Simona e mulțumită de ce joacă: "Îmi place să-mi citesc adversarele din mers"

Vești bune pentru noi și proaste pentru adversarele Simonei. Dacă la Madrid a fost bine, Simona spune că, din perspectiva ei, la Paris joacă și mai bine. Cele trei victorii scurte i-au dat și mai multă încredere. Și, în plus, se simte nemaipomenit la turneu. Se bucură de tot ce i se întâmplă. Pe zi ce trece, Simona este tot mai confortabilă cu rolul ei de jucătoare de top. Ca și pe teren, învață din mers ce are de făcut, se adaptează la ce are în față și rezolvă totul curat, ireproșabil. All business. La momentul actual, Simona s-ar putea să fie singura din ambele Top 10 care nu dă niciodată răspunsuri în doi peri. La conferința de după victoria cu Torro Flor, Simona a fost într-un adevărat recital, cucerindu-i pe străini cu naturalețea și simplitatea ei. A răspuns franc și dezinvolt, a zâmbit, a făcut glume de context, s-a simțit bine. Azi au venit și mai mulți, și mai curioși. S-au repetat unele teme (presiunea de a fi favorită, de unde îi vine încrederea, care e turneul preferat), au apărut altele noi (Sloane, limba engleză, România). Simona găsește timp să fie generoasă nu doar cu răspunsurile, ci și cu cei de acasă. Acum două zile i-a salutat pe susținătorii ei din țară. Azi a vorbit frumos despre țara în sine, și, fără să fie neapărat întrebată pe subiect, despre antrenorii din țară. Așa că lumea tenisului de acasă ar trebui să se simtă mândră.

Cum le studiază pe adversare

Printre toate subiectele menționate, Simona strecoară uneori câte un insight tehnic care dezvăluie câte ceva din felul în care își calculează pașii. Azi, de exemplu, a spus că nu exagerează cu studiatul unei adversare pe care nu o cunoaște bine, ci preferă să-și înțeleagă adversarele văzând și făcând. “Îmi place să intru pe teren și să văd din mers ce fel de joc are. Îmi dau seama foarte repede, din primul game, uneori chiar de la încălzire, ce joacă și ce trebuie să fac”, spune Simona.

Mai răspunde la câteva întrebări, apoi mai strecoară un detaliu semnificativ. “Eu sunt agresivă și iau mingea repede, știu că rapiditatea mea le deranjează pe mai toate jucătoarele. Dar aici încerc să și variez, să dau și mai înalt, și mai lung; așa am făcut și azi”. S-a simțit. Torro Flor a simțit.

Foarte important, fizic se simte perfect. “Sunt 100 la 100”, spune Simona, apoi explică paralela Madrid – Paris. “Nu vreau să replic nivelul de la un turneu anume, ci să-l cresc, să-l îmbunătățesc”.

Respinge elegant inevitabila încercare a jurnaliștilor de a-i arăta cu degetul evidența, faptul că e cel mai bine clasată jucătoare din cele rămase:  “Da, e o surpriză pentru toată lumea că primele trei au pierdut. Nu e ușor să fii jucătoarea cel mai bine clasată acum, dar nu e cazul să vorbesc de semifinală sau finală. Dar încerc să țin presiunea departe de mine. Iau totul zi de zi și meci cu meci”.

„Avem antrenori buni acasă. Mi-e drag că sunt produs 100 la 100 românesc”

Să revenim și la temele menționate mai sus. Simona e recunoscătoare nu doar pentru ce i se întâmplă, ci și celor care au o contribuție, indiferent dacă e mică sau mare, la ce i se întâmplă. De-a lungul conferinței, i-a menționat pe mai toți.

…despre Virginia Ruzici

„Vorbim mai mult despre partea mentală a tenisului. Îmi dă mereu sfaturi despre cum să fac față presiunii, cum să nu pun presiune pe mine. Dacă ești presat, nu te mai bucuri de joc, nu mai ești relaxat și nu poți să joci tenisul tău cel mai bun. Mă ajută pe tema asta”.

…despre de unde își alimentează încrederea interioară

„Am mai multă încredere acum și pentru că am o echipă foarte bună lângă mine. Familia e mereu cu mine. Plus prieteni apropiați, prieteni de familie. Toți cei care mă susțin. Mă simt mai puternică decât anul trecut și am început să joc mai agresiv, așa cum am făcut la un moment dat la juniori, spre exemplu când am câștigat aici. Așa că mi-am găsit jocul și am găsit și un mod de a sta relaxată pe teren și să mă bucur de tot fără presiune”.

…despre suportul din țară și susținerea din partea fostelor glorii

„Cei de acasă mă susțin mult. Suntem o țară mică, dar o țară frumoasă. Iubesc să fiu acolo și să trăiesc acolo. Domnul Țiriac vine să-mi vadă meciurile, iar la Madrid m-a ajutat cu wildcarduri. Și el, și Ilie Năstase îmi dau sfaturi despre cum să manageriez acest moment. Vreau să le mulțumesc că-mi dau încredere”.

… despre care-i cel mai frumos lucru legat de România

„Faptul că e țara mea! Îmi iubesc țara și vorbesc mereu frumos despre ea, pe unde mă duc. Mă simt bine acolo, sper să rămân și să trăiesc mereu acasă. Avem și antrenori buni, avem și cluburi, eu sunt un produs 100 la 100 românesc și asta mă face să mă simt fericită”.

 

I se face un compliment, i se spune că a făcut progrese mari în engleză. “Crezi?”, râde Simona. Ea nu e de aceeași părere. “Vreau să îmbunătățesc mai mult. Vorbesc mai bine față de anul trecut, dar mai am de învățat. Acum vorbesc cu antrenorul meu în engleză, plus ce prind de la televizor, și mai citesc și o carte în engleză”. O și numește, în râsetele generale: “Harry Potter”.

All good in Halepland. Simona e pregătită și de Sloane. “Îmi place că sunt în turul 4 și că mai am ocazia să joc încă un meci aici. Sper să fie bine. Dacă nu, mergem înainte, viața nu se termină aici”, zâmbește ea.