Simona Halep o învinge pe Ekaterina Makarova, o așteaptă pe Strycova în optimi la Indian Wells

Pentru sportivii de performanță, ”încrederea” nu este un concept abstract, care plutește nevăzut deasupra capetelor lor, ci vine din ceva foarte concret: capacitatea fizică de a juca. Este foarte simplu. Simona ne-a spus de câteva ori în ultimul timp că pentru ea încrederea înseamnă să fie capabilă să alerge tot meciul și să se simtă ”puternică pe picioare”. Mâinile sunt mereu purtate de picioare în tenis, iar loviturile bune sunt bune pentru că deplasarea te duce unde trebuie.  

După o lună de antrenamente la maxim, meciul contra Makarovei de la Indian Wells a oferit un test perfect pentru picioarele Simonei: o adversară mereu incomodă și un vânt rece care a pus la încercare capacitatea ei de a face permanente ajustări. S-a achitat admirabil de această sarcină, în puțin peste o oră: 6-2, 6-4.

Este uluitor câte poate face Simona Halep cu mâinile și cu capul atunci când capacitatea fizică i-o permite. Acum câteva săptămâni, plângeam după dispariția liniilor și colțurilor din jocul ei: acum le-am regăsit cu un suspin de ușurare, într-o multitudine de combinații. Am recunoscut arsenalul vintage de retururi adânci, revere blocate în lung de linie, revere lovite razant în cros, drepte inverse câștigătoare din interiorul terenului sau lovite în cros din alergare. Pe lângă acești prieteni vechi cărora le-am spus ”bine ați revenit” și le-am făcut cu ochiul, am introdus cu plăcere pe listă forehandul în cros foarte închis, pe care Simona l-a folosit și în meciul trecut cu eficiență, câteva scurte și chiar sliceurile din spate.

Această varietate a fost cerută în mare parte și de condițiile meteo. Vântul a fost atât de puternic încât puteam vedea cum modifică semnificativ traiectoria mingii, atât pe vertical, cât și pe orizontal. Simona s-a adaptat foarte bine: a ajutat-o deplasarea, dar și planul de joc. Nu a încercat să rupă mingea, ci s-o facă pe Makarova să joace, mișcând-o și deschizând terenul când avea ocazia, sau împingând-o în spate cu lovituri adânci și înalte.

Makarova, care a avut și ea un sfârșit de an greu în 205 din cauza unei accidentări și este acum la revenire și căutare de formă, a arătat pe alocuri de ce acum un an era clasată în top 10. Au fost bucăți mari din meci în care nivelul a fost echilibrat, ambele câștigându-și serviciul autoritar. Însă, la 2-2 în primul set, Simona s-a apropiat la 30 egal și acolo a jucat un punct foarte deștept, aplicând o presiune constantă, mișcând-o pe rusoaică pe tot terenul, împingând-o în spate și provocând greșeala. La următorul punct, Makarova a făcut o dublă și i-a dat breakul. De acolo, Simona a sprintat către câștigarea primului set fără să mai piardă vreun game.

Setul doi a fost echilibrat mai mult timp: după un schimb inițial de breakuri, ambele și-au luat serviciul după gameuri disputate. Până la urmă, Simona a beneficiat de pe urma faptului că a greșit neforțat mai puțin decât adversara ei, ajutată din nou de deplasarea mai sprintenă. La 5-4 l-a chemat pe Cahill, bântuită probabil, ca noi toți de altfel, de toate meciurile recente pe care n-a putut să le închidă. În acel OCC, Darren i-a reamintit câteva sfaturi tactice mereu valabile, cum ar fi să atace serviciul doi sau să apese mai mult pe primul și să deschidă terenul cum prinde vreo șansă. Au fost însă și unele adaptate pentru condițiile din această seară, dintre care mi-a plăcut foarte tare acela care îi reamintea s-o miște pe Makarova vertical, față-spate, pentru a-i rupe ritmul și să fie atentă la jocul propriu de picioare pentru a avea destulă forță de a propulsa forehandul. Apropo de acest lucru, dreapta Simonei mi s-a părut mai bună în acest meci și mai variată decât reverul. La 1-1 în primul set, a pasat-o pe Makarova cu un cros închis care s-a furișat atât de fulgerător în teren, încât comentatorul tennistv s-a trezit exclamând surprins: ”Oh! Haide!”

În game-ul de după acel OCC, ultimul al meciului, Simona a combinat pressingul cu loviturile curajoase, care căutau liniile, cum a fost acel rever câștigător de la mingea de meci. ”Condițiile meteo au fost grele pentru amândouă, dar am jucat mai inteligent decât ea”, a spus Simona la interviul de pe teren. Mi-a părut bine să aud din nou cuvântul ”smart” legat de jocul ei, pentru că este un ingredient esențial al personalității ei de jucătoare. Va avea nevoie de istețime și tărie la închidere și în meciul viitor, contra Barborei Strycova, una din cele mai colorate dar și încăpățânate adversare din circuit.

Indian Wells este un turneu cool, de la facilitățile ultimul răcnet, până la muzica cu apropo pe care o pun DJ-ii pe stadioane (”She drives me crazy” după un break? Touché!) La încălzirea dinaintea meciului, se auzeau ritmurile old school funky ale lui Justin Timberlake propunându-ne să ne luăm înapoi noaptea. Simona a făcut mai mult decât atât – și-a luat înapoi jocul.

Vorba comentatorului britanic de pe tennistv: haide!