Novak Djokovic și Rafa Nadal sunt la doar câte o victorie distanță de o nouă reîntâlnire, Jo Wilfried Tsonga s-a apropiat tot la o victorie de a-l depăși pe Federer în clasamentul Race to London, iar Juan Martin Del Potro este, de asemenea, la o victorie distanță de calificarea matematică la Turneul Campionilor.
Shanghai, I love you, but you're bringing me down. Două meciuri am văzut şi eu azi la Shanghai şi acum sunt tristă, nervoasă, confuză şi mă doare burta de la prea multe prăjituri şi prea multă cola. De asemenea, am ascultat de prea multe ori cântecul ăsta de Robbie Williams. Şi când te gândeşti că azi dimineaţa totul era era bine… Pentru toate astea îi fac responsabili pe Monfils, Nole, Wawa şi Rafa.
Monfils – Djokovic: trei seturi lungi, caraghioase şi arţăgoase
Uitându-mă la Monfils cum juca cu Djokovic, m-am întrebat şi eu ca Marat Safin acum vreo câţiva ani când a făcut un antrenament cu francezul: „Auzi, da' tu de ce naiba nu eşti în top 10?” Apoi, de-a lungul meciului mi-am răspuns singură la întrebare. Acum vreo câteva zile am văzut ultimul Star Trek, în care faimoasa navă Enterprise joacă un rol crucial. Jocul lui Monfils este exact ca Enterprise: strălucitor, agil, zvâcneşte cu viteze de nushcâţiwarpi şi sfidează legile fizicii. Dar problema este că la pupitrul de comandă nu se află un echipaj competent şi ultraperformant ca-n Star Trek, ci nişte puşti de grădi. Nava lui Monfils este comandată de nişte pici care nu ştiu nici să numere până la 10. Că dacă ar şti, s-ar afla acolo, în top 10.
În loc, gaşca de ţânci care-i populează creierul de bibilică lui La Monf l-a pus să se arunce pe jos, să se accidenteze singur ca deşteptul, să intre în polemici îndelungate cu arbitrul pe marginea ipoteticelor şi posibilelor accidentări, şi în general să facă circ din tot şi din orice. Carlos Bernardes, arbitrul, cred c-a dat o tură de stadion de bucurie când a aflat azi dimineaţă că trebuie să-l arbitreze pe entreprinzătorul francez.
De partea cealaltă, Djokovic, aflat într-o zi modestă, a tras de el cât a putut. Se vedea după maxilarul încordat că în bombănelile întunecate din spatele terenului Novak spunea ceva de genul: „Isuse Hristoase şi Maică Preacurată, daţi-mi putere… să nu sar fileul şi să-l iau pe măscăriciul ăsta la bătaie”. Dar Novak are o misiune la sfârşitul acesta de an (numele ei începe cu Rafael şi se termină cu Nadal), şi nu se poate lăsa deraiat de nimic. Deşi i-a sărit şi lui ţandăra şi s-a luat la harţă cu săracul Bernardes, şi-a ţinut firea cât să profite de implozia lui Monfils din setul doi şi apoi să facă break la mijlocul setului trei după un schimb îndrăcit. După ce-a luat break-ul, Djokovic a urlat atât de tare şi de supărat, că striga în continuare şi după se aşezase deja pe scaun la pauză. Nu l-am mai văzut aşa ofticat niciodată pe Novak. Good times.
Bun, deci Novak Nimicitorul se vede cu Blândul Jo, care a trecut azi dimineaţă fără mari emoţii de Florian Mayer. Să vedem ce-o ieşi. Jo zice că genunchiul nu e 100%. Un lucru e sigur: arbitrii cred că răsuflă mai uşuraţi acum, că Monfils a ieşit din concurs.
Nadal – Wawrinka: un set de infarct şi un set de sanchi
Toate prăjiturile din lume nu sunt suficiente când Wawa joacă cu unul din Top 4. Serios, Wawrinka are nevoie să citească urgent „Winning Ugly” a lui Brad Gilbert, pentru că „celălalt elveţian” joacă atât de bine punctele obişnuite şi atât de prost punctele cruciale că aş arunca televizorul pe fereastră dac-aş avea unul. Noroc că n-am. Din nefericire, Wawa trebuie să facă şi el înlocuiri urgente la echipaj. Pe când nava lui La Monf este zgâlţâită din toate balamalele de nişte puştani, a lui Wawa (model mai vechi, dar mai solid) e condusă de nişte domnişoare de pension care tremură ca frunza atunci când scorul înaintează inexorabil către zonele de egalitate, avantaj, sau tiebreak. Tie break care s-a terminat cu 12-10, după ce la Stan the Man a irosit destule şanse să-l ia. Meciul de azi ar fi fost a 23-a şi a 24-a şansă pentru Stan să-i ia lui Rafa un set. Ca să vedem aşa, comparaţie de mentalitate: la 10-10 în tie-break, văzându-l pe Wawrinka departe în spate, Nadal pune cu sânge rece o scurtă fatală. Rafa nu se complică cu subtilităţi şi riscuri inutile. Nava lui este mare, solidă şi înaintează inexorabil către adversar. Iar înăuntru este o voce care repetă: „Resistence is futile. You will be assimilated.”
Delpo, care a trecut azi relativ fără probleme de Almagro şi este următoarea ţintă pe traseul lui RafaBorg, zice că Nadal este de nebătut acum. Deci …
Nadal – Wawrinka Hot Shot
Djokovic – Monfils, highlights
Nadal – Wawrinka, highlights
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română