Spre o nouă finală Djokovic – Murray? Spre un nou Slam al lui Novak? Nouă subiecte de discuție despre turneul masculin de la Wimbledon

1. Novak Djokovic

Este lumea lui Novak, iar toți ceilalți trăiesc în ea. Liderul mondial își continuă la Londra tentativa de a duce la capăt un an perfect; dacă va face hattrick-ul de titluri pe iarba de la Wimbledon, dintr-o dată îl vor mai separa doar două turnee de realizarea Golden Slam. Și cum ambele se vor juca pe hard, de ce n-ar merge sârbul până la capăt? De ce nu și-ar propulsa cariera la un nivel stratosferic, de ce n-ar ridica ștacheta la un nivel neatins de contemporanii săi? 

Trecute-s vremurile în care afirmam cu toții că iarba este suprafața cea mai slabă a lui Nole; fără să joace vreun turneu pregătitor înainte, Djokovic a triumfat în ultimele două ediții la Wimbledon și pornește, firește, mare favorit pentru un al patrulea titlu la Londra. În 2014 și 2015, Nole a câștigat finalele cu Federer venind, de fiecare dată, după dezamăgiri imense la Paris. Cumva, iarba a funcționat ca un balsam în ambele ocazii. În special titlul din 2014 a fost creditat cu o importanță aparte: anul acela Djokovic pierduse Australia, apoi clacase inexplicabil după primul set câștigat în finala cu Nadal de la Paris. Dacă ar fi cedat și finala cu Federer (și a fost un moment în decisiv când a înfruntat minge de break la 3-3), cine știe cum ar fi evoluat lucrurile pentru sârb?

De data asta, Nole vine nu după o dezamăgire, ci după o bucurie imensă; va schimba asta lucrurile? O teorie populară susținea că titlul la Paris îl va relaxa pe sârb și va deschide ușa oportunităților pentru rivalii săi la Londra, dar la ora asta, nu-i decât wishful thinking. Pe de altă parte, e drept că la Wimbledon s-a petrecut anul trecut unul din cele doar două meciuri din această serie de patru GS-uri câștigate la rând în care Novak a fost tras în cinci seturi: în optimi, Kevin Anderson a condus cu 2-0 la seturi, însă nici asta n-a fost de ajuns. Modelul sud-africanului n-a mers până la capăt, dar tactica de “go for broke” este una dintre soluțiile care ar putea fi implementate cu succes într-un meci cu Novak. Din traseul său virtual, Milos Raonic (posibil adversar în sferturi) este cel creditat că ar putea duce la capăt un astfel de meci, dacă se va ivi ocazia.

2. Andy Murray 

Numărul 2 mondial este într-un loc bun în acest moment. Ok, a pierdut primele două finale de Slam ale anului, dar cine i-a urmărit cu atenție traiectoria în ultimii ani știe cât de importantă este revenirea lui Ivan Lendl în echipă. Ultima oară când cei doi au făcut echipă la Wimbledon, Andy a câștigat titlul istoric din vara lui 2013, chiar într-o finală cu Novak Djokovic. “Eu și cu Andy am vrea să-i încurcăm un pic planurile lui Novak”, a comentat laconicul Lendl, înainte de a se întoarce în tăcerea-i caracteristică. Adevărul e că, da, readucerea lui Lendl în #TeamAndy este una dintre acele decizii care pot, la trasul liniei, să influențeze masiv felul în care curge un sezon. De unde până acum l-am avut pe Djokovic defilând fără prea mare opoziție, n-ar fi exclus ca Murray să se transforme, ajutat de Lendl, într-un adversar capabil să frâneze sau chiar să stopeze tăvălugul Novak. Pe iarba de la Londra, unde britanicul îl conduce cu 2-0, cu atât mai mult. Andy a făcut mult mai competitive meciurile recente cu Nole și a arătat, pe alocuri, că poate produce tenisul cu care să-l bată pe sârb. Singura dilemă e dacă va putea face asta preț de cinci seturi. Pentru că nu l-a mai învins într-un Slam pe Nole tot de la acea finală din 2013.

3. Cine oprește o a treia finală consecutivă de Slam între Novak și Andy?

Anul trecut am avut două finale consecutive Djokovic – Federer; anul acesta, am avut deja două la rând între Nole și Andy, iar cei doi sunt excelent poziționați și pentru a juca-o pe a treia.

Drumul lui Djokovic e ferit de capcane până în sferturi; sigur, Sam Querrey ar putea prinde o zi impecabilă la serviciu în turul al treilea, iar Philipp Kohlschreiber ar putea fi competitiv vreme de un set, dar foarte probabil primul obstacol serios al sârbului va veni în persoana lui Milos Raonic, în sferturi. Milos ar fi putut, cu puțin noroc, să fie adversarul lui Nole și în finala de la Melbourne, când canadianul a făcut un turneu impresionant. Djokovic l-ar putea revedea mai apoi pe Federer în semifinale.

La rândul său, Andy Murray are un meci tricky în turul al patrulea cu Nick Kyrgios, australianul căruia îi place să joace pe iarba de la Wimbledon. Dar Andy joacă mereu grozav cu Nick, pe care reușește să-l dezarmeze, cumva, cu regularitate, indiferent de hype-ul din jurul meciului. Ce-i drept, s-au întâlnit la toate Slamurile până acum, cu excepția Wimbledon. Dacă va negocia și acum cu bine acest obstacol, Andy ar putea repeta apoi drumul de la Paris, cu Gasquet și Wawrinka potențial adversari în sferturi și în semifinale. În ambele situații, Murray pornește favorit. Cu Gasquet a revenit de la 0-2 la seturi, tot la Wimbledon, în 2008, iar cu Wawrinka e avantajat de suprafață.

4. Ce se poate aștepta de la Federer?

După ce și-a văzut oprit recordul de longevitate la Paris, Roger revine la un Slam cu multe întrebări în ce-l privește. Wimbledon a fost, în ultimii ani, pomenit mereu în relație cu acea ipotetică “ultimă șansă la un Slam a lui Federer” și, într-adevăr, după pauza dintre 2012 – 2013, Federer a confirmat la Londra, făcând două turnee excelente în 2014 și 2015. De fiecare dată s-a lovit de zidul Djokovic în finală. De data asta, îl poate întâlni pe sârb cu un tur mai devreme, fază în care l-a învins ultima oară când s-au văzut, în 2012. Dar elvețianul își face deocamdată griji mult mai mărunte: să ajungă în săptămâna a doua. Un obiectiv rezonabil, judecând după faptul că e prima oară din 2000 încoace când RF ajunge la Wimbledon fără să fi câștigat vreun titlu.

În ciuda zvonurilor de dinaintea conferinței pre-turneu, Federer e sănătos acum, dar e, în mod evident, necalibrat, fără prea mult ritm și fără încrederea că poate duce un turneu de două săptămâni. Dacă ar fi fost oricare alt turneu, Federer probabil că n-ar mai fi primit, în acest context, prea multe șanse. Dar pe iarba de la Wimbledon el are timp să se adune și să redevină competitiv pe măsură ce turneul avansează. Mai ales că tragerea îl ajută un pic. Primele două tururi, periculoase într-o situație ca a lui, sunt ușor gestionabile. I-ar urma, apoi, Dolgopolov și Simon; pe unul l-a dominat autoritar în H2H, cu al doilea îl ajută iarba. Iar cu Nishikori, adversarul din sferturi? Probabil iarba e cea mai convenabilă suprafață pe care Roger îl poate primi acum pe nipon.

5. Wawrinka

Stan are avantajul de a trece pe sub radar la Wimbledon, în mod clar așteptările de la el nu-s pe măsura statutului de cap de serie 4. Pe nesimțite, Wawrinka a legat însă două sferturi de finală consecutive la Londra; în primul a fost impecabil vreme de un set cu Federer, în al doilea a cedat într-un meci de cinci seturi foarte frumos cu Richard Gasquet. Wawrinka are speranțe să ajungă în prima sa semifinală la Londra, dar trebuie să negocieze cu atenție primele două tururi, cu Taylor Fritz și, posibil, cu Juan Martin Del Potro. Urmează apoi un traseu în continuare complicat, cu Thiem, Zverev și Tomic prin preajmă. “Cred că, în ultimii ani, am început să joc tot mai bine pe iarbă. Toți știm că, dacă apuc să câștig câteva meciuri, încep să joc din ce în ce mai bine, pentru că adun încredere”, spune elvețianul, ai cărui fani așteaptă de la el un alt titlu de Slam total neașteptat. Notabilă alăturarea lui Stan la trendul cu doi antrenori; pe lângă Magnus Norman, dublul câștigător de Slam l-a adus aproape, pe durata Wimbledon, și pe Richard Krajicek, fostul campion olandez de pe iarba londoneză, între timp devenit directorul turneului de la Rotterdam și unul cu oamenii cu greutate din lumea ATP. Misiunea lui Krajicek va fi să îmbunătățească “the little things”, acele detalii care pot decide meciuri pe iarbă.

6. Raonic

“Eu sunt CEO-ul Milos Raonic Tennis”. Fraza ruptă parcă dintr-o prezentare pentru investitori ne descrie, de fapt, un Milos Raonic nu arogant, ci analitic, interesat să învețe cât mai multe, aplecat peste măsură pe cele mai mici detalii, dispus să nu lase nicio piatră neîntoarsă în tentativa sa de a câștiga un turneu de Grand Slam. Din acest punct de vedere, ideea de a-l aduce pe John McEnroe trebuie apreciată. Și se pare că McEnroe deja l-a impresionat pe Raonic, canadianul declarându-și deja intenția de a continua colaborarea și dincolo de Wimbledon. Asta, în condițiile în care îl mai are alături și pe Carlos Moya, iar sfaturile de la vechiul antrenor titular, experimentatul Ricardo Piatti, sunt și ele la îndemână. Un staff impresionant, care seamănă, într-adevăr, cu un Consiliu de Administrație. Dacă Milos va continua progresul arătat în Australia, atunci tot acest efort va fi meritat. Clash-ul cu Djokovic, potențial în sferturi, este deja anticipat de marea majoritate a specialiștilor.

7. Thiem

Primul jucător din noile generații care a făcut, într-adevăr, pasul cel mare și a răzbit în Top 10 este, cu siguranță, una dintre cele mai interesante apariții la Wimbledon. Dominic nu este, neapărat, în cel mai bun element al său pe iarbă (1-2 e palmaresul său la Wimbledon), dar a câștigat titlul la Stuttgart și are un sezon foarte, foarte bun. Austriacul, care joacă aproape non-stop din februarie încoace, este așteptat să confirme semifinala de la Roland Garros, dar are de trecut, pentru început, de un adversar complicat pentru un prim tur pe iarbă. Florian Mayer l-a bătut recent în semifinale la Halle, apoi a mers până la capăt și a luat și titlul, trecând și de Zverev în finală. Un nou traseu lung și la Londra i-ar crește și mai mult acțiunile lui Thiem, cel care a câștigat patru titluri pe trei suprafețe diferite sezonul acesta. 

8. Zverev

Virginia Ruzici e cel mai recent nume care s-a adăugat pe lista tot mai lungă de specialiști care îl văd pe Alexander Zverev drept un potențial viitor număr 1 mondial, iar după tot mai numeroasele semne date în acest sezon, cel mai recent fiind victoria cu Federer de la Halle, Wimbledon ar putea servi drept locul unui breakthrough autentic pentru german. Toate rezultatele bune recente l-au adus în premieră în postura de cap de serie la un Slam, dar asta nu i-a oferit un drum prea simplu. Zverev debutează cu Mathieu, apoi l-ar putea vedea pe un jucător cu tradiție bună pe iarbă, veteranul Youzhny, înainte de un meci foarte interesant cu fostul finalist Tomas Berdych, cu care Alexander a pierdut toate cele trei meciuri jucate, dar pe care l-a împins în cinci seturi, anul acesta, în Cupa Davis. O altă revedere cu Dominic Thiem s-ar profila în optimile de finală. Ar fi a patra întâlnire între cei doi anul acesta (Thiem le-a luat pe primele trei), iar după ce am văzut la Paris, avem toate motivele să ne dorim acest rematch.

9. Românii

Din păcate, Horia Tecău și Florin Mergea au nimerit iarăși în aceeași jumătate de tablou, ceea ce înseamnă că-s premise să se repete superba semifinală dintre echipele celor doi români de anul trecut, câștigată de primul cu 13-11 în decisiv.

Favoriți 4, campionii en-titre deschid cu Marray/Shamasdin, apoi au șansa unei revanșe cu Granollers/Cuevas, potențiali adversari în runda a treia. Nu-s garanții, dar drumul pare apoi deschis către semifinale.

Florin și Bopanna sunt favoriți 6 și deschid cu Draganja/Metkic. Kontinen/Peers sunt capii de serie pe care i-ar vedea în runda a treia, iar apoi ar urma un sfert de finală cu favoriții 1, Herbert/Mahut.

Va fi interesant să-l vedem la lucru pe Marius Copil, care-și face debutul pe un tablou principal la Wimbledon. Marius va căuta a doua sa victorie într-un turneu de Grand Slam cu Lucas Pouille, care, ținând cont de suprafață, este genul de cap de serie pe care ți-ai dori să-l primești, dacă ai putea alege.

Cine câștigă titlul la Wimbledon?

— Treizecizero.ro (@treizecizero) June 26, 2016