Ziua care nu mai vine | Rafa ratează și Australian Open. Ce urmează?

Ca într-un film bun cu scenariu prost, drumul lui Rafa Nadal către revenire, și așa prea lent, continuă să întâlnească noi și noi obstacole. Exact când ai fi zis că visul urât s-a sfârșit, apare o intrigă nouă, dar din aceeași țesătură nefastă. Iar consecința e aceeași ca și dățile trecute: Rafa rămâne prins în păienjenișul accidentărilor, iar firul carierei lui mai are de așteptat până să fie țesut mai departe.

Rafa a anunțat așadar, cu mai bine de 15 zile înainte de startul turneului, că nu poate participa la ediția 2013 a Australian Open, o decizie grea, care dă un sens complicat noului an înainte ca acesta să înceapă propriu-zis. Partea bună e că motivul nu îl mai reprezintă genunchii săi atât de încercați. Partea proastă e că absența sa, și așa prelungită, se va extinde cu alte aproape două luni, fiind aproape de trei ori mai lungă decât precedenta pauză majoră din cariera lui Rafa, cea din 2009, cu care actuala indisponibilitate a fost, deseori, comparată.

Spaniolul a explicat, vineri,  prin intermediul unui comunicat, că retragerea sa n-are nicio legătură cu recuperarea după tendinita din genunchiul stâng. Motivul îl reprezintă un virus stomacal pe care a început să-l acuze de pe 20 decembrie. Efectul inițial a fost retragerea din turneul demonstrativ de la Abu Dhabi, turneu care se joacă în aceste zile și pentru care fusese programată mult-așteptata sa revenire pe teren. Cum Abu Dhabi a picat în ultimul moment, evident că toate privirile s-au îndreptat spre Doha, de data asta un turneu oficial, primul al sezonului, la care Nadal trebuia, de asemenea, să fie prezent. Speculațiile au luat cu asalt netul încă de la primele ore ale dimineții; ulterior, ele au fost confirmate: Doha a devenit un obiectiv imposibil. Dar scenariul a luat o turnură și mai urâtă: nu doar că Nadal s-a retras de la turneul din Qatar, ci și de la Australian Open, primul turneu de Grand Slam al anului.

“Genunchiul este mult mai bine acum, iar recuperarea decurge bine. Însă virusul nu mi-a permis să mă antrenez deloc săptămâna trecută. Întotdeauna am spus că revenirea mea în competiții se va întâmpla atunci când mă voi simți în starea ideală pentru a lua parte la meciuri și la turnee. După atâta timp petrecut departe de competiții, prefer să nu grăbesc lucrurile și să fac totul cum trebuie”, spune comunicatul transmis de Nadal. Medicul acestuia a confirmat că jucătorul are nevoie de cel puțin o săptămână pentru a se recupera după virusul căpătat, afirmație preluată și de PR-ul lui Nadal, Benito Perez-Barbadillo: “Nu mințim oamenii, nu e stilul nostru. Virusul l-a oprit din pregătiri, din calendarul pe care-l avea pentru recuperare”. Toni Nadal, unchiul și antrenorul lui Rafa, a fost ceva mai concret: “Pur și simplu nu puteam să mergem în Australia fără o pregătire adecvată. Nu e firesc ca primul lui turneu după revenire să fie unul atât de important, cu meciuri trei din cinci. N-ar fi fost pregătit pentru asta”.

Nadal preferă, așadar, prudența, alegând siguranța unei reveniri pregătite cu migală. O recuperare înceată, dar sigură. Pe termen lung, ar putea fi cu siguranță cea mai bună strategie: chiar și cu o apariție la Doha, e greu de crezut că Nadal ar fi putut să constituie un pericol serios pentru restul favoriților. Fără antrenament suficient, fără meciuri în picioare, misiunea lui la Melbourne ar fi fost, practic, imposibilă. Așa însă, el are ocazia să-și refacă genunchiul complet și să ajungă în siguranță la sezonul de zgură, despre care a spus, în repetate rânduri, că e obiectivul lui principal în 2013.

Opțiuni, reacții, perspectivă

Pe de altă parte, dincolo de efectul virusului, Nadal ar mai fi avut opțiuni pentru a-și pregăti o apariție la Melbourne. Imediat după ce Abu Dhabi a picat, organizatorii a trei turnee au sărit imediat, arătându-și interesul pentru a-i oferi lui Rafa un wildcard. Turneele de la Sydney și Auckland (acolo a făcut Nadal prima lui finală din ATP, în 2004) se joacă în săptămâna premergătoare AO, iar oficialii acestora au stat în permanență în contact cu echipa de management a spaniolului. Și cei de la Kooyong, turneu demonstrativ disputat în format grupe (9-12 ianuarie), au păstrat un loc până în ultima secundă. De altfel, Kooyong ar fi fost o alegere ideală pentru situația lui Rafa: turneu neoficial, fără miză, fără puncte, iar formatul i-ar fi asigurat cel puțin trei meciuri. Ar fi fost o ocazie pentru ca Nadal să aibă parte de o reintrare adecvată în ritm înainte de Melbourne. Din păcate, n-a mai fost cazul și e de presupus că decizia de a sări cu totul peste Australia are de-a face în mod clar cu genunchii și mai puțin cu virusul. Cum ziceam și mai sus, Nadal a ales să-i protejeze și să nu riște o agravare.

Reacțiile au fost numeroase. Poate cele mai importante, în astfel de cazuri, sunt chiar cele ale celorlalți jucători, care înțeleg lucrurile diferit decât opinia publică. Novak Djokovic, bunăoară, a spus că e surprins de știrea retragerii lui Rafa: “Am vorbit cu el acum o săptămână, mi-a zis că vine aici (n.r. la Abu Dhabi), că se simte bine, că o să ne antrenăm împreună și că totul e ok. Acum, dintr-o dată, asta. Nu știu ce să zic. Nu știu exact ce se întâmplă, pentru că nimeni nu l-a mai văzut de 6 luni. Nu-s vești bune și îi doresc o recuperare rapidă”. 

Și Nicolas Almagro s-a arătat mirat: “Sigur că e surprinzător. Vorbeam cu David (Ferrer), el mi-a zis că Rafa nu este încă 100 la 100. Vrea să mai aștepte un pic, la Melbourne sunt cinci seturi, poate că genunchii lui nu-s gata pentru asta. Trebuie să așteptăm pentru America de Sud ca să-l vedem acum”. 

Carlos Moya, în schimb, foarte apropiat de Nadal, spune că, din punctul lui de vedere, Rafa rămâne principalul favorit pentru Roland Garros, și că e sigur că acesta va reveni la cel mai înalt nivel. 

Alți analiști și comentatori și-au exprimat și ei surprinderea pentru decizia lui Nadal, îndeosebi pentru timingul ales, cu mai bine de două săptămâni înainte de startul AO. 

În aceste condiții, revenirea lui Nadal se amână pentru cel de la Acapulco (zgură, 25 februarie – 2 martie), însă Toni Nadal a lăsat o ușă deschisă pentru o apariție mai grabnică. Mai repede decât Acapulco ar însemna, cel mai probabil, Vina del Mar, un turneu de 250, disputat în Chile, care dă startul circuitului sud-american de zgură, pe 30 ianuarie, chiar după AO. N-ar fi exclus: negocieri au mai fost, iar prețul lui Nadal pentru o apariție la Vina del Mar a fost fixat la 1,2 milioane de euro. Cum o revenire într-un turneu pe hard indoor sună ilogic (Montpellier, Zagreb, Rotterdam, Marseille sunt variantele). După Vina del Mar ar mai fi alte două turnee pe zgură: Sao Paulo și Buenos Aires. Dacă, până la urmă, primul meci al lui Nadal se va petrece la Acapulco, el va veni la 242 de zile sau 34 de săptămâni după ultima sa apariție într-o competiție oficială. După Jocurile Olimpice, US Open și Turneul Campionilor, Australian Open va deveni a patra mare competiție pe care Nadal o ratează.

Care sunt urmările și ce alți jucători au mai revenit cu succes după pauze atât de lungi

Absența din Australia are mai multe consecințe. În primă fază, Nadal va ieși pentru prima oară din 2005 încoace din Top 4, urmând să coboare cel puțin pe locul 5, poate chiar 6, în funcție de parcursul lui Berdych. Asta va însemna că Nadal ar putea deveni un adversar nedorit pentru Djokovic, Federer sau Murray încă din faza sferturilor de finală la turneele viitoare. În plus, cum Nadal are semifinale de apărat la IW și Miami, iar în sezonul de zgură nu mai poate face puncte în plus decât la Madrid, el riscă să ajungă la Roland Garros cel mult ca favorit numărul 8. 

Ratarea startului de sezon va influența, în mod cert, cum va evolua restul anului pentru Nadal, dar și pentru restul jucătorilor. E foarte posibil ca Rafa să simtă presiunea absenței îndelungate și a clasamentului, chiar dacă el a spus, de mai multe ori, că poate trăi și fără să fie implicat în lupta pentru locul 1. Există nenumărate scenarii în ce privește parcursul său viitor, inclusiv cea vehiculată și în vară, cum că ar putea deveni un jucător part-time, numai de zgură, eventual și iarbă. 

Alte cazuri de mari campioni reveniți după pauze îndelungate? Thomas Muster, alt specialist pe zgură, a ajuns până pe locul 1 în 1995, câștigând și French Open pe parcurs, deși și-a văzut afectate ligamentele genunchiului într-un accident de mașină petrecut în 1989. John McEnroe, ne reamintește New York Times a luat o pauză de 6 luni în 1986, la 27 de ani, dar n-a mai câștigat niciodată un Slam după revenire. La fete, Monica Seles, Serena Williams sau Kim Clijsters au reușit toate să câștige titluri importante după pauze enorme, dar Justine Henin sau Martina Hingis n-au putut face la fel. Însă însuși Nadal e un exemplu pozitiv în acest sens: în 2010, în pofida unui abandon în sferturi la Australian Open, contra lui Muray, a revenit și a câștigat celelalte trei Slam-uri ale anului, recuperându-și locul 1. Diferența e că atunci a stat mult mai puțin ca acum.

Tot categoria speculații/scenarii ar trebui amintită și declarația lui Wayne Ferreira, sud-africanul abonat la top 10 în urmă cu ceva ani și deținătorul recordului de prezențe consecutive la un Slam (56). Ferreira spunea că se teme ca nu cumva, în cazul în care startul anului va fi ratat – ceea ce s-a întâmplat între timp – asta să nu-i afecteze complet ritmul în restul anului, ba chiar, într-un final, să îi grăbească o posibilă retragere: “Dacă fizic e ok, atunci va reveni rapid la nivelul anterior. Dacă Nadal nu va câștiga nimic în 2013 sau ceva nu va merge bine, cred că se va retrage. Nimeni nu joacă doar așa, ca să apară pe tablou. El joacă să câștige acel turneu”.

Ca să aflăm ce se va întâmpla cu Rafa va trebui să așteptăm până în februarie. Cert e un singur lucru: Nadal va încerca să folosească, încă o dată, sezonul de zgură (și, preponderent, Monte Carlo, turneu care capătă o importanță deosebită în acest context) drept trambulina de care are nevoie pentru a-și recăpăta zborul și echilibrul. E poate cel mai bun lucru pe care-l putea face.