Simona câștigă autoritar cu Agnieszka Radwanska, merge în finală la Doha!

Queen Simona! Simona Halep s-a calificat în a zecea finală a carierei, după o nouă victorie impresionantă în fața unui nume greu din circuit. Simo a învins-o clar pe Agnieszka Radwanska, jucătoare care, de luni, va ocupa locul 3 în lume, și va juca pentru cel mai prestigios trofeu al carierei, mâine, cu Angelique Kerber, din Germania. În cazul unui succes mâine, Halep va urca pe locul 9 în lume. Câștigătoarea turneului de la Doha primește 900 de puncte. Simo are cinci victorii consecutive contra unor jucătoare de Top 10.

Simona și Kerber s-au mai întâlnit o singură dată, dar nu la nivel de WTA, ci într-un challenger jucat în 2009, în Franța. Simona a câștigat atunci, în primul tur, scor 5-7, 6-2, 7-5.

Excellent match again tonight:Simona beat Radwanska 7/5 6/2. Tomorrow final against Kerber at 18.00 #proudcoach

— Wim fissette (@wimfissette) February 15, 2014

Ce poate fi mai frumos decât o victorie dominantă? Păi… două la rând. La o zi după cel mai bun meci al carierei, Simona a găsit aceeași inspirație în fața unei jucătoare infinit mai versatile și mai valoroase, pe care a surclasat-o cu autoritate. În plus, a adăugat ceva și mai bun la rețeta din meciul cu Errani. Dacă atunci a dominat cap-coadă, acum a câștigat ieșind dintr-un moment greu. Având reacție. 

Ce poate fi mai frumos decât două victorii dominante, prefăcute într-o (altă) finală de Premier? Păi… perspectiva. La acest moment, perspectiva începe să se schimbe, se transformă în ceva mult mai amplu și mai elaborat. Punctele trec pe planul secund, calculele despre head-to-head-ul cu diversele adversare pălesc în importanță, tragerile la sorți contează tot mai puțin. Număratul finalelor dispare din titlu și ajunge într-o mențiune de final, iar toate astea se întâmplă pentru că statutul Simonei se updatează sub ochii noștri din „Top Ten player” în „Elite player”. Mai e puțin și va ajunge acolo. Iar când ești în elită, mizele sunt altele. Am mai scris-o și în alte ocazii, în special când lucrurile nu mergeau atât de bine ca azi: anul Simonei va fi ceva nemaipomenit de urmărit, pentru că ea are într-atât de multă calitate încât va ști să răspundă bine la adversitatea de orice fel.  Trebuie doar să ne relaxăm și să ne bucurăm de spectacol în același fel în care am făcut-o de la 2-5 în primul set al semifinalei de azi, de la Doha.

Moment din care Simona a trecut pur și simplu la un alt nivel, cu aceeași nonșalanță cu care lovește un rever câștigător în lung de linie. Fără avertisment, fără să se uite în urmă. Pur și simplu și-a ridicat nivelul, iar Radwanska n-a putut ține pasul. „Sigur că era doar un break avantaj, dar trebuia să câștig primul set. Simona a jucat foarte bine azi, totul a mers așa cum și-a dorit ea. A lovit, în câteva rânduri, mingi imposibile de nicăieri. S-a mișcat nemaipomenit. La un moment dat nu știam ce să mai fac ca să închid un punct. Simona era peste tot”. Declarația Radwanskăi, sinceră și cât se poate de coerentă, rezumă bine istoria meciului. O istorie care s-a scris pe parcursul acelei serii incredibile de opt game-uri câștigate la rând de Simona. Când, la 3-0 în setul secund, Simona și-a tras sufletul timp de un game, Aga și-a făcut iluzii că se poate strecura înapoi în meci. A mai făcut-o în multe alte ocazii, are experiență și are armele necesare. Avea nevoie doar de un moment de respiro, de câteva puncte în care românca să mai și greșească. Dar Simona n-a greșit și a pus la punct cu fermitate orice tentativă de comeback, răspunzând cu rebreak și cu același tenis agresiv, autoritar și lucid la orice mutare pe care a încercat-o Radwanska. 

Eram curios la începutul meciului, lucru pe care n-am mai apucat să-l mai scriu în preview, cum va răspunde Simona în cazul uneia dintre următoarele posibile scenarii: scor (foarte) dezavantajos, capcane tactice ale Agăi, erori neforțate în momente cheie. Prima parte a meciului a înglobat, la un moment dat, toate aceste trei situații imaginate de mine și în care îmi închipuiam că Simona va fi testată din plin. În primul game, pe care Simona l-a început vijelios la retur, s-a întâmplat un schimb care mi-a dat fiori: Halep a returnat adânc și excelent plasat, era în postură de a închide punctul, dar a trimis un forehand direct în Aga, care a pasat-o liniștită. Era exact genul de punct și de situație din care Radwanska se hrănește. Mă mai gândeam că poloneza va reuși să o atragă în suficient de multe rânduri la fileu și îi va expune minusurile când vine vorba de executat un smash sau un drive-volley. Genul de situații pe care Pennetta le-a exploatat impecabil la US Open.

Asta era o situație. A doua, o eroare neforțată sau o execuție neinspirată a Simonei într-un moment important. S-a întâmplat la 2-3. Simona abia ce-și recuperase break-ul și era pe val. A făcut două puncte excelente: un forehand nereturnat și acel passing excepțional de rever în cross, a la Aga, pe care sigur vi-l reamintiți. Apoi? Un FH prea ambițios, trimis de Halep în out, un challenge inspirat făcut de Radwanska, la care mingea abia a ciupit linia (arbitrul de pe acea parte a fost prompt sancționat de Aga cu o privire de gheață) și brusc era 30-30. Moment în care s-a jucat un punct care ar fi putut cântări enorm: Simona servește impecabil la T, Aga abia pune mingea în teren, lângă fileu, Simona urcă, vrând-nevrând, să tranșeze lucrurile, dar trimite un forehand nu tocmai entuziasmat direct în Aga, care aștepta, specialitatea casei, exact acolo, și care a returnat încă o dată înalt. Radwanska a rămas din nou pe loc și a putut returna, de data asta mult mai agresiv, un smash complet nefericit, pus în rachetă. Dinamica schimbului se schimbase dintr-o dată. Captivă la fileu, Simona a trebuit să răspundă la o minge tare și joasă cu un vole complicat și greu de controlat, ceea ce i-a permis polonezei să urce și să închidă punctul cu un passing lejer.

Secunde mai târziu urma break-ul, și iată că acel passing sublim, dumnezeiesc, al Simonei, se pierduse undeva în coloana de scor a meciului. Radwanska a confirmat apoi break-ul, s-a făcut dintr-o dată 5-2, iar Robbie Koenig, comentatorul captivat, ieri (și azi), de jocul româncei, a sesizat rapid momentul cheie, întrebându-se dacă nu cumva acolo s-a jucat setul, la un break pe care Agnieszka n-avea nicio treabă să-l mai obțină. Asta, în condițiile în care ceva mai devreme, Halep ratase acele trei mingi de break.

Și iată cum se întâmplaseră cele trei elemente enumerate mai sus. M-am întins atât de mult descriind un moment nefavorabil pentru Simona tocmai pentru a sublinia relevanța răsturnării de situație produsă ulterior de Simona. Majoritatea jucătoarelor care o atacă puternic pe Radwanska în începuturile de meci (jucătoare de tip Pavlyuchenkova, ) se pierd cu firea într-un astfel de context precum cel descris mai sus. Când Radwanska le demontează inteligent planul de joc, răspunzând la agresivitate seacă prin intuiție și variație, ele nu mai au alte soluții și, cel mai adesea, lasă un astfel de moment zero să le strice tot feng-shui-ul, cedând restul meciului fără luptă. Cu Simona nici măcar nu s-a pus problema. De aici și șocul enorm al Agăi – vezi declarația ei de mai sus -, surpriza și frustrarea pe care a avut-o că setul 1 nu i-a intrat în cont de la sine: Aga primise alt scenariu pentru astfel de momente, ori Simona n-a avut nicio intenție să respecte scriptul cu pricina. La rându-i inteligentă, Aga înțelegea importanța acelui prim set, de care a fost atât de aproape. 

Ce-a făcut Simona? S-o lăsăm pe ea să povestească: „Am lovit mingea foarte puternic la începutul meciului, dar nu acesta era modul prin care aș fi putut să câștig azi. La 2-5 mi-am zis că nu mai am nimic de pierdut și că trebuie să schimb tactica. Am rămas agresivă, dar într-un mod mai inteligent. Mi-am propus s-o fac să-mi dea cât mai multe mingi înapoi. Am început să joc mai multe cross-uri, cross-uri scurte și am reușit să închid puncte cu drive volley-ul. Am reușit, de asemenea, și câteva scurte, așa că sunt de părere că am făcut un joc complet. Am jucat foarte bine azi”.

Ceea ce Simona poate să facă, vizavi de alte jucătoare, este, așadar, să joace agresiv cu luciditate și cu multă coerență. Poate, de asemenea, să schimbe din mers planul și să înțeleagă ce trebuie făcut (veți vedea în restul declarațiilor ei) ca să schimbe direcția unui meci. Înțelege tenisul mai bine decât multe alte jucătoare din Top 20. Recordul ei contra Top 20 de la Roma încoace, unul covârșitor (15-3), nu e deloc întâmplător. Ar fi absurd, de altfel. Are un tenis-IQ foarte ridicat. Mai poate, bineînțeles, să producă lovituri sublime. Din meciul cu Aga se poate face liniștit un video de highlights foarte solid; și cu meritul polonezei, bineînțeles. Simona a făcut de toate: passinguri delicioase, scurte, un drop-volley absolut fantastic, plus deja obișnuitele backahands & forehands în lung de linie. Ce am văzut între 2-5 și 7-5, 3-0 a fost un tenis complet. Foarte posibil mai bun chiar decât cel jucat în finala de la New Haven cu Kvitova. Ce face jocul de azi mai bun? Adversarul: Kvitova era aproape inertă; în schimb, Agnieszka a jucat bine și a stat cât a putut prin preajma Simonei, în speranța unui declic care să relanseze meciul, dar care n-a mai venit nici până la ora aceasta.

Iar sentimentul (am mai spus-o) să vezi un român producând un astfel de joc dominant e incomparabil. Avem în destule sporturi, fără nicio supărare, o tendință de a câștiga urât. Strecurându-ne. Simona câștigă punând piciorul în prag, cu anvergura și siguranța unui lider. O face datorită unui tenis nu doar deștept, ci și spectaculos. De fapt, cred că victoria Simonei e cu atât mai dulce cu cât s-a întâmplat în, foarte posibil, cel mai bun meci al anului în WTA (dacă nu, atunci e în Top 3 cu siguranță). Iar Aga chiar n-a jucat rău. Atâta doar că n-a putut face atât de mult cât a putut Simona, în special la punctele importante. Suspectez că, disproporționat cândva într-o direcție, matchup-ul dintre Radwanska și Halep s-ar putea înclina în curând în cealaltă. Aga avea și așa destule probleme pe cap în bătălia ei inegală cu restul elitei; acum s-a mai pricopsit cu o nouă grijă pe cap, sub forma jocului luminos al Simonei. Oricum, cât mai multe meciuri directe între cele două nu strică: puse față în față, Agnieszka și Simo pot produce un tenis de un nivel foarte, foarte înalt.

Mâine, cu Angelique Kerber, Simona are nevoie să facă hattrick-ul. Să repete evoluția din meciurile cu Errani și Radwanska. Planul de joc ar trebui să rămână același și să-i fie suficient. Dacă totul decurge normal, atunci vom avea alt titlu de sărbătorit. Dacă nu, oricum vor veni alte finale. E aproape inevitabil.    

 

 Citește și | Simona: „Mi-am regăsit jocul și încrederea. Nu vreau să mă gândesc la clasament acum”

 
Înregistrarea meciului