Sorana Cîrstea o învinge pe Siegemund, se califică în sferturi la Madrid!

Trei din trei! Ziua excelentă a tenisului românesc a continuat la Madrid cu Sorana Cîrstea, care și-a mai adăugat o victorie importantă în cont: 6-4, 7-6 cu Laura Siegemund, recenta finalistă a turneului de la Stuttgart. Sorana este la cea mai bună performanță în circuitul WTA de la finala reușită la Toronto, în 2013, și va reveni în Top 100 de săptămâna viitoare. 

Este deja a treia jucătoare din România calificată în sferturile de la Madrid, o performanță extraordinară pentru jucătoarele românce. Simona Halep și Irina Begu se vor întâlni pentru un loc în semifinale, în vreme ce Sorana o va întâlni pe Dominika Cibulkova (2-6, 6-3, 7-5 cu Pavlyuchenkova). Patricia Țig s-a alăturat fetelor în sferturi, după ce a eliminat-o pe Madison Keys, 6-3, 6-4. 

***

Meciul Soranei cu Siegemund a fost, într-un fel, o extensie a celui jucat cu o seară înainte cu Kovinic. Sau mai bine zis, o replică la scară mai mare, care a confirmat ideile cu care am rămas după succesul cu Danka: Sorana este acum o jucătoare mai înțeleaptă, iar jocul ei a câștigat mult în stabilitate, fără să-și piardă din farmecul care l-a făcut remarcat încă de la apariția în circuit.

Scenariul a fost, așadar, similar cu cel din seara anterioară: un prim set care a curs, în general, într-o direcție clară, chiar dacă scorul s-a păstrat strâns. Apoi un al doilea set în care Sorana a luat un avans mare, s-a oprit să se uite în urmă, s-a lăsat prinsă și a trăit periculos pe final. Când ai fi crezut că tensiunea, frustrarea sau emoțiile o vor depăși, Sori și-a păstrat iar cumpătul și a avut mai mult decât Siegemund într-un tiebreak palpitant.

Sorana a părut un pic intimidată de agresivitatea și prezența Laurei din schimburile de început, dar a recuperat imediat break-ul pierdut în game-ul al treilea; e una dintre constantele acestei săptămâni, s-o vedem pe Sorana având o reacție bună la ce i se întâmplă. Iar când mai apar acele goluri de aer, ele nu-s lăsate să se transforme în prăbușiri veritabile, ci-s rapid controlate. Restul setului întâi a avut-o pe româncă în control, atât în scor, cât și în majoritatea raliurilor. Când a fost pusă, la rându-i, în dificultate, Sorana a răspuns cu retururi lungi și agresive, iar când a fost chemată cu scurte la fileu s-a deplasat foarte bine. A ieșit din apărare cu mingi înalte și adânci și nu a lăsat-o pe Siegemund să-și creeze cumva momentum și să preia inițiativa. Și încă o dată a surprins plăcut agresivitatea controlată: Sori a știut să-și țină în frâu mingile, n-a căutat linia cu orice preț, am văzut-o nu o dată plasând mingea cu măsură în terenul deschis. Diferența între exprimările celor două a fost parcă subliniată de mingea de set, la care Sorana a plesnit un forehand în cross ca un semn de exclamație peste un set solid.

Sorana s-a dezlănțuit apoi în startul de set doi, imediat după ce a salvat patru mingi de break în primul game. S-a desprins la 3-0 și a avut, la rândul ei, patru șanse de break să urce la 4-0 și să ucidă meciul. După ce le-a ratat, a urmat un letdown care a durat până la 3-4 și care, raportat la precedente, nu inspira nimic grozav. Felul în care a reușit să controleze contextul este marea victorie a acestui meci. E foarte tentant să te lași bătut în lupta cu vocea din cap care-ți spune neîncetat că e prea greu, că e prea frustrant, că nu merită efortul. Și nu trebuie să faci eforturi prea mari ca să înțelegi cât de alunecos era terenul pe care se găsea Sorana când Siegemund servea pentru 5-3 în setul doi. Încă o dată a venit o reacție rapidă, care a limitat prompt daunele. E încurajator să o vezi reacționând exact așa cum a spus că încearcă să o facă: lupta ei din final de set și victoria atât împotriva unei adversare frustrante, cât și împotriva fantomelor propriului trecut e cea mai bună dovadă că Sorana prețuiește altfel tenisul acum.

Declarația ei de după meci, oferită WTA Insider, explică și susține această evoluție a Soranei de la o victimă a propriei nerăbdări la o jucătoare mult mai dispusă să își nuanțeze atitudinea. Încă o dată îi dă credit mult antrenorului.

“Antrenorul meu a avut o influență mare. M-a făcut să înțeleg că am un joc de atac pe care mă bazez, că am întotdeauna o altă viteză pe care să o accesez. Dar cel mai important lucru în tenis acum e disciplina. Disciplina e cheia. Am fost un pic agitată înainte. Eram tânără și voiam să lovesc winners din toate colțurile terenului. Voiam să joc un tenis frumos și, uneori, asta nu-i tocmai folositor. El (n.r. Marius Comănescu) m-a făcut să fiu mai deșteaptă. Mi-a spus că dacă pot câștiga un meci cu doar 70 la sută din potențial, atunci e suficient, nu e nevoie să mă duc la 80 la sută. Dacă am nevoie să forțez un pic, atunci să forțez. M-a învățat o mulțime de lucruri. E foarte interesant să poți să te dezvolți, pentru că după atâția ani de tenis, oamenii au impresia că nu mai poți învăța nimic. Asta nu e adevărat. Pe fiecare zi poți învăța și pe fiecare zi învăț ceva despre mine. E o provocare foarte bună pentru mine”.

Cu trei victorii convingătoare în spate, cu câteva turbulențe depășite cu bine, Sorana se îndreaptă acum către meciul cu Dominika Cibulkova, o jucătoare cu care are, oarecum, puncte în comun. Și Cibulkova a avut dintotdeauna tendința să atace fără milă orice minge, și ea a avut meciuri pe care le-a rătăcit din situații mai mult decât avantajoase. Slovaca a eliminat-o pe favorita 1, Agnieszka Radwanska, apoi i-a preluat cu succes culoarul; iar prin prisma head-to-head-ului (3-1),  ea va simți că are o oportunitate mare la semifinală. Dar și pentru Sorana e o oportunitate la fel de mare la o performanță nebănuită înainte de startul turneului. Dacă va continua să-și pună în valoare noua agresivitate măsurată, dublată de răbdarea la care încă lucrează, dar de avantajele căreia începe să se bucure, Sorana nu poate fi scoasă din calcule.