Două povești

Două povești, da. Azi n-avem rezultate. Și nici analize sau observații tactice. Și nici întrebări despre cine-i cel mai tehnic, valoros sau mai frumos. Sunt mai degrabă două povețe. Două lecții. Fără nicio legătura una cu alta. Sau poate că au, totuși, una. Au un punct în comun: cum să mergi mereu mai departe, indiferent de ce ți se întâmplă. Așadar:

***

Jarmila Gajdosova este o fată de treabă născută la Bratislava, pe vremea când Cehia și Slovacia nu erau încă despărțite. Adică în 1987, nu-i tocmai mult de atunci. Jarmila are, așadar, 25 de ani și este o jucătoare decentă, valoroasă. Joacă la profesioniști din 2005 și a câștigat două titluri WTA și 11 ITF. Anul trecut a ajuns cel mai sus în cariera ei, atingând locul 25, dar între timp a ieșit din prima sută. Chestie de moment, se mai întâmplă la fete, probabil va reveni în top, are timpul de partea ei.

Jarmila a debutat reprezentând Slovacia, dar și-a schimbat numele după căsătoria cu Samuel Groth, un jucător australian care s-a blocat undeva la nivelul turneelor challenger, și care e cunoscut mai degrabă prin faptul că a devenit posesorul celui mai puternic serviciu din istoria sportului – 263 de kilometri/h, stabilit anul acesta, însă și pentru un articol revelator cu privire la viața jucătorilor din afara top 100. Dar asta e o altă poveste. Lucrurile n-au mers deloc între cei doi, așa că Sam și Jarmila s-au despărțit în 2011, după doi ani de căsnicie. Jarmila a revenit la numele de fată, dar continuă să reprezinte Australia, țara ei de adopție.

Poate vă sună vreun clopoțel numele ei, și pe bună dreptate. Gajdosova a făcut pereche la dublu, recent, nu mai departe de săptămâna trecută, la Guangzhou, în China, cu a noastră Monica Niculescu. E un turneu pe care Jarmila, în particular, îl îndrăgește mult. Mereu s-a simțit bine la Guangzhou, zice ea, se simte relaxată aici, respectată de oficiali, de organizatori și de suporteri. Vine pe fiecare an cu plăcere. 

Și anul acesta, totul a mers ceas. Favorite 1, Jarmila și Monica-a-noastră, ambele jucătoare bune de simplu și foarte valoroase la dublu, au mers ceas. N-au pierdut niciun set în primele trei tururi, ajungând în finală fără mari emoții. Finală care era programată pentru sâmbătă, contra cuplului Tanasugarn/Zhang. Un meci greu, dar deloc imposibil. 

Însă, vineri, lucrurile au luat o întorsătură dramatică pentru Gajdosova. Telefonul a sunat, iar tânăra a primit una dintre veștile acelea cumplite, care te zguduie și te urâțesc pe interior: mama ei murise. Din China și până în Slovacia e cale lungă, multe avioane de schimbat, multe ore diferență pe fus orar, multe lacrimi de plâns. Jarmila a plâns ore în șir, dar tatăl și fratele ei au îndemnat-o să continue turneul. Pentru mama ei. Să nu se oprească din ce avea de făcut pe teren. Ai o viață, responsabilități față de alți oameni și o carieră de care trebuie să te îngrijești – i-a spus tatăl. Continuă să joci, mama ta și-ar fi dorit același lucru. Termină-ți turneul, iar după aceea te vei putea întoarce, mama va fi mereu acasă, i-a spus și fratele. 

Așa că Jarka, după cum îi spun cei apropiați, a continuat turneul, chiar dacă a făcut-o cu inima sfâșiată. Numai ea știe cât de greu i-o fi fost. “A fost greu să mă concentrez. Cu cât încerci mai mult, cu atât îți e mai greu”, a spus ea. 

În finală… n-a fost să fie. Jarka și Monica au luat primul set cu 6-2 și l-au pierdut pe al doilea cu același scor. În maxitiebreak, toate emoțiile din lume. Cu cât era mai aproape de obiectivul propus – să câștige pentru părintele pierdut – cu atât i-a fost mai greu Jarmilei. Fetele au avut 2-0, 3-1 și 5-2. Apoi 7-3. Atât de aproape! Numai trei puncte le mai despărțeau de un titlu. Ar fi fost abia al doilea titlu la dublu din cariera Jarmilei. Al treilea pentru Monica. Din 7-3 s-a făcut 7-6. Apoi 8-6. Dar a fost ultimul punct făcut de Monica și Jarmila în meci. O serie de patru puncte consecutive ale rivalelor au trimis titlul în direcția opusă.

“Am fost foarte tristă că am pierdut. Mi s-a rupt sufletul, mi-am dorit atât de mult să câștig pentru ca mama mea să fie mândră, dar n-am putut. A fost o decizie foarte grea să continui să joc în turneu. Toată lumea a avut grijă de mine. Iar partenera mea, Monica, e o fată minunată. Cât am jucat împreună a fost grozav, ne-am simțit foarte bine, dar n-a fost să fie în finală. Îmi va fi tare dor de mama câte zile voi trăi. E ca un vis urât din care aștepți să te trezești, dar nu se mai întâmplă asta”, a scris jucătoarea australiană într-un mesaj pentru fani. Apoi le-a mulțumit și s-a retras, să-și plângă durerea.

 

***

La umbra faimosului Estadio Monumental, gazda și mai faimoasei echipe argentiniene de fotbal River Plate, domnul Elmayan își aranjează tacticos rachetele în termobag, după ce a lovit preț de o jumătate de ceas, așa, de poftă, cu unul dintre antrenorii clubului. Nu doar fotbalul domnește pe Monumental. Dacă ești membru înscris, poți să practici o mulțime de alte sporturi. Domnul Elmayan practică tenisul. Nimic de mirare, tenisul prinde mereu la public în țara lui Coria, Gaudio, Nalbandian sau Del Potro. Deși numele lui nu vă spune nimic, și domnul Elmayan are un clasament foarte bun la nivel mondial. Este pe locul 26 în lume. Dar e pe 26 într-un clasament pe care, probabil, nu v-ați aruncat ochii niciodată. Este vorba de clasamentul ITF la categoria + 85 de ani.

Da. La 95 de ani (nouăzeci și cinci de ani), domnul Elmayan este cel mai în vârstă jucător de tenis cu clasament din lume. La o vârstă pe care alți oameni nici măcar nu visează să o apuce, dumnealui joacă tenis în mod constant, și nu doar de plăcere, ci în mod organizat. În întreaga lume sunt numai 39 de jucători clasați la această categorie. Dintre ei, trei sunt argentinieni. Din toți 39, numai domnul Elmayan este născut înainte de 1920. Primul clasat, italianul Angelo Sala, va face “numai” 86 de ani în decembrie.

Ce-l ține motivat la o astfel de vârstă? – se minunează reporterul Reuters, trimis să facă reportaj cu minunea de lângă Monumental, el însuși un mic monument. “Câtă vreme corpul și picioarele îmi permit, n-o să stau locului”, spune jucătorul în vârstă de 95 de ani. Știu că am mai zis vârsta mai sus. Simt nevoia s-o repet. 

“N-am luat o lecție de tenis în viața mea”, se mândrește el. “Nimeni nu mi-a spus cum să țin racheta”. S-a apucat de tenis abia la 39 de ani. Are o scuză. La 21 de ani, emigra din Europa în Argentina, pe când Bătrânul Continent era pe punctul de a se pregăti de război. Face parte dintr-o numeroasă comunitate de armeni care trăiește în Argentina, și din care face parte și faimosul David Nalbandian, considerat de mulți unul dintre cele mai mari talente ale unei generații cu Federer, Roddick, Hewitt, Safin și atâția alții. 

Din cauză că nu are adversari de aceeași vârstă, domnul Elmayan “trebuie” să joace cu jucători mult mai tineri. Mă rog, o formă de a zice. “Eu sunt la categoria +85, pentru că nu e nimeni care să joace peste 90 de ani. Așa că trebuie să joc cu băieți de 80-85 de ani”, se alintă el. Și cum se descurcă? “Destul de bine. Uneori mai prind un loc doi. Totul depinde de starea mea și de starea adversarului. Nu e loc de mistere aici”. Are umor!

Își amintește cum, imediat după un meci pierdut recent în fața amicului său Guillermo Garcia, jucător cu 7 ani mai tânăr, i-a propus acestuia să facă o alergare împreună. Așa, ca de recuperare. “Ești nebun de legat, abia îmi mai trag sufletul și tu vrei să alergăm ACUM?”, s-a oțărât, în glumă, Garcia. Domnul Elmayan chicotește. Apoi dezvăluie cum se încălzește. “Merg pe jos de la stația de tren și până aici, la club. Când am ajuns, sunt gata încălzit. Fac asta mereu”. Rutina îl ține în formă. Meciurile îl țin fericit.

N-are de gând să se oprească. Tenisul i-a schimbat viața în bine, spune el. Toată familia lui joacă tenis de plăcere, de fapt. Soția are 88 de ani, fata, ginerele și doi nepoți – cu toții sunt pe teren. Domnul Elmayan a pierdut însă un nepot în vârstă de 21 de ani. L-a răpus cancerul. Poate că și asta l-a îndârjit și mai mult să facă sport. 

“Tenisul te obligă să respiri oxigen. Îți ține corpul în formă, te împiedică să faci burtă, să te îngrași.  Te ajută să câștigi lupta cu colesterolul și altele”, spune domnul Elmayan. “Acum, dacă fac pauză două luni, o să fac burtă!”.

 Lecții.