismena de pluton într-un permanent du-te-vino între locurile 20-60, a fost însă încrederea. În toți aceși ani, Ivanovic a arătat adesea paralizată de teamă și a jucat cu frâna de mână trasă, lipsită de libertate și, uneori, lipsită parcă și de convingere, de bucuria de a juca tenis. Ball tossing-ul inconsecvent și încurajările cu pumnul strâns uneori exagerate au fost interpretate drept semne de insecuritate. Prizoniera propriilor calități, Ana și-a ferecat și armele cele mai de preț: forehandul devastator a fost mereu on-off, iar din atu, serviciul a devenit o vulnerabilitate. Inevitabil, toate aceste chinuri s-au reflectat pe teren: în 18 dintre cele 19 Slamuri de după RG 2008, Ivanovic n-a reușit să treacă de turul 4, cu singura excepție fiind USO 12.

Ceva s-a schimbat în această iarnă, când Ana și-a schimbat aproape în întregime echipa, condusă acum de un antrenor mai puțin high-profile, cel puțin comparativ cu numele mari cu care a lucrat în anii anteriori (precum Sven Groeneveld sau Nigel Sears). Pregătită acum de sârbul Nemanja Kontic, Ana spune că, prin numirea unui conațional, a încercat să preia mai mult controlul asupra carierei sale și să se lase mai puțin influențată de sfaturile celor din jur, chiar dacă bine intenționate, sugerând că e timpul să facă mai mult ce simte ea și mai puțin ce cred alții că e bine pentru ea. „În trecut, am ascultat prea mult de părerile altora și prea puțin de instinctele mele. Aceasta este cariera mea, totuși, așa că m-am întors către mine și am încercat să găsesc ceea ce funcționează pentru mine. Și nu regret niciun moment decizia”.

La cum arată lucrurile acum, nici n-are de ce. Ana și echipa ei au venit la Melbourne încă din primele zile ale lui decembrie ca să se pregătească intens în condițiile de la Australian Open. A fost prima jucătoare cu nume care a venit în Australia. S-au văzut semne bune la Auckland, unde a câștigat primul titlu după aproape trei ani. Iar la Australian Open a confirmat într-un parcurs solid, punctat de victoria convingătoare obținută cu Sam Stosur.

Însă puțină lume i-ar fi dat vreo șansă în fața Serenei Williams, șefa incontestabilă a circuitului. Motiv pentru care victoria de noaptea trecută ar putea fi exact momentul de cotitură după care Ana, acum la 26 de ani, aleargă de ani buni.

În pofida profilului spectaculos al învinsei, în pofida magnitudinii surprizei, acesta nu este unul dintre acele meciuri pe care să le analizezi mai mult din perspectiva favoritei, în detrimentul outsiderului. Deși n-a spus-o direct, Serena n-a fost în plenitudinea forțelor, s-a văzut pe alocuri cu ochiul liber, iar antrenorul ei, Patrick Mouratoglu, a dezvăluit ulterior că Serena era cât pe ce să se retragă înainte de meciul cu Hantuchova, pe care, spune Mouratoglu, „nu înțeleg cum l-a putut câștiga”. Williams s-a ales cu o accidentare la spate între turul 2 și 3, iar durerile i-au limitat mișcările și i-au înmulțit erorile neforțate („am greșit mingi pe care, de regulă, nu le ratez; n-am mai greșit atât din anii 80” – a spus ea la conferință). ÎNSĂ. Ana Ivanovic pe care o știam în ultimii ani ar fi putut pierde cu ușurință acest meci, fie pentru că s-ar fi crispat în fața potențialei victorii, fie pentru că n-ar fi crezut în ea suficient de mult ca măcar să încerce să-și caute loviturile. Problemele fizice ale Serenei ar fi putut foarte bine să nu conteze. 

De data asta, sârboaica a jucat cu multă libertate și convingere. A executat bine și nu și-a mai lăsat nervii să-i altereze tenisul. A crezut cu tărie în ea, dovadă că n-a lăsat pierderea primului set s-o afecteze. Am văzut-o pe Ana dictând din nou cu forehandul, cu care a trimis 20 de lovituri direct câștigătoare din cele 33 reușite în total. A atacat virulent serviciul doi al Serenei, ceea ce implică mult curaj. Adesea, fetele din WTA pierd la Serena încă înainte ca meciul să înceapă, pentru că sunt intimidate. N-a fost cazul acum. Iar cireașa de pe tort a fost serviciul, executat cu multă autoritate. Nicio șansă de break n-a avut Serena în seturile 2 și 3, vreme de nouă game-uri consecutive.

„Au fost momente din meci când ar fi putut foarte ușor să-mi scape din mână”, a spus Ivanovic ulterior. „Aș fi putut face mai multe erori. Dar am crezut cu tărie în jocul meu și m-am ridicat la înălțimea ocaziei. Chiar și când am greșit, au fost greșeli pozitive, am crezut în planul meu de joc”.

Cât despre Serena, este incredibilă seria de ghinioane pe care o are în Australia. Pentru al treilea an la rând, ea nu poate să joace la nivelul maxim, din cauza diverselor probleme fizice, ea pierzând timpuriu în 2012, 2013 și 2014 la Makarova, Stephens și Ivanovic. La fel de incredibil e când realizezi că, în ciuda acestei serii negre (plus alți trei ani în care n-a venit deloc), Serena are totuși cinci titluri în Australia. Și la fel de notabil e că, deși domină cu autoritate circuitul de doi ani, ea nu are, totuși, un succes covârșitor când vine vorba de Grand Slamuri. Anul acesta, ea era văzută cu șanse la realizarea Calendar Grand Slam, iar Mouratoglu chiar a vorbit despre asta înainte de AO, însă obiectivul este deja ratat de la primul obstacol. „Eu una am renunțat de ceva vreme la ideea asta. Nici măcar nu mă mai gândesc la câștigarea a patru Slamuri consecutive. Sau poate aș putea câștiga patru la rând, dar dintr-un motiv sau altul, aparent nu pot să fac asta în același an”, a spus la conferința de presă, la care n-a vrut să pună înfrângerea pe seama problemelor fizice. „Nu vreau să dau vina pe nimic. Ana merită tot creditul, a jucat incredibil azi și și-a creat singură oportunitățile”.

Highlights Ana – Serena

Ana – Serena, după final

Eliminarea Serenei în turul IV deschide spectaculos turneul feminin, unul în care absolut totul pare posibil în acest moment (da, chiar și acel scenariu la care ne gândim unii dintre noi). În sferturi, Ana Ivanovic va întâlni o altă revelație, pe Eugenie Bouchard. Canadianca și-a adunat deja mulți fani și se anunță o promisiune certă pentru viitor. La primul ei sfert de finală de Slam, Bouchard (favorită 30) a avut, totuși, avantajul unui parcurs foarte accesibil, ea eliminându-le pe Tang, Razzano, Davis și Dellacqua (apropo de discuțiile cu traseul Simonei, cel al lui Eugenie, cea care se bucură de o presă foarte bună, arată și mai simplu). În celălalt sfert de finală de pe partea superioară a tabloului, Na Li se va vedea cu Flavia Pennetta.

După ce i-a trecut un glonte pe la ureche și a supraviețuit unei mingi de meci cu Safarova, Li pare să fi receptat mesajul, așa că a executat-o în două seturi pe Makarova, 6-2, 6-0. De două ori finalistă la Melbourne, Na Li pare bine plasată să repete (cel puțin) isprava și anul acesta. Va avea de furcă însă cu Pennetta (6-1, 4-6, 7-5 cu Kerber), care se califică în sferturi pentru al doilea Grand Slam la rând.

Din cele patru (Ivanovic, Bouchard, Li, Pennetta) se va alege, așadar, o finalistă. Cea de-a doua va veni dintr-un grup cel puțin la fel de interesant. În noaptea și dimineața următoare se joacă optimile de finală pe jumătatea inferioară a tabloului, și-s o mulțime de meciuri cu intrigă.

Simona noastră va juca pe Hisense Arena, începând cu ora 4:00, ora României, cu Jelena Jankovic, un meci despre care am mai vorbit și de la care avem cu toții mari așteptări. Cu stiluri și niveluri de formă aproximativ asemănătoare, șansele sunt distribuite în mod echitabil celor două, dar este genul de meci care poate influența în mod pozitiv cariera Simonei. Învingătoarea va juca în sferturi cu învingătoarea dintre Sharapova – Cibulkova, meci cu care se deschide ziua pe Rod Laver.

Al doilea meci pe Rod Laver este Azarenka – Sloane Stephens, rejucarea controversatei semifinale de anul trecut, când Vika a fost protagonista unui medical timeout cel puțin ciudat. Deși conducea clar, Vika s-a panicat dintr-un motiv sau altul și a forțat o pauză pe care mulți analiști au considerat-o deloc fairplay, pentru că a scos-o pe Sloane din ritm.

În fine, Agnieszka Radwanska și revelația Garbine Muguruza închid tabloul optimilor (ultimul meci pe Rod Laver, mâine dimineață). Garbine face turneul vieții, dar e de văzut câte resurse mai are. Iberica joacă tenis fără întrerupere de la începutul anului, câștigând 10 meciuri din cele 11. La Hobart, unde a câștigat titlul înainte de Australian Open, a venit din calificări până în finală. Iar mai experimentata Aga este, tipic, genul de jucătoare suficient de abilă cât să profite ingenios de orice astfel de situație care-i oferă un avantaj contextual.

Oricum ar fi, aproape toate meciurile programate de aici înainte pe tabloul feminin sunt foarte promițătoare, din mai multe motive: pentru că oferă match-up-uri interesante, pentru că au implicații mari în clasament (toată zona locurilor 2-12 este direct afectată) și pentru că, după eliminarea Serenei, cum spuneam, orice jucătoare rămasă pe tablou are motive să creadă că poate merge până la capăt.

Rejucare Nole – Wawrinka

Pe tabloul masculin a fost mai puțină dramă. David Ferrer a câștigat în patru seturi cu Florian Mayer și iată-l ajungând din nou în sferturi. Se va întâlni cu Tomas Berdych, cehul care și-a făcut treaba foarte bine pe o parte de tablou totuși accesibilă. În optimi, Birdman l-a învins pe clientul său preferat, Kevin Anderson (10 victorii din 10 meciuri). Ferru conduce cu 7-4 în meciurile directe, meciuri care nu includ, surprinzător, nicio întâlnire la un turneu de Grand Slam. Învingătorul dintre cei doi va spera într-o surpriză în celălalt sfert de finală de pe această parte de tablou, în care Novak Djokovic și Stanislas Wawrinka vor reedita meciul anului din 2013. Acum 12 luni, Nole și Stan erau protagoniștii unui show total, un spectacol fascinant întins pe cinci seturi, pe care sârbul l-a câștigat cu eforturi uriașe, deși Wawrinka a lăsat totul pe teren.

Stan primește șansa unei revanșe în aceleași condiții ca anul trecut, chit că statutul lui este acum cu totul altul. Nu mai are de partea lui avantajul surprizei, iar Nole va fi bine avertizat de potențialul real al lui Wawrinka, devenit între timp un foarte respectabil jucător de Top 10. Elvețianul ajunge la sfertul cu Nole într-o formă excelentă, dovedită în victoria în trei seturi de astăzi, cu Tommy Robredo (6-3, 7-6, 7-6), o bătălie a reverelor cu o mână în care Stan a jucat cu mult nerv și a trimis 57 de lovituri direct câștigătoare, unele dintre ele de-a dreptul explozive. Nici Tommy n-a fost prea rău: unul dintre punctele zilei îi aparține (video, mai jos).

Însă Novak a aprins și el motoarele la timp. Contra unui împrăștiat Fabio Fognini, Novak a făcut cel mai bun meci al turneului, expediindu-l pe italian într-un recital cu public: 6-3, 6-0, 6-2, a 25-a victorie consecutivă la Melbourne pentru Djokovic. Relaxat după meci, Djokovic i-a distrat pe fani, imitând serviciul noului său antrenor, Boris Becker (video, mai jos).

Ce se joacă azi

Am amintit deja mai sus de meciurile fetelor, dar oferta pe tabloul masculin nu trebuie ratată. Două meciuri au favorit cert: veteranul lucky-loser francez Stephane Robert nu e din liga lui Andy Murray, în vreme ce Kei Nishikori, în ciuda meciurilor foarte bune făcute aici la Melbourne, are totuși dezavantajul de a întâlni un tip foarte bun la tenis, pe numele lui Rafa Nadal. Nici bilanțul meciurilor directe (0-5) nu e de natură să-l încurajeze pe nipon.

Meciul dintre Grigor Dimitrov și Robert Bautista-Agut este o ocazie uriașă pentru amândoi. Fiecare va simți că meciul e abordabil, pentru fiecare calificarea în sferturi ar fi performanța carierei. Spaniolul este într-o formă fantastică și va dori să confirme eliminarea lui Delpo, în vreme ce Grigor are, în sfârșit, șansa așa numitului rezultat „breakthrough”, genul de performanță care îi poate descătușa potențialul mult comentat.

Dar capul de afiș al zilei este Federer – Tsonga (Rod Laver, ora 10:00, ora României). Cam devreme pentru un tur 4, meciul are o miză mare pentru ambii: fiecare are multe de demonstrat și și mai multe de pierdut. Anul trecut, Federer s-a impus în cinci seturi în sfertul de finală cu Tsonga de la Melbourne, dar mai apoi francezul s-a revanșat la Roland Garros, tot în sferturi, într-o confruntare fără istoric, în care Federer n-a opus prea multă rezistență. Condus cu 9-4 în meciurile directe, Jo-Wilfried joacă, de regulă, foarte strâns cu Roger, pe care l-a mai învins și la Wimbledon, în 2011. După trei meciuri ușoare, pentru Federer este primul test major al anului, și începutul unui potențial drum de o dificultate extremă: parcursul lui ulterior arată astfel: Tsonga, Murray, Nadal, Djokovic.

  

Tabloul sferturilor

Feminin

Ana Ivanovic – Eugenie Bouchard

Na Li – Flavia Pennetta

Simona Halep/Jelena Jankovic – Maria Sharapova/Dominika Cibulkova

Agnieszka Radwanska/Garbine Muguruza – Sloane Stephens/Victoria Azarenka

Masculin

Rafa Nadal/Kei Nishikori – Grigor Dimitrov/Robert Bautista-Agut

Andy Murray/Stephane Robert – Roger Federer/Jo-Wilfried Tsonga

David Ferrer – Tomas Berdych

Stanislas Wawrinka – Novak Djokovic

 

Highlights

Djokovic îl imită pe Becker

Faza meciului Mayer – Ferrer

Punctul lui Robredo