Winning Ugly, sau cum să câştigi războiul mental în tenis

„Când l-am văzut jucând prima oară jucând, mi-am spus: Fără forehand. Fără rever. Fără voleu. Serviciu slab. Câştigă totuşi meciurile.” Sunt cuvintele lui Tom Chivington, antrenorul lui Brad Gilbert. Tot el ne spune: „Visul oricărui antrenor este un copil care se prinde cum să câştige fără să aibă arme excepţionale. Brad ştia cum să facă acest lucru.”

Exact acesta este subiectul cărţii Winning Ugly (Câştigă urât, editura Publica), best-seller scris de Brad Gilbert şi publicat prima oară în 1993: cum să câştigi meciuri de tenis fără să ai nişte lovituri excepţionale la dispoziţie. La un moment dat, Gilbert face o comparaţie între Winning Ugly şi o altă mare carte despre jocul de tenis, The Inner Game of Tennis scrisă de Timothy Gallwey în 1972 şi spune că este vorba de două abordări diferite. The Inner Game of Tennis pune accentul pe gândirea instinctivă şi intuitivă, pe emisfera dreaptă a creierului, iar Winning Ugly pune accent pe gândirea raţională, analitică, bazată în emisfera stângă a creierului.

În Winning Ugly nu veţi găsi nici un singur rând despre tehnica loviturilor, sau despre Sinele 1 vs Sinele 2. În schimb, veţi găsi absolut tot despre restul lucrurilor care alcătuiesc o victorie în tenis: de la pregătirea genţii şi încălzire, până la studierea adversarului, tactici de joc, soluţii pentru diferite tipuri de jucători şi modalitaţi de a face faţă soarelui, vântului, frigului sau comportamentului nesportiv al adversarului. De aceea, Winning Ugly este o lectură obligatorie mai ales pentru jucătorii amatori, către care sunt şi adresate în mod explicit sfaturile lui Gilbert. „Războinicii de weekend” nu au arsenalul de lovituri al profesioniştilor, dar au nevoie totuşi să câştige meciuri. Brad Gilbert oferă sfaturi practice şi foarte amănunţite despre cum să-ţi minimizezi punctele slabe şi cum să le găseşti şi să le exploatezi pe ale adversarului.

Gilbert este deosebit de competent în această chestiune – este exact ce a făcut el ca jucător profesionist. Andre Agassi, care i-a fost adversar pe teren dar şi elev mai târziu: „Când jucam împotriva lui în turnee era o experienţă foarte solicitantă pentru nervii mei, pentru că nu te lăsa să-ţi desfăşori jocul. Sfârşeai prin a juca jocul lui, nu pe al tău”. Acest lucru este posibil pentru că „Brad are o adevărată ştiinţă a analizării adversarilor. Vede unde sunt punctele lor slabe şi exploatează acest lucru, mai ales în timpul momentelor de mare presiune din meci”.

Punctul central al filozofiei de joc al lui Gilbert, aşa cum este ea expusă în această carte, este: „Fă-ţi un plan”. Nu intra niciodată pe teren fără să ştii cu cine joci şi cum vei juca împotriva lui. Plănuieşte absolut tot ce poate fi plănuit şi apoi ţine-te de plan, orice s-ar întâmpla. Nu schimba planul decât atunci când eşti condus cu un set şi un break.
Pare simplu, dar este uimitor cât de puţini jucători de club fac acest lucru (el susţine că majoritatea habar n-au ce se întâmplă pe teren decât când este prea târziu). De fapt, acest lucru (respectarea planului) este foarte greu de făcut chiar şi de către profesionişti. Unul dintre sfaturile care este parte esenţială din „plan” şi care se repetă de-a lungul cărţii este „Nu face mai mult decât trebuie la punctele cruciale. Nu încerca lovituri câştigătoare atunci când nu eşti într-o poziţie favorabilă. Nu forţa inutil.” Gilbert are dreptate. L-am văzut recent pe Nicolas Almagro dând pe degeaba un break la începutul setului unu cu Del Potro la Mastersul de la Shanghai pentru că, la 30 egal şi apoi la 40 egal, a încercat două lovituri hazardate de dreapta când nu se afla în poziţie favorabilă. Le-a dat out pe ambele. Gilbert spune că indiferent la ce nivel joci, psihicul uman are aceleaşi tendinţe: la punctele cruciale suntem tentaţi să ne grăbim, ca să terminăm repede şi să scăpăm de presiune. De aceea, altă mantră pe care Gilbert recomandă să ne-o însuşim este NMG („Nu Mă Grăbi”). Aplicabilă atât în timpul schimbului, cât şi între schimburi.

Gilbert este la fel de metodic ca autor cum a fost ca jucător. Structura cărţii este clară, simplă, plină de exemple practice. Este, de fapt, un manual. Cu lecţii, liste, recapitulări şi întâmplări reale care susţin lecţiile. Cartea este împărţită în trei părţi mari, care au la rândul lor subcapitole. Prima parte se numeşte Avantajul timpuriu: Meciul începe înainte să înceapă – şi acoperă absolut tot ce trebuie să faci ca să fii 100% pregătit încă de la primul punct jucat: pregătirea mentală, echipamentul, stretching-ul, încălzirea de pe teren, controlul emoţiilor înainte de meci şi cum să iei conducerea încă de la debutul meciului. Al doilea capitol este intitulat A juca inteligent: Găseşte o modalitate de a câştiga şi acoperă ce se întâmplă în timpul meciului. Subcapitolele se numesc: Cheia victoriei, Cum să distrugi planul de joc al adversarului, Cele şapte puncte de avantaj ascunse, Remedierea loviturii, Învaţă de la legende. În ultimul capitol, Gilbert se ocupă de aspectul mental. Jocurile minţii, cum să te joci cu mintea adversarului şi calculul probabilităţilor: Poveşti din turnee.

Aici, Gilbert îşi foloseşte propria experienţă de jucător şi explică cum a pierdut sau cum a câştigat împotriva unor adversari faimoşi pentru felul cum deturnau „psihologic” meciurile: Connors, McEnroe, Lendl. Apoi se ocupă de modalităţile de a face faţă trişorilor şi cum să rezişti psihic când miza meciului este foarte mare. Sfârşitul conţine o recapitulare care reia cele mai importante principii enunţate de-a lungul cărţii şi două capitole suplimentare faţă de prima ediţie. Acestea acoperă experienţa de antrenor a lui Gilbert, cu accent pe colaborarea sa cu Agassi (cel mai de succes elev al său) şi apoi un capitol scris de Agassi însuşi despre felul în care metodele lui Gilbert i-au îmbunătăţit jocul şi mentalitatea pe teren.

Winning Ugly este o carte de citit cu creionul în mână, mai ales de jucătorii amatori şi juniorii care îşi definesc acum atitudinea şi mentalitatea pe teren (o recomand călduros şi părinţilor). E o carte care nu te învaţă cum să dai lovituri geniale, dar te învaţă absolut tot despre … restul. Parafrazând o celebră reclamă: „Unele lucruri nu pot fi învăţate. Pentru restul, există Winning Ugly.”

Citate favorite:

„Cel mai rapid mod de a-ţi îmbunătăţi jocul de tenis este îmbunătăţirea felului în care gândeşti”.

„Încălzirea pentru un meci începe cu creierul. Mintea ta este ultima care se activează în meci (dacă se activează)”.

„Cu cât un jucător amator e mai slab, cu atât alocă mai puţin timp încălzirii”.

„Fă-ţi un plan din timp. E dificil să ţi-l faci când eşti în meci, pentru că în jurul tău se petrec deja o mulţime de alte lucruri”.

„Chiar şi un plan greşit e mai bun decât niciun plan”.

„Prost este cel ce nu ştie ce nu ştie”.

„A presupune înaintea meciului că o să câştigi o să te facă să pierzi, la fel şi dacă presupui că o să pierzi”.

„Jucătorul mediocru crede că loviturile drăguţe înseamnă ceva”.

„Lenea se simte mai întâi în jocul de picioare”.

„Serviciul este lovitura cel mai greu de învăţat şi cel mai greu de lovit, mai ales sub presiune”.

„Una din Legile Tenisului: Momentul când e cel mai probabil să-ţi pierzi serviciul este chiar după ce-ai făcut break”.

„Nu schimba nimic când conduci”.

„Un jucător de tenis inteligent acumulează informaţii pe măsură ce meciul se desfăşoară. Şi apoi le foloseşte”.

„Dacă joci cu Sampras în acelaşi fel în care joci cu Chang, vei pierde. Dacă joci cu Courier în acelaşi fel în care joci cu Becker, vei pierde”.

„De obicei, când un meci e în desfăşurare, calitatea jocului tău variază. Se aplică tuturor jucătorilor, indiferent de nivel…5% din timp, adversarul joacă la capacitate maximă şi n-ai cum să câştigi. 5% din timp tu joci la capacitate maximă şi n-ai cum să pierzi. Restul de 90% din meci este la dispoziţia celui care munceşte mai mult şi găseşte o modalitate să câştige”.

„Nu fi impresionat de un adversar decât după meci. Niciodată înainte”.

***

Vrei cartea? Comandă „Winning Ugly” de la Editura Publica de AICI