Sorana își vede oprită cursa frumoasă de la Madrid, ne lasă cu speranțe pentru restul anului

***

Declarațiile complete ale Soranei, imediat, pe Treizecizero.

***

”Înainte, dacă pierdeam un meci, nu conta dacă jucasem bine. Acum, dacă pot să rămân cu ceva pozitiv după fiecare meci, e un pas înainte chiar dacă am pierdut.”

Sorana Cîrstea poate să rămână cu foarte multe lucruri pozitive după acest sfert contra Cibulkovei, chiar dacă l-a pierdut. Cu cât mă uit mai mult la meciurile noii Sorane, cu atât găsesc noi și noi straturi și nuanțe adăugate jocului ei. Returul, jocul defensiv, reverul înalt în cros, cel de atac în lung de linie, serviciul învârtit cum trebuie, răbdarea în schimburi. Pe lângă vechile ei arme, a adăugat un arsenal nou, care o ajută să pună constant probleme diferite adversarelor.

Pe vremuri, Sorana și Cibulkova erau din aceeași familie, denumită pe englezește ”ball bashers”: jucătoare care închideau ochii și dădeau cât puteau de tare în minge. Se subînțelegea că plusul de forță trebuia să plătească deseori tribut impreciziei. De asemenea, se subînțelegea că acest gen de tenis avea doar două variante: balul ori spitalul. Vâzând-o azi contra Cibulkovei, care rămâne în continuare fidelă acestui stil, transformarea Soranei iese și mai tare în evidență. 

Timp de un set și trei sferturi, ea a condus discuția cu un amestec de agresivitate nativă și varietate nou-adăugată. Cibulkova a fost frustrată, riscând prea mult, prea devreme. Sorana a manevrat excelent schimburile, lungindu-le până când Domi apăsa prematur pe tragaci, sau până când găsea ea vreo deschidere speculată magistral:

Big backhand from @Sorana_Cirstea ???????? Up an early break against Cibulkova! #MMOPEN https://t.co/usKzlxi18S

— WTA (@WTA) May 5, 2016

După un început de meci în care Sorana a salvat două mingi de break la 1-0, Cibulkova s-a pomenit ea că trebuie să apere un breakpoint, situație în care a ajuns și din cauza reverului atomic de mai sus. Nu l-a apărat și Cîrstea a făcut singurul break al setului. Au urmat o serie de game-uri rapide câștigate de ambele pe propriul serviciu. La sfârșitul setului s-a mai dat o bătalie; Sorana a avut o șansă să închidă setul pe serviciul Cibulkovei la 5-3, dar nu a reușit. L-a închis însă imediat după aceea, pe propriul serviciu: 6-4 în 43 de minute.

În setul doi, balanța a început să se încline de partea slovacei: Sorana își făcea serviciul mai greu (a trebuit să apere trei mingi de break pe parcurs), în timp ce Domi nu s-a confruntat cu nicio egalitate în game-urile ei. La 4-3 a urmat un game lung și greu, în care Sorana n-a mai reușit să țină piept asalturilor Cibulkovei și a cedat breakul. Acolo a fost momentul de cotitură al meciului.

Nu știu dacă a fost fizică căderea (Sorana a jucat până la urmă extrem de mult în acest an) sau a fost mare dezamăgirea acelui break chiar la finalul setului. Poate că problema cu tensiunea rachetelor, de care Sorana s-a tot plâns antrenorului său în OCC-uri chiar a fost serioasă. Poate a fost o combinație între toate acestea. Cert este însă că decisivul a curs în favoarea sovacei și s-a făcut rapid 5-1. Sorana s-a pus în mișcare și a mai recuperat din diferență, dar pe final a părut neclară în intenții și în execuție, și cu un pas mai lentă decât Cibulkova. 

Ce e de reținut după acest turneu? În primul rând, că Sorana Cîrstea va fi mereu capabilă să joace un tenis care să te arunce în sus de pe scaun, un tenis de cea mai bună calitate. Asta știam deja, o să ziceți. Dar acum, marea veste este că, după doi ani de rătăciri prin pustiu, Sorana poate juca un astfel de tenis un meci ÎNTREG. Azi a lipsit puțin s-o scoată pe Cibulkova, finalistă de Slam și jucătoare cu scalpuri celebre la cingătoare. Cu cât își va adăuga elemente noi la joc, Sorana va deveni din ce în ce mai greu de bătut, și fizic, dar și psihic. Cu cât va fi mai greu de bătut, cu atât va fi mai temută, și cu cât va fi mai temută, cu atât va fi mai greu de bătut. Trebuie doar ca acest bulgăre de zăpadă pe care l-a urnit din loc și care este a doua ei carieră, să continue să se rostogolească și să prindă viteză și greutate. Madridul a fost o trambulină excelentă, care a propulsat-o înapoi în top 100, în atenția jucătoarelor și fanilor. Sperăm ca ascensiunea să continue, pentru că tenisul are mult de câștigat din prezența ei în fazele înaintate ale turneelor.