Surpriza care nu miră pe nimeni: Stan Wawrinka elimină campionul en-titre!

Uitându-mă la Murray – Wawrinka, mi-am dat seama că sunt puţini jucători sau jucătoare cu care „ţin” de obicei, într-un meci. Îmi plac majoritatea. Motivul pe care îl bănuiesc aici este următorul: nefiind vorba de un sport de echipă, tenismenii buni sunt puţini. Şi pentru că îi vedem atât de des la tv sau pe net, ajungem să ne ataşăm de ei. Personal, până şi de Berdych a început să îmi placă de când a dat buzna pe Twitter şi a arătat că e mai deştept decât… mă rog, mulţi alţi sportivi. Ce vreau să spun de fapt este că, de data asta, în meciul de aseară, am ţinut cu Wawrinka. 

Gasquet şi Stanislas, în două seri consecutive de US Open, la ore decente pentru noi. Ce răsfăţ! Mă pregăteam pentru un nou meci de cinci seturi, ca şi primul sfert de finală, unde Ferrer n-a reuşit să facă ce ştie mai bine, adică să câştige după multe ore şi seturi de joc.

Meciul de aseară s-a terminat însă mult mai rapid, noaptea nu s-a mai preschimbat în dimineaţă aşa cum anticipasem, şi iată ce pot face un antrenor bun şi un backhand şcolit în mult-discreditata umbră a lui Roger Federer: 3-0 împotriva deţinătorului titlului la US Open. Mai jos sunt câteva idei cu care am rămas de la partida cu pricina.

1. Slice-urile lui Wawrinka au venit atât de lung şi natural tot meciul, încât mi-a fost greu să-mi dau seama dacă a fost o tactică la care s-a angajat benevol, sau vântul a fost cel care l-a făcut să-şi ajusteze jocul în felul ăsta. Indiferent care a fost motivul, a funcţionat foarte bine.

2. Trecuse ceva vreme de când nu mai văzusem un game atât de lung precum cel cu numărul 10 din primul set, în care Andy a servit ca o cizmă. Nouă deuce-uri am numărat, după circa 15 minute de joc în care au fost duble greşeli, rame, lovituri extraordinare. Comentatoarea partidei (n-o să-i dăm numele, căci un Slam câştigat la vremea lui oferă imunitate pe viaţă), văzându-l pe Murray iritat, s-a minunat: “nu l-am văzut niciodată atât de nervos pe Murray”. Colegul de microfon a ratat o bună ocazie să-i dea o replică de genul “poate dacă v-aţi uita din când în când la tenis, doamnă…”. Până la urma, Andy a rupt racheta, iar Stan a luat setul întâi.

3. (Nu mi-a plăcut niciodată unghiul de filmare de la nivelul terenului, de unde “telespectatorul poate observa cel mai bine ce înseamnă deplasarea acestor sportivi desăvârşiţi”. Prefer să văd în permanenţă tot terenul, ca să simt că am un oarecare control vizual asupra punctului. Însă la US Open, din nu ştiu ce motiv, lucrurile stau altfel, unghiul acela îmi place. Poate e transmisia superioară, sau poate că e reverul lui Stan).

4. Setul 2 a fost minat cum se cuvine de lovituri de atac făcute ca la carte de Wawrinka. Loburile lui Murray au fost printre puţinele lovituri care dădeau emoţii. Elveţianul, în schimb, a excelat la fileu, la retur, şi cam la toate capitolele la care trebuie să excelezi ca să baţi un campion veritabil.

5. Apropo de jocul la retur arătat de Stanislas, acesta mi-a amintit de cel al lui Roger, cu precizarea că Stan mai câştiga şi puncte cu el. A fost vorba de un amestec corect dozat de lovituri puternice şi slice-uri de forhand, moi şi greu de strunit de Murray. Când scorul se făcuse 2-0 la seturi, am găsit pe undeva treaba asta: “You cannot stop Stan Wawrinka, you can only hope to contain him”. Twitteristul cu pricina avea dreptate. Nu aveam de unde şti în momentul acela, însă Stanley decolase deja spre semifinală cât ai zice “Lendl”.

6. Setul 3 stătea să înceapă şi o statistică bâzâia neliniştit în aer: Murray are şase meciuri la activ în care a reuşit să revină de la 2-0 la seturi. Două dintre ele s-au petrecut chiar la US Open (vs. Melzer şi Haase). Dar acum? Acum, nu.

7. Cu un break făcut rapid, Stan a jucat relaxat în ultimul set, în timp ce Andy, după ce tocmai îşi pierduse serviciul, a strigat de vreo trei ori până ca arbitrul să-l audă: Where are the new balls? În tot acest timp, Sean Connery privea din tribune neputinţa preferatului său şi clătina din cap în răstimpuri. Dar ce i-a lipsit pînă la urmă campionului de la Wimbledon astăzi? Greu de zis, dar înclin să merg tot pe mâna comentatoarei Eurosport: “un joc de picioare mai perfect”.

8. Game Set Match Stanislas Wawrinka, după vreo două ore şi un pic de tenis. Şi încă ceva: doi ani sau poate mai puţin.
   

* Pentru Andy, este primul Grand Slam de la RG 2012 încoace la care participă și nu ajunge în finală: a jucat și pierdut finalele de la Wimbledon 2012 și Australian Open 2013, și a câștigat titlurile de la US Open 2012 și Wimbledon 2013. 

* Murray va ajunge la cel puțin 2.500 de puncte de Rafa Nadal în urma acestui turneu, dar la numai 210 de David Ferrer. Asta deși, până azi, era deținătorul a 2 din cele 4 Slamuri.

* Pentru Stan, în schimb, victoria îi confirmă sezonul excelent, unul în care a ajuns deja la a 7-a victorie asupra unui jucător de top 10. Dacă Djokovic va completa, așa cum e de așteptat, careul semifinaliștilor, cei doi vor avea ocazia să repete fabulosul meci de la Australian Open, poate cel mai frumos meci al anului. Nole a câștigat atunci cu 1-6, 7-5, 6-4, 6-7(5), 12-10. De data asta, rejucarea va fi într-un alt context, mult mai important, la care Stan are acces în premieră: lupta pentru o finală de Slam.

* Andy Murray: „E destul de dificil să regăsești concentrarea, motivația și intensitatea pentru antrenamente după victoria de la Wimbledon. Stan a jucat excelent. Am făcut, totuși, un sezon bun. Nu cred că se pune problema să câștig fiecare Slam în care intru”

Alleeeeeeeeeeeeeeeezzzzzzzzzzzzzzzzz!!!!!!!!!!!! @usopen

— Stanislas Wawrinka (@stanwawrinka) September 5, 2013

Ultimul game al meciului:

Rezumatul meciului