Povestea meciurilor care nu s-au jucat niciodată (II): Rafa vs Andre

ESPN a făcut o joacă interesantă zilele trecute: și-a închipuit cum ar fi decurs o serie de meciuri virtuale între supercampioni ai unor generații diferite. De dragul exercițiului, autorii au încercat să scoată din ecuație diferențele de echipament și de tehnologie, precum și nuanțele care țin de vitezele de joc sau de suprafață, diferite de la o epocă la alta.

Au fost omise din raționament eventualele meciuri directe care chiar au avut loc în realitate, relevanța lor fiind considerată mai mică, din motive ce țin, evident, de vârstă, de condiția fizică și metodele de pregătire, de mărirea unora și decăderea altora. Așa că s-a plecat de la premisa că ipoteticii adversari se „întâlnesc” în momentul de vârf al formei lor sportive.

Ce-a ieșit, vedeți în cele ce urmează, pentru că am selectat pentru voi câteva „cronici” ale celor mai interesante meciuri virtuale, într-un mini-serial. Continuăm cu Nadal – Agassi.

Meci: Rafa Nadal – Andre Agassi
Locație aleasă: US Open

Argumente pro-Rafa: Doar dați-i omului o pereche de genunchi sănătoși și priviți-l, mai apoi, cum o să-și facă loc pe tablou într-o manieră intimidantă pentru oricine îi este adversar, lovind mingea așa cum nimeni n-a mai făcut-o în istoria tenisului. Știm ce spun detractorii despre Nadal pe hard, dar aruncați o privire pe rezultatele înregistrate la ultimele patru ediții de US Open la care a jucat (în 2012 a fost absent): semifinală, semifinală, titlu, finală. Deloc rău, nu?

Să nu uităm și de evoluția la Indian Wells de anul acesta, primul său turneu de hard după un an, l-a curățat pe Roger Federer în sferturi, apoi a câștigat titlul. Sigur, colecția de titluri obținute pe zgură face restul titlurilor spaniolului să pălească, raportul fiind 43 de titluri pe zgură, 14 pe restul. Dar, cu toate astea, să nu tragem o concluzie greșită: nu e nicio ambivalență în ce-l privește pe Rafa atunci când vine vorba să joace pe hard, chiar dacă această suprafață îi afectează genunchii, iar antipatia lui vizavi de lungimea perioadei de hard de după Wimbledon este recunoscută și admisă public de către el. Atunci când e concentrat și motivat, Rafa va juca la cel mai înalt nivel de care e capabil. Zgură, iarbă sau hard court, cele 3.200 de rotații produse de racheta lui Nadal vor crea o problemă pentru orice adversar.

Argumente pro-Andre: Cine să fie mai potrivit să facă față spinului violent produs de Rafa decât un jucător care și-a făcut o faimă din a returna putere cu și mai multă putere? Agassi n-a fost niciodată un returneur clasic: și-a câștigat pâinea înfipt pe baseline, luând mingea din urcare, tăind unghiurile și atacând atunci când găsea o cale să exploateze slăbiciunile adversarele, un atac la care trecea cu precizie și autoritate.

Loviturile lui aveau un timing excelent, iar Andre era dispus să lupte într-un schimb prelungit până când găsea o mică breșă în apărarea adversă. Se focusa întotdeauna atunci când situația o cerea, iar când intra în zonă și își găsea loviturile, era aproape imposibil de oprit. Agassi a câștigat de două ori la US Open și era în mod evident mai bun pe hard decât pe alte suprafețe. N-ar fi niciun dubiu că Rafa l-ar bate clar pe Agassi pe zgură și, cel mai probabil, l-ar învinge de cele mai multe ori pe iarbă. Însă pe ciment valorile s-ar mai apropia, cimentul ar funcționa ca un soi de factor neutralizant al diferențelor dintre stilurile celor doi. În afară de Federer, nimeni n-are mai multe titluri pe hard decât Agassi (46), iar publicul de la Flushing Meadows l-ar ajuta teribil pe american. Atmosfera de vis creată într-o sesiune de noapte de pe Arthur Ashe, marcă înregistrată a unui public ce obișnuiește să îi împingă din spate pe jucătorii care aleargă să-și facă loviturile, ar putea să-i crească și mai mult șansele lui Andre în acest meci virtual.

Verdictul lui Brad Gilbert: Andre și-ar dori terenul mai rapid, cu un bounce mai jos. Contra lui Nadal, care adoră să joace p pe o suprafață mai lentă, cu un bounce mai înalt, o suprafață mai rapidă ar fi un detaliu egalizator pentru Andre. E un factor major. Dar suprafața de la US Open s-a tot schimba. În ultimii ani, e o viteză medie, iar mingea sare destul de sus. Ca să câștige, Andre ar trebui să-l facă pe Nadal să se miște foarte mult, dar pe o astfel de suprafață i-ar fi tot mai greu. Andre ar mai trebui să lovească prin apărarea lui Nadal practic la fiecare rally, ar trebui să controleze cu autoritate orice punct și să evite să intre în defensivă, ceea ce, contra lui Rafa, ar fi greu de făcut cu atât de multă consistență de câtă e nevoie. Ar fi un meci bun, dar, dacă s-ar juca pe o suprafață precum cele de azi, aș merge cu Nadal.

Părerea Treizecizero.ro: Să nu uităm că scenariul acestui joc presupune variantele de formă maximă ale celor doi. Pentru mine, forma maximă a lui Nadal pe hard este cea de la Australian Open 2009, unde a fost absolut imperial, iar jocul excelent făcut de Federer n-a fost de ajuns. Sigur, Federer este un alt fel de match-up pentru Nadal, unul mult mai avantajos, însă dacă spaniolul ar reedita acel nivel de joc arătat atunci, ar fi, cel mai probabil, imbatabil în fața oricui, indiferent de tipul de hard pe care s-ar juca. Andre are un rever cu două mâini mult mai eficient, fie lovit cross-court, cât și down the line. Pe lângă rever, mai avem și returul care l-a făcut faimos pe Andre și i-a atras renumele de cel mai bun jucător de retur din istorie. Iată două lovituri care ar putea fi împachetate ca o soluție în fața spinului extrem produs de Rafa. De asemenea, simțul anticipației este o altă calitate pe care Agassi ar folosi-o din plin, însă Rafa ar răspunde cu incredibila lui determinare și capacitate de a trimite înapoi mingi din cele mai grele poziții defensive.

Lăsând la o parte detaliile tehnice, ar fi un meci maiestuos. Șarmul lui Nadal, opus carismei lui Agassi, ambii în vârf de formă, sub luminile strălucitoare de la Flushing Meadows? O splendoare de meci, ar merita și ultimul bănuț. Greu, foarte greu de spus, dar aș merge pe determinarea și spiritul de sacrificiu dus la extrem al lui Rafa. Nadal în cinci seturi.

Notă: În viața „reală”, Rafa și Andre s-au întâlnit în două rânduri: în finala Montreal 2005, câștigată de Nadal, 6-3, 4-6, 6-2 și în turul III de la Wimbledon de anul viitor, meci câștigat tot de Nadal, 7-6, 6-2, 6-4.

Voi cine credeți că ar câștiga?