Există două idei principale pe care doresc să le subliniez în acest text. În primul rând, sportul modern este un business ca oricare altul. Iar un business reprezintă satisfacerea în mod profitabil a unei nevoi existente în piața specifică. Așadar, să nu ne ascundem după deget, sportul este despre bani. Despre investiții în baze de antrenament, echipament, antrenori pricepuți și călătorii în străinătate. În al doilea rând, business-ul din orice domeniu a devenit din ce în ce mai mult despre sport. Rar veți mai întâlni oameni de afaceri sau CEO de top care nu practică vreo formă de activitate fizică în mod regulat. Disciplina sportivă, spiritul de echipă, tolerantă și înțelegerea cu care ne privim coechipierii sunt valori extrem de prețioase pentru oricine dorește să facă bani în mediul de afaceri de astăzi. Dacă ieri modelul preferat era unul de sorginte militară (de aici și apelativul "Officer" de la care provine "O"-ul din coada denumirilor americănești ale pozițiilor de top dintr-o organizație), astăzi sportul este modelul ales de generația tânără de antreprenori și manageri.
Va rezolva fenomenul Halep criza financiară în care se zbate sportul românesc? Îndrăznesc să spun că da. Firește, nu în mod direct. Nu mă aștept ca Simona să înceapă să acorde burse copiilor care își doresc să facă tenis de performanță. Dimpotrivă, mi-aș dori ca ea să se concentreze pe ceea ce face foarte bine în momentul de față: să joace tenis și să câștige cât mai mulți bani. Iar banii obținuți să-i folosească în așa fel încât să-și ofere în primul rând sieși o viață frumoasă.
Fiindcă exact asta ne lipsește nouă, românilor în general. O poveste de succes, în care un compatriot de-al nostru reușește prin muncă susținută și talent să-și depășească evident condiția. Asta este dovada de care avem nevoie ca să încetăm să ne mai găsim scuze și să ne apucăm să căutăm soluții. Mentalitatea de pierzător cu care ne-am obișnuit de decenii, modelul "azi Dumnezeu a fost român" cu care ne savuram victoriile și "arbitrii au fost împotriva noastră" de la înfrângeri, nu fac decât să ne șubrezească moralul și să ne zădărnicească orice planuri de mai bine.
Nu lipsa banilor este problema principală a sportului de la noi. Ceea ce ne trebuie este încrederea că o investiție în sport ar putea să fie profitabilă și solidă pe termen lung.
Orice afacere începe cu o idee în care cineva crede cu tărie, în care cineva își investește toată energia și concentrarea pentru a o face să funcționeze, pentru a-i convinge pe ceilalți că le poate schimba viața în bine. Iar Simona Halep exact asta a făcut și face în continuare. Iar imaginea ei cu tigaia roșie de teflon în mână - cea din campania publicitară Vodafone - demonstrează că raționamentul de mai sus funcționează. Succesul aduce bani, iar banii generează succes. Este o spirală ascendentă care produce multe bucurii. Iar la un moment dat ne vom trezi că am uitat de ciobanul mioritic care alege să moară poetic fiindcă am fost mai ocupați să ne bucurăm de viață.
Îmi amintesc și astăzi cum în școala generală sau în liceu profesorii priveau cu bunăvoință și chiar încurajau renunțarea la orele de sport în favoarea pregătirii la materiile de examene. Cred că nu a existat vreun fenomen mai dăunător pentru sănătatea fizică și mentală a generației mele decât această ignoranță a comuniștilor care a umplut spitalele cu obezi, diabetici și bolnavi de inimă.
Oameni cu creierele goale de informații utile (fiindcă aproape tot ce-au învățat în școală au uitat deja) și arterele subțiate de colesterol aleg în continuare să-și petreacă weekendul în fața televizorului atunci când e frig și pe lângă grătarele acoperite cu cărnuri atunci când vremea e frumoasă. Ei sunt perdanții vieții și nici măcar azi nu înțeleg de ce. Le scapă faptul că mulți dintre cei care se bucură acum de viață sunt chiar aceia care chiuleau din când în când de la ore ca să joace fotbal sau baschet în curtea liceului.
Norocul este că odată cu multinaționalele au apărut în România și "expații" aflați în funcție de conducere. Foarte mulți dintre ei, cu siluete subțiri și mușchii tonifiați, cu multă energie și exuberanță, hotărâți să-și facă bine treaba la job și să-și trăiască viața frumos în timpul liber. Unora dintre ei le datorăm chiar foarte multe. Un singur exemplu care demonstrează acest lucru este maratonul internațional de la București, care a devenit deja un fenomen de masă și se bucură de multe mii de participanți, mai numeroși în fiecare an. Probabil că asta este în mare măsură meritul lui Steven Van Groningen, CEO al Raiffeisen Bank, el însuși maratonist și fost canotor olimpic. Sportul are directă legătură cu succesul în afaceri, iar astăzi puțini se mai îndoiesc de veridicitatea acelui "mens sana in corpore sano" pe care l-am învățat de la romani.
Ce va urma în 2015? Cu siguranță mai mult respect pentru sport, mai mulți oameni care înțeleg că "dieta minune cu varză" nu funcționează, mai mulți copii care au șansa să se dezvolte armonios. Și, poate, mai multe rezultate excepționale în sport care vor ridica oamenii din canapele, măcar ca să-și ducă odraslele la înot, tenis sau alergare. Într-un cuvânt, o viață mai bună pentru toți cei care vor înțelege că nimic nu "ni se dă", că ceea ce dorim va trebui să ne luăm singuri.