Nole, marele zid chinezesc: Novak Djokovic câștigă din nou Mastersul de la Shanghai; Delpo, neconsolat

Novak Djokovic i-a rupt din nou sufletul lui Juan Martin Del Potro, învingându-l într-un alt final dramatic, la fel cum s-a întâmplat și la Wimbledon. Când totul depindea de câteva puncte, sârbul a găsit din nou inspirație pentru a aplica lovitura decisivă, impunându-se cu 6-1, 3-6, 7-6 în finala de la Shanghai. Grație titlului apărat la Shanghai, Nole se păstrează la 400 de puncte în urma lui Rafa Nadal (11.520 vs 11.120, dar la 2.000 de puncte distanță în Race) și nu mai are de apărat decât punctele de la Turneul Campionilor în acest sezon. Juan Martin ocupă în continuare locul 5, cu 5.525 de puncte. 

Ei bine, faţă de tumultul în care s-a terminat, finala a început cam anticlimactic, no? Delpo din primul set n-a semănat deloc cu Delpo de ieri. Azi am avut onoarea să-l vedem din nou pe „Jaun” în acţiune: încet, stând prea în spatele terenului, imprecis cu serviciul şi nereuşind să-şi găsească dreapta cea înfricoşătoare. În apărarea lui Delpo, este mereu dificil să faci o victorie mare în semifinale – mai mult ca sigur vei juca finala puţin mahmur după beţia de fericire din ziua precedentă.

Totuşi, Djokovic a avut o contribuţie majoră la faptul că primul set s-a încheiat cu 6-1 în doar 34 de minute. Precis pe propriul serviciu, inspirat pe retur, ţinând mingile adânci şi variind într-o clipită direcţia in timpul schimburilor, Djokovic i-a expus astfel lui Delpo partea cea mai vulnerabilă a jocului său: deplasarea.

La începutul setului doi, jocul lui Djokovic a început să se clatine şi la propriu şi la figurat. Novak a început să aibă probleme unde nu ne-am fi aşteptat în veci să aibă probleme pe un teren de tenis: cu echilibrul. Pe primul său game la serviciu, s-a împiedicat/dezechilibrat de trei ori, fără vreun motiv evident, făcând nişte greşeli neforţate care i-au dat cadou break-ul lui Del Potro. Care Del Potro începuse şi el să stea mai aproape de linie şi să apese pe lovituri. A urmat apoi un hold crucial din partea argentinianului, început cu nişte schimburi animate (în care şi-a făcut apariţia pentru prima dată de la începutul meciului celebrul său icnet de avertizare) şi terminat cu un as: 3-0.

Delpo începea să se trezească, dar nici Novak nu stătea degeaba. La 4-2, după un hold confortabil, a lansat atacul contra serviciului lui Del Potro. Cu puţin ajutor de la Jaun, care şi-a iţit din nou capul ciufulit, Delpo s-a trezit condus cu 40-0. A urmat o serie senzaţională de cinci puncte consecutive câştigate de argentinian, care a înţeles că din spate va pierde războiul de uzură. Aşa că a venit la fileu, a bubuit servicii şi a trăznit drepte în stânga şi-n dreapta pentru a-şi conserva preţiosul break avantaj. Două game-uri mai târziu situaţia la seturi era egală: 6-3 pentru Delpo după 44 de minute.

Una din schimbările cruciale din setul doi a fost serviciul lui Delpo. A început să apese mai tare pe primul şi să câştige puncte gratis dar, cel mai important, a schimbat tactica pe al doilea serviciu, pe care Novak i-l asasinase în primul set. Del Potro a început să servească în mijlocul careului, spre corpul lui Djokovic, împingându-l pe acesta în spate şi nedându-i posibilitatea să creeze unghiuri cu returul.

