Serena eliminată din primul meci la Charleston de către Jana Cepelova. Înseamnă ceva înainte de zgură?

De fiecare dată când pierde Serena se întâmplă două lucruri: lumea cască bine ochii a neîncredere, apoi, după ce-și revine din uluială, caută explicații și tinde să treacă pe planul secund contribuția câștigătoarei la rezultatul în sine. A fost bolnavă Serena? A trișat adversara? Care e asteriscul? Trebuie să se fi întâmplat ceva în neregulă. La urma urmelor, Serena a dominat ATÂT de categoric circuitul în ultimii doi ani, nu neapărat prin titluri, ci prin ascendentul moral pe care îl are asupra tuturor fetelor, încât orice înfrângere de tipul celei de la Charleston trebuie să aibă o explicație în afara terenului. Până azi, Serena nu mai pierduse în primul tur tocmai de la acel nefericit, dramatic, mult pomenit meci cu Virginie Razzano, de la Roland Garros 2012. De atunci și până acum, Williams a curățat zgura, spulberând ca și cum nici n-ar fi fost mitul conform căruia nu agreează această suprafață.

Se mai întâmplă un lucru la înfrângerile Serenei: se diminuează importanța rezultatului. Pe bună dreptate. Când Serena joacă la nivelul ei cel mai bun, e imposibil de oprit, s-a convins de asta și Na Li, nu mai departe de sâmbătă, în finala de la Miami. Dar sunt câteva motive pentru care, fără să fie hiperbolizat, surpriza de azi ar putea, doar ar putea, să ne dea niște semne.

În primul rând, nu se poate spune că Serena nu e dedicată turneului de la Charleston, că l-ar fi tratat ca pe unul neimportant. Dimpotrivă, americanca iubește competiția, vine de fiecare dată cu plăcere pe zgura verde din Carolina de Sud, și nu doar că vine, dar vine să joace: a câștigat ultimele două ediții, cele din 2012 și 2013, și în total avea 15 victorii la rând la o competiție care obișnuia, acum câțiva ani, să se numere printre turneele importante din WTA, înainte de a fi downgradată la categoria Premier. Așadar, argumentul dezinteresului pică.

Nu numai asta. În primul set, Cepelova a făcut repede două break-uri, apoi s-a distanțat la 5-0! Serena a revenit ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, câștigând patru game-uri la rând și având o minge de break pentru 5-5. Americanca arăta super determinată să recupereze și să întoarcă meciul. Și parcă mai văzusem filmul ăsta, nu? Era clar ce urma să se întâmple: Cepelova urma să fie strivită, după care, invariabil, și-ar fi pierdut încrederea, iar meciul ar fi curs către un succes lin al Serenei. Acesta era scenariul pe care l-ar fi intuit oricine, desfășurătorul care ne-ar fi confirmat teoria că niciun scor din lumea asta nu e sigur cu Serena. Numai că s-a întâmplat ceva bizar după aceea. Serena a jucat neglijentă și nepăsătoare următoarele două puncte, oferindu-i Cepelovei set point-ul care părea un fel de Fata Morgana chiar și la 5-0. A urmat un schimb în care Cepelova i-a ținut piept cu toate resursele, iar un passing care a prins cu ceva noroc tușa a pus capăt setului.

În setul 2, ce-i drept, a apărut și asteriscul: la 2-1 pentru slovacă, Serena a chemat trainerul, acuzând dureri la coapsa stânga. I-a fost bandajat strâns piciorul, a întors rapid scorul la 3-2, fără să pară că are probleme de deplasare, după care iar și-a pierdut concentrarea, aproape din senin. Un voleu predat în fileu dintr-o situație ușoară, un forehand scăpat mult în aut, un serviciu care n-a ajutat-o câtuși de puțin pe zgura verde, toate acestea au fost elemