Români

Simona întoarce pentru al doilea meci la rând, o elimină pe Bouchard și merge în sferturi!

Camelia Butuligă | 11 martie 2014

În sferturi, Simona o va întâlni pe Casey Dellacqua. În acest moment, Simona e sigură de cel puțin locul 6. Va urca chiar pe 5 în lume dacă va juca în finală sau dacă va ajunge cel puțin în aceeași fază a competiției cu Jelena Jankovic.

Pentru al doilea meci la rând, Simona șurubărește o ieșire spectaculoasă dintr-o situație complicată. Ca și în meciul cu Lucie Safarova, Simona a întors de la break down în decisiv și a eliminat-o pe Genie Bouchard cu 6-2, 1-6, 6-4, calificându-se în premieră în sferturile de finală ale Indian Wells.

Another one bites the dust, another one bites the dust, another oooo-oo-oo-ooo-oone, another one bites the dust! „Încă o zi, încă o big hitter rezolvată în trei seturi” este sloganul lui Simo la Indian Wells până acum. Sunt moduri mult mai neplăcute în care poţi să-ţi petreci o seară de marţi decât să mănânci vreo două pungi cinstite de floricele şi s-o priveşti pe Simona cum se joacă ca şoarecele cu pisica cu cine ştie ce vedetă supralicitată. Într-un fel e bine, Simona va zburda pe sub radar, probabil, până va câştiga un Grand Slam. Iar la sfârşit, când se va trage linie, drăguţele marketingului vor rămâne cu Media Days, Google Plus Hangouts şi cu jucăriile de pluş, iar Simona va rămâne cu victoriile. Şi cu cu nişte lovituri de două ori mai bune.

Aveam de gând s-o perpelesc pe Bouchard indiferent de cum se termina meciul, dar acum că Simona a câştigat, voi purcede s-o perpelesc cu pieptul bombat şi suită pe podium, ca să mă audă toată lumea. Eugenie, cât o fi ea de drăguţă şi blondă şi înaltă, este o jucătoare de tenis cam limitată. Da, am zis-o. Am văzut-o la Australian Open jucând şi mi s-a părut lemnoasă în deplasare şi lovituri, am văzut-o şi acum, şi mi s-a părut la fel de mecanică. Serveşte şi dă tare cu dreapta şi cam atât. Dar dă tare de pe loc, când o mişti oleacă zboară mingile prin văzduh mai ceva ca artificiile. Cât despre serviciu, poate să mai progreseze mult la capitolul constanţă. Iar astea sunt părţile bune ale jocului ei. Când vine vorba de rever (lovit de pe loc, nu mai zic de cel din alergare), swing volee, deplasare, construcţia punctului şi gasirea de unghiuri închise, Genie este oricum, numai genială nu. Nu mai vorbesc de tehnica loviturilor, mişcările ei pe ambele părţi sunt ceva între prăvălire şi electrocutare, sau ca şi cum cineva se prăvăleşte în faţă (sau în spate) din cauză că este brusc electrocutat. Sorry, Genie fans, dar dacă fata asta va face vreo brânză pe termen lung (adică titluri serioase sau clasament în top 5), vă scot pe toţi în oraş şi vă fac cinste cu nişte clătite cu sirop de arţar.

Bun, acestea fiind zise, trecem la Simona. Pe care o socotesc direct responsabilă pentru a doua pungă de floricele pe care am deschis-o de stres în setul doi, când căzuse într-o amorţeală vecină cu catalepsia, (probabil din cauza tenisului electrocutato-prăvălit al lui Bouchard am presupus, imediat explic). Simona a început aşa cum ne-a obişnuit, cu jocul ei de bază: clar, curat, limpede. Cros, lung de linie, punct; retur, punct; cros, cros închis, punct; etc etc. A ajutat şi faptul că Eugenie a început crispată şi n-a prea găsit terenul în primele game-uri. Dar Simona şi-a făcut jocul şi a contribuit şi ea la crisparea lui Genie, care, la 5-0, a recurs la antrenor. Acesta a scuturat-o niţel, i-a zis să-şi mişte picioarele, să lupte pentru fiecare punct şi să considere că nu va primi nimic gratis de la Simona. Discursul a funcţionat. Bouchard a revenit la viaţă, a făcut un break şi un hold, dar era prea târziu să mai salveze ceva din set: 6-2.

Însă făcuse ceva foarte important: oprise sângerarea şi începea să întoarcă momentul nefavorabil. Eugenie a început să facă ce face ea cel mai bine, adică să pleznească mingile pe dreapta, să-şi ridice serviciul unu, care atunci când îi intră, e periculos, şi să atace returul. Asta, cuplată cu o cădere nivelului Simonei, a dus la un set doi în oglindă cu setul unu. De data asta, Bouchard era agresoarea şi Simona se întindea după mingi dintr-o parte în alta.

De ce i-a scăzut nivelul Simonei? Am o teorie şi e bazată pe un sfat pe care mi l-a dat un instructor odată, sfat pe care l-am considerat la început de o aroganţă de necrezut. Tipul mi-a zis: să nu carecumva să joci cu cineva mai slab ca tine, că-ţi strici jocul! La început i-am râs în nas, până când am pierdut un set cu 6-1 cu un prieten care avea priză de forehand la toate loviturile, inclusiv serviciu. Yup. Pe teren exista tot timpul un schimb de informaţii şi energie între cei doi adversari. Joacă cu cineva ceva mai bun decât tine şi-ţi ridici şi tu jocul (vezi meciurile Azarenkăi cu Serena). Joacă cu cineva care joacă mult mai slab şi te pomeneşti că nu mai ştii să dai ca lumea în minge. Am văzut cu toţii cât e de greu să blochezi ce vine de dincolo de fileu (nivelul de joc al adversarului, drame, accidentări etc). De asta auzim obsesiv în declaraţii: „Am încercat să-mi fac jocul meu”, „Am încercat să mă concentrez pe partea mea de teren”, pentru că este foarte greu de făcut.

Şi cu Bouchard, ca şi cu Safarova, cred că Simona a fost „adormită” de nivelul mediocru de joc al adversarei, şi lipsa ritmului i-a scăzut nivelul de vigilenţă. Apoi, adversara s-a trezit brusc, reanimată fie de mingile de break ratate de Simona (alaltăieri) fie de discursul mobilizator al antrenorului (azi), iar Simona a fost luată pe sus de bubuială, împinsă în apărare şi ulterior în decisiv. Înaintea setului 3, şi luni şi azi s-a dus la baie, încercând să se reseteze şi să o ia de la zero. În decisiv s-a mers apoi umăr la umăr, până când adversara a făcut un break la un scor foarte, FOARTE avantajos: 3-3.

Ei, şi aici s-a întâmplat iar ceva, şi cu Safarova, şi cu Bouchard. În momentul în care au făcut break în setul trei, m-am gândit: „Gata, Simona a câştigat meciul”. Pare cam contraintuitiv, nu? Da, şi eu am fost surprinsă, câteodată chestiile care-mi trec prin cap mă lasă şi pe mine cu gura căscată. O să încerc să explic. În tenis, un singur lucru este la fel de stresant ca înfrângerea, şi acel lucru este victoria. Tare asta, nu? Vreau să spun că în timpul meciului, pentru foarte mulţi jucători este mai stresant să conducă cu un break în decisiv (pot să miroasă victoria şi ştiu că au o şansă uriaşă) decât să fie conduşi cu un break in decisiv. Breakul a fost ca un fel de mănuşă-provocare care cântărea un chintal: ia să vedem fetelor, cum loviţi cu greutatea asta pe umeri? Pe de altă parte, Simona respira uşurată: nu mai era ea vânatul, ci vânătorul, aflat la retur, cu o armură uşoară şi un arc sprinten în mână . De partea cealaltă, Safarova/Bouchard, niste cavaleri medievali cu platoşe grele de metal în mijlocul deşertului, s-au prăvălit specatculos pierzând imediat breakul-cal-troian. Şi la fel ca atunci când îl câştigi şi după ce îl pierzi break-ul continuă să-ţi erodeze psihicul. Breakurile astea pierdute la 3-3 din decisiv, vă zic, they are the gift that keeps on giving! Nu există metodă mai sigură să câştigi cu jucătoare care ştiu că-ţi sunt inferioare ca joc decât să le pui înşelătorul cadou al speranţei în braţe, atunci când se apropie linia de sosire.

Şi cu Safarova şi cu Bouchard, deznodământul a fost acelaşi: după ce-au făcut breakul otrăvit, niciuna n-a mai câştigat niciun game. Simona însă a prins aripi: „Da. Exact cum suspectam, nu sunteţi în stare să mă bateţi. Atunci vă voi bate eu, aşa cu trebuia s-o fac încă din setul doi.” Şi iarăşi: cros, lung de linie, cros, punct; retur, punct; cros, cros închis, punct. The end.

Ok, poate m-au luat pe sus cele două pungi de floricele, dar e o teorie interesantă, nu? Unde aş dori pe viitor, dacă se poate, ca viaţa să fie mai puţin interesantă, este în timpul acelui „slump” pe care Simona îl are în setul doi şi care îndeamnă la ronţăit în neştire. Nu de alta, dar se adună caloriile… şi până la finală mai sunt meciuri.

În turul următor, cu Casey Dellacqua

„Am jucat foarte bine în primul set, ea a revenit puternic, e o jucătoare foarte bună. Mă bucur că am reușit să revin în decisiv. Mă simt bine aici, sper să joc și mai bine în turul următor”, a spus Simona, care o va întâlni, în turul următor, pe Casey Dellacqua. Australianca s-a calificat fără să joace, pentru că Lauren Davis, adversara ei de azi, s-a retras din motive medicale (gastroenterocolită).

Dellacqua este stângace, are 29 de ani, este pe locul 78 WTA. Cele două nu s-au mai întâlnit niciodată. Simona a câștigat ultimele 11 meciuri jucate cu jucătoare de mâna stângă.

Meciul are loc miercuri seară, nu înainte de ora 22:00, ora României, pe terenul central.

Cu victoria contra lui Bouchard, Simona își păstrează perfect bilanțul contra jucătoarelor de Top 20 în acest sezon, ea câștigând toate cele 5 meciuri (patru dintre ele contra unor jucătoare de Top 10). De asemenea, ea este sigură de cel puțin locul 6 în lume și e tot mai aproape de Top 5, mai ales după ce Petra Kvitova a părăsit și ea turneul azi-noapte. Ca să urce pe locul 5 începând de săptămâna viitoare, Simona are nevoie fie de finală, fie de un rezultat cel puțin similar cu cel al lui Jankovic. Aceasta din urmă o va întâlni în sferturi pe Agnieszka Radwanska, învingătoarea urmând să joace în semifinale cu Halep sau Dellacqua.

Halep – Bouchard, înregistrarea meciului

 

 

Reacții pe Twitter:

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi
Shop
nou
Cumpără
Simona. Al Doilea Slam. Povestea de la Wimbledon
55 lei
nou
Cumpără
Tricou Treizecizero Chill Year
89 lei
nou
Cumpără
Tricou Grand Slams and Chill
89 lei
Cumpără
Sox 30-0. 3 Pack
59 lei
Comentarii
Articole noi