Unchiul Toni. Ieșirea din scenă a omului care a pretins mult de la Rafa și i-a oferit totul

Unchiul Toni, așa cum îl știe o lume întreagă, face definitiv pasul în spate și își ia la revedere de la Rafa Nadal. De fapt, își ia la revedere de la noi toți, cei care l-am admirat, aplaudat sau mustrat. O face cu stil și generozitate, printr-un articol apărut în cotidianul spaniol ”El Pais”. Varianta în engleză a scrisorii sale pentru Rafa o găsiți aici, pe cea în spaniolă, aici.

Din rândurile sale transpare un om matur și modest, o imagine la care nu am avut întotdeauna acces. Nu pentru că n-ar fi fost mereu așa, ci pentru că, în calitate de mentor și antrenor al unuia dintre cei mai mari tenismeni din istorie, a trebuit să fie zgârcit cu mostrele de mărinimie. Așa cum știm (și cum spune, de altfel, mai jos), Toni Nadal a pretins mult de la nepotul său, iar ”bravo”-urile le-a păstrat pentru ocaziile speciale. Așadar, daca nu te încumeți să-l lauzi pe-al tău, e ciudat și nepotrivit să-i ridici în slăvi pe alții.

Dintre ideile textului de mai jos, cel mai mult mi-a plăcut felul în care a vorbit despre fanii lui Rafa. Este reconfortant să știi că cei pe care îi îndrăgim cu atâta pasiune sunt la curent cu detalii banale din viața noastră, a muritorilor. De exemplu, faptul că ne punem alarmele să sune în creierii nopții pentru un meci sau altul. Sau că, uneori, ploaia ne amână somnul, odată cu meciul Simonei de la cutare turneu.

Alături de Toni Nadal, Rafa a câștigat 75 de titluri, dintre care 16 de Grand Slam. În 2008, la Beijing, a devenit campion olimpic la simplu, iar opt ani mai târziu, la Rio, a reușit același lucru în proba de dublu, învingându-i în finală pe Tecău și Mergea.

***

În Shop găsești, până la 1 decembrie, o ofertă gândită pentru cei care vor mai mult 30-0 dintr-o dată 😉
Primești un tricou la alegere (îți poți alege inclusiv Vam10s-ul dedicat lui Rafa), o revistă Pe Curat din 2017, o revistă Pe Curat de colecție (best-of all time 30-0) + un voucher de 30 de lei cu care să te întorci la cumpărături mai avantajoase cu altă ocazie!

Ia-ți un pachet super avantajos de aici și primești și transportul gratuit. Economisești 93 de lei!

***

Mulțumesc, Rafa!

Turneul Campionilor de săptămâna trecută a fost ultimul pentru mine în calitate de antrenor al lui Rafa. Pun punct unei perioade frumoase, care a durat 27 de ani și care a început în ziua în care fiul fratelui meu Sebastián a pășit pe terenul meu de tenis, la vârsta de trei ani. Astăzi, este rândul meu să pășesc în afara terenului; însă drumul meu nu se oprește aici. Îmi voi păstra legăturile cu tenisului, pentru că, din fericire, dragostea și visurile pe care le port cu mine față de acest sport au rămas intacte.

Încă de la începutul carierei nepotului meu, am încercat să-i clădesc un caracter puternic și hotărât, care să-l ajute să înfrunte dificultățile din tenis, dar și din viață, în general. Am făcut asta pentru că întotdeauna am fost de părere că cele două, tenisul și viața, au lucruri în comun.

În tot acest timp, am fost mai degrabă pisălog decât împăciutor și mai pretențios decât am fost măgulitor. Mi-am arătat mai des nemulțumirea decât aprecierea și întotdeauna l-am lăsat pe el să-și asume toată responsabilitatea. Dacă ar fi să citez din Francisco de Quevedo (“Aceluia care așteaptă ca totul în viață să-i fie pe plac îi sunt rezervate multe dezamăgiri”), trebuie spus că nu i-am făcut deloc viața ușoară lui Rafael.

Am avut marele noroc să fiu contemporan cu o generație de jucători extraordinară și mereu am încercat ca interesele jucătorului meu să nu mă oprească din a-i aprecia pe ceilalți. Niciodată n-am priceput de ce rivalitățile trebuie să-și trăiască viața și în afara terenului de tenis, și nici nu am văzut vreodată într-un rival, un dușman. Acest fel de a trata lucruruile mi-a permis să-i apreciez, să-i respect și să învăț de la ei.

Trăim într-o societate în care fanatismul tot mai dominant, mai ales în politică, dar și în alte zone, ne face să privim punctul nostru de vedere ca fiind singurul valid, și să clasăm, subestimăm sau chiar să detestăm pe oricine are un altul. De exemplu, susținerea mea pentru FC Barcelona nu mă face să abuzez de laude la adresa lor, și nici să defăimez orice demers al celor de la Real Madrid.

Cred că ar fi benefic pentru noi toți să începem a ne îmblânzi pasiunile din sport și să transferăm apoi această atitudine în celelalte zone.

A venit vremea să mă uit înapoi și să-mi exprim recunoștința pentru tot ce mi-a oferit această profesie. Recunoștința mea vizează mulți oameni, care sunt mai mult sau mai puțin cunoscuți, și care mi-au fost alături în această călătorie, de-a lunugul anilor.

În special, vreau să le mulțumesc membrilor echipei; care a început să crească odată cu venirea lui Carlos Costa. Apoi, au venit și ceilalți, și știu sigur că nu e nevoie să-i nominalizez. Le mulțumesc acestora pentru loialitate, angajament, munca depusă și, nu în ultimul rând, prietenia cu care m-au onorat. Timpul petrecut alături de ei m-au transformat într-un om mai bun și un profesionist mai bun. De asemenea, aș dori să mulțumesc celor de la Fluxà, care sunt o familie, pentru că și-au dorit să mi se alăture mie și Iberostar, un business de familie din Insulele Baleare care este lider în industria hotelieră în ceea ce privește prestigiul și valorile umane.

În plus, aș vrea să le mulțumesc tuturor jurnaliștilor străini, dar mai ales celor spanioli, pentru că au dovedit rigoare și respect față de nepotul meu și, prin extensie, față de mine. Nu s-au dedat la campanii de discreditare atunci când lucruruile arătau complicat pentru Rafael. Am primit încurajări și înțelegere de la aceștia, nu poftă de a ne lovi când eram jos, fie din cauze medicale, fie legate de joc.

Mulțumiri și fanilor care au călătorit în toată lumea la turnee și au cumpărat bilete, care și-au întrerupt somnul ca să vadă meciuri noaptea și care au susținut, aplaudat și simțit ceva la victoriile sau înfrângerile lui Rafael. Susținerea și afecțiunea lor l-au ajutat să ridice multe trofee deasupra capului, așadar le sunt extrem de recunoscător.

La final, dar într-un fel foarte special, trebuie să-i mulțumesc din suflet persoanei care a avut de-a face cel mai mult cu norocul meu: nepotului meu, Rafael. Relația mea cu el a fost mereu ciudat de simplă având în vedere lumea în care ne-am făcut meseria. Datorită educației, a atitudinii respectuoase și a pasiunii sale, eu mi-am permis să explorez și să pun în practică propria-mi abordare față de această profesie. Datorită lui am avut parte de experiențe care depășesc cu mult tot ce aș fi putut visa vreodată în calitate de antrenor. Alături de el am călătorit în locuri incredibile și am cunoscut oameni relevanți și interesanți din toate domeniile. Mă simt apreciat și iubit pentru că persoana lui mi-a înzecit-o pe-a mea, iar asta e mult mai mult decât merit.

Antonio Muñoz Molina spunea în eseul său Todo lo que era sólido (”Tot ce era solid”), referindu-se le oamenii aflați în poziții importante: ”Credeam că se află acolo sus pentru că sunt persoane capabile și inteligente, dar realitatea este că, de multe ori, este invers: ei sunt acolo sus, așa că sfârșim prin a crede că sunt foarte capabili și inteligenți”

Vă las, așadar, în compania acestui gând, pentru ca nu cumva să fiu supraestimat. Cât despre mine, mă întorc la dragii mei studenți din Manacor. Vă mulțumesc din inimă și vă urez rămas bun.