Cu nivelurile de joc oarecum egale, setul trei avea să fie o afacere gen „cine clipeşte primul”. Delpo a închis un ochi la 2-1 când Djokovic s-a apropiat de break, dar l-a deschis la timp. La 2-2 a fost rândul lui Novak să se bâlbâie, în acelaşi fel bizar ca in setul doi. La 40-30 a alunecat din nou, dându-i posibilitatea lui Delpo să se apropie şi apoi să facă rost de un break point. Cineva avansa ideea că aceste fracturări bruşte ale mişcărilor lui Novak sunt de parcă cineva ar înfige nişte ace într-o păpuşă voodoo. Novak şi-a revenit, servind un as şi ieşind din încurcătură. La 3-2 a fost rândul lui Delpo să iasă dintr-o încurcătură de 15-40 cu o serie entuziasmantă care l-a făcut pe Novak să dea un şut la panoul cu ceasul din spatele terenului. Voodoo sau nu, treaba se încinsese.

De aici încolo a urmat un tenis când fenomenal, când de pus mâinile-n cap. Novak ţipa, Delpo ţipa, fanii chinezi ţipau, eu ţipam. Şi ar fi trebuit să mă menajez pentru protest… Totuşi, din felul în care Novak îşi ţinea serviciul (la zero) şi Delpo şi-l câştiga pe-al lui (cu emoţii), meciul părea că se îndrepta în favoarea lui Novak Crazy Eyes.

La 5-4, cu Delpo servind să stea în meci, publicul a început să facă valuri şi Novak a intrat in Mărăşeşti Mode: „Pe aici nu se trece”. Alunecând dintr-o parte în alta, a scos absolut tot ce-a aruncat Delpo în el, forţându-l să dea încă o lovitură şi încă una, până la greşeală. 15-40 şi Delpo se uita la două mingi de meci, pe care le-a salvat cu aplomb, spre extazul fanilor argentinieni şi chinezi şi enervarea lui Novak, care a început să ironizeze manifestările de simpatie ale publicului faţă de adversarul său. Un Novak nervos că i se neagă adulaţia cuvenită nu-i deloc un Novak pe care vrei să-l ai ca adversar: a urmat un hold la zero şi Delpo servea din nou să stea în acest meci de care se ţinuse tot timpul cu dinţii. Şi cu ajutorul serviciului, care îl scosese la liman tot setul trei, argentinianul a împins până la urmă meciul în tiebreak.

Şi-n tiebreak, într-o tăcere tensiunată alternată cu explozii de aplauze, a câştigat jocul polivalent al lui Djokovic. Novak a apărat întruna când a trebuit şi a deschis terenul pentru lovitura câştigătoare imediat ce a avut şansa. De asemenea, a fost dispus să vină şi la fileu, spre deosebire de Delpo, ţintuit cam mult pe linia de fund tot meciul. Mai adăugăm la asta vreo două trei greşeli neforţate cu forehandul pentru argentinian şi cam asta a fost povestea tiebreakului şi a meciului. Jocul mai complet al lui Djokovic a câştigat fair and square.

Al 15-lea Masters pentru Novak, pe lângă zero pentru Del Potro, care a stat cu capul în prosop mult timp după terminarea meciului. Nu ştiu ce-ar fi putut face mai mult argentinianul: poate să lovească mai hotârât cu backhandul, care nu mi s-a părut azi o armă. Nici FEARhandul nu a mai fost aşa de fioros ca ieri, dar şi când a fost, Djokovic a rezistat cu brio asediilor celor mai feroce.

Concluzie răguşită: Djokovic mi se pare jucătorul cu cel mai complet joc la ora actuală. Nu ştiu dacă există ceva ce nu poate face pe teren. Returnează cele mai puternice servicii, apără în faţa celor mai bombă lovituri, atacă nemilos cu prima ocazie, rezistă în raliuri inumane menţinând adâncimea mingii, are un serviciu-armă cu care reuşit azi de două ori mai mulţi aşi decât Del Potro (10 la 5), până şi la fileu a devenit ultracompetent (18 puncte din 19 urcări). Dacă va continua la acest nivel, întrebarea ce va frământa vestiarul de acum înainte va fi: cum baţi pe cineva care nu are puncte slabe? Voodoo? Nici asta n-a prea funcţionat azi.

Djokovic – Del Potro, înregistrarea completă