2014, start plin de sezon: Cine cum a început anul. Rafa explică de ce a început târziu pregătirea

 

Românii

În ultima zi a anului vă întrebam ce așteptări aveți de la jucătorii noștri în 2014, plecând de la premisa că, așa cum notam aici, ei au încheiat anul precedent cu un bilanț impresionant. Se pare că n-a trebuit să așteptăm mult pentru primele rezultate încurajatoare. Prima săptămână a noului sezon arată promițător. Să vedem:

Poate cea mai puțin scontată apariție este cea a lui Victor Hănescu, care ne-a făcut o bucurie mare din prima zi a anului: Victor a respins calculul hârtiei, învingându-l pe favoritul 8, Fernando Verdasco, pe care nu-l mai bătuse din 2004, de la București. Hăne și-a pierdut serviciul în chiar primul game, dar a fost imperial în restul meciului pe serviciu. A fugit cu tiebreak-ul setului secund, pe care l-a câștigat la zero, iar mai apoi a profitat și de căderea lui Nando în decisiv: 4-6, 7-6, 6-2. În sferturi, Victor îl întâlnește pe Florian Mayer, la rându-i una dintre surprizele turneului. Hăne ar putea răzbuna eșecul de la București, de anul trecut, când a fost învins de german pe propriul teren tot în sferturi.

Tot la Doha, Florin Mergea a făcut surpriza turneului, adminstrându-le o înfrângere campionilor de la Londra, David Marrero și același Fernando Verdasco, după o minge de meci salvată în super tiebreak. Din păcate, Florin și Oliver Marach s-au oprit în runda următoare, învinși de un alt cuplu redutabil, cehii Berdych/Hajek, după ce câștigaseră, de asemenea, primul set.

Dacă Horia Tecău și Jean Julien Rojer s-au înclinat în turul 1 la Brisbane, învinși de insolitul cuplu Federer și Mahut, Marius Copil a adunat patru victorii la turneul de simplu: ultima, cu 31 de ași și două mingi de meci salvate, l-a calificat în optimi, unde se va duela cu Gilles Simon.

La Shenzhen, Monica Niculescu este multitasking: s-a calificat în sferturi la simplu (meci cu Na Li în această noapte) și în semifinale la dublu, alături de Zakopalova, iar aici sunt șanse considerabile de trofeu.

Rafa Nadal 

Cumva tradițional pentru el, un jucător care se încălzește uneori ceva mai greu, atât în meciuri cât și în turnee, Rafa n-a defilat în primele două meciuri. A făcut însă suficient cât să treacă de momentele mai grele din primele două tururi de la Doha. Cu Lukas Rosol, în mult-așteptata rejucare a faimosului meci de la Wimbledon 2012, Rafa a fost condus cu 5-4 în setul doi, iar Rosol a avut serviciul și șansa să împingă meciul în decisiv. Au mai fost mici ezitări în tiebreak, spre exemplu cele trei mingi de meci irosite, și nici cehul n-a știut ce să facă atunci când a avut niște oportunități, plătind preț pentru excesul de adrenalină, în același fel în care data trecută l-a ajutat. După acea victorie, au mai rămas doar doi jucători activi în circuit care au un bilanț pozitiv în meciurile directe cu Nadal: Nikolay Davydenko (6-5) și australianul Chris Guccione (1-0). Alți cinci au apucat să se retragă înainte ca Rafa să regleze conturile cu ei: Dominik Hrbaty, Alex Corretja, Paradorn Srichaphan, Joachim Johansson și Olivier Mutis.

În turul doi, Rafa a avut nevoie de două ore și 28 de minute ca să treacă de un Tobias Kamke într-o zi foarte inspirată. Germanul a forțat meciul în decisiv și părea capabil să-l împingă în prelungiri, dar serviciul și dublele greșeli l-au ruinat. Rafa a apreciat efortul adversarului său, dar și propria-i evoluție, considerând că a jucat mai bine decât în meciul cu Rosol. În sferturi, nu se anunță viață mai ușoară pentru liderul mondial, care îl reîntâlnește pe Ernests Gulbis, unul dintre jucătorii considerați a fi un matchup inconfortabil pentru Nadal. Anul trecut, cei doi au făcut două meciuri excelente, la Indian Wells și la Roma, și de fiecare dată Gulbis a avut câte un moment de prim-plan, pe care nu l-a gestionat așa cum ar fi trebuit.

„Ernests e un jucător pe care nu vrei să-l întâlnești, pentru că lovește atât de puternic fiecare minge. De asemenea, ia mingea foarte repede de pe ambele flancuri, servește bine, asta îl face un oponent complicat”, a spus Rafa.

Există însă și o altă explicație, mult mai interesantă, pentru startul ceva mai greoi al lui Nadal. În prima conferință de presă, el a dezvăluit două detalii importante: unul, că a început pregătirea pentru noul sezon foarte târziu; al doilea, că a făcut asta pentru a lăsa loc unei proceduri medicale la genunchi. E o procedură despre care Rafa, invocând dificultățile de exprimare în engleză, nu a dorit să dea prea multe detalii, în ciuda insistențelor jurnaliștilor. Declarația lui: „O să încerc să fiu competitiv, dar primele două turnee vin prea devreme pentru mine. Am făcut niște tratamente la genunchi la finalul sezonului trecut, așa că n-am avut cum să joc tenis zilnic. Dar partea bună e că tratamentul decurge bine, și mă simt tot mai bine, sunt foarte fericit pentru asta. Însă e adevărat că n-am avut când să mă pregătesc: am început antrenamentele abia cu două săptămâni și jumătate înainte de Doha, iar în prima săptămână nici nu am alergat, am lovit de pe centru și atât. Realist vorbind, înseamnă că m-am antrenat doar o săptămână și jumătate înainte de startul sezonului”.

Spusele lui explică apariția în turneul de dublu de la Doha (el și Roig au fost eliminați în turul 2), dar și evoluția mai ștearsă de la Abu Dhabi, unde a pierdut primul meci cu David Ferrer. Rămâne de urmărit în ce fel va reuși să-și recapete nivelul obișnuit la timp pentru Australian Open.   

Rugat să detalieze despre intervenție, Rafa a spus că este ceva diferit față de trecut: „E dificil pentru mine să explic în engleză tratamentul, dar e important că nu mai am dureri, mă face să mă simt mult mai confortabil. Anul trecut am jucat bine, dar am jucat în multe zile cu anti-imflamatoare. Tratamentul de acum mă face să mă simt mult mai confortabil nu doar pe teren, ci și în restul zilei, în viața de zi cu zi. Simt că pot să fac multe dintre lucrurile pe care le-am evitat în ultimul an și jumătate. Orice meci în plus pe care îl voi putea juca aici o să mă ajute”.

Așadar, joi, episodul 7 din Nadal – Gulbis e de văzut. Dacă va atinge nivelul meciurilor de anul trecut, fanii, mai ales cei neutri, ar trebui să fie încântați.

Roger Federer

După toate discuțiile și zvonurile care au scăpat din cantonamentul lui Federer de la Dubai, după toate speculațiile referitoare la nivelul lui real de acum, e limpede că toată lumea a așteptat cu mare nerăbdare prima lui apariție oficială, ca să apuce să-și facă o idee. Și, după meciul câștigat cu Nieminen la Brisbane, fanii lui pot să respire ușurați: primele semne sunt promițătoare. Federer a arătat foarte bine din punct de vedere fizic, s-a deplasat bine pe teren și a avut un limbaj al corpului mult mai pozitiv decât aparițiile lui din toamna trecută. 

Elvețianul a greșit puțin și s-a avântat în destule ocazii spre fileu, experimentând, cu riscul de a fi pasat, fie chip-and-charge pe serviciul doi al lui Jarkko, fie urcări inspirate atunci când punctul permitea. Mai e mult de lucru, însă senzația a fost că Federer n-a mai urcat într-atât de alandala ca anul trecut, ceea ce l-a ajutat să pună presiune pe finlandez, de altfel unul dintre jucătorii care au o tradiție în a „se sparge” destul de ușor.

Însă cel mai bine a arătat forehandul lui Federer, cu care a atacat cu virulență fiecare minge mai scurtă. Serviciul și-a regăsit dimensiunea de imprevizibil, iar jocul de picioare, cu excepția unei sperieturi pe final de set 1, când a părut să fi călcat strâmb, a fost, de asemenea, mult în creștere.

Acum nu trebuie câtuși de puțin supralicitat, pentru că Nieminen (0-14 acum în meciurile directe) este un apărător la ani lumină distanță de jucătorii care-i pun, de regulă, probleme lui Federer; ceea ce, alături de head-to-head, îl transforma într-un adversar ideal pentru un prim meci. Dacă primele semne sunt bune, e de așteptat ca elvețianul să confirme în meciurile următoare (Matosevic în sferturi). Ca și Rafa, dar din motive diferite, Federer are nevoie de multe meciuri în picioare, înainte de orice altceva. Pare însă fericit pe teren, iar confortul îi va crește pe măsură ce câștigă. De notat o declarație a lui de azi, un semn că bucuria de a fi pe teren s-a întors, așa cum povestea la finalul sezonului trecut: „Poate că nu mă vedeți zâmbind pe teren, însă zâmbesc mult în interiorul meu”.

Două vorbe despre suprafața de la Brisbane, una extrem de rapidă. S-a discutat mult în afara terenului despre hardul instalat la Brisbane, iar Marin Cilic îl descria drept „cea mai rapidă suprafață pe care am jucat, exceptând unul dintre anii jucați la Mastersul de la Paris” (n.r. turneu recunoscut, pe timpuri, pentru rapiditatea suprafeței). În plus, se spune că suprafața de la Australian Open ar fi la fel de rapidă anul acesta, idee confirmată de unii dintre antrenorii jucătorilor aflați deja la Melbourne pentru turneul de calificări, precum și de persoane din anturajul Anei Ivanovic, care s-a pregătit mult timp pe terenurile AO în luna decembrie.

Andy Murray

Și dacă laitmotiv-ul zilei pare să fie „nevoia de multe meciuri”, putem să-l punem liniștiți în capul listei de doritori pe Andy Murray. Revenit după operația la spate, Murray a ocupat locul 5 la Abu Dhabi (o înfrângere cu Tsonga, o victorie cu Wawrinka), iar la Doha a pierdut din turul doi. Primul tur e foarte probabil să nu fi atins nici măcar intensitatea unui antrenament obișnuit al britanicului, care s-a văzut pus pe teren cu un wildcard local, un jucător mult sub nivelul ATP, pe care l-a expediat în 37 de minute. Azi, când a avut un adversar mult mai serios, pe imprevizibilul Florian Mayer, Andy a clacat cumva neprevăzut: a condus cu set și break, dar n-a mai câștigat decât trei game-uri din următoarele 15, pierzând, cu 37 de erori neforțate, scor 6-3, 4-6, 2-6. Pe final, Andy s-a ținut de spate și a părut că nu e în apele lui din punct de vedere fizic: „Cred că am încetinit ritmul în setul doi, în particular am pierdut la viteza serviciului și la deplasarea pe teren. Am avut ceva dureri, normale atunci când revii la un nivel de joc așa de ridicat. Dar singurul mod prin care poți să-ți recapeți ritmul e să joci cât mai multe meciuri”, a spus Murray.

Cum a pierdut și la dublu, Andy riscă să ajungă la Australian Open cu doar două meciuri oficiale de simplu în picioare, asta dacă nu va lua un wildcard la unul dintre turneele săptămânii viitoare. Oricum, e de așteptat ca prima parte de sezon să fie una grea pentru finalistul de anul trecut de la AO: nicio revenire după o intervenție chirurgicală, fie ea și simplă, nu poate fi una ușoară, mai ales la acest nivel, mai ales când ai nevoie de multă încredere în corpul tău. 

Cu Andy și Rafa într-o cursă cu timpul, cu Novak la prima experiență avându-l în colț pe Boris Becker și cu un Federer absolut imprevizibil, peste Australian Open plutește un semn de întrebare care crește de la o zi la alta. Mai ales că nici alte nume importante nu se simt prea bine: David Ferrer a întregit și el lista surprizelor, cedând la Daniel Brands, amintirea lui Federer de anul trecut. Dar David, în ciuda determinării lui proverbiale, e de așteptat să cunoască o pierdere de viteză anul acesta. De altfel, chiar el a spus că are obiectiv „menținerea în primele 10 locuri”. Mai departe, Gasquet are probleme de sănătate și a pierdut cu Monfils, Berdych a pierdut cu Karlovic, despre nivelul actual al lui Tsonga nu știm prea multe până nu va fi testat într-un meci oficial, în vreme ce nivelul lui Del Potro e un mister. Este, evident, mult prea devreme, dar primele semne ale anului sunt încurajatoare vizavi de nivelul de imprevizibil, cel puțin în ianuarie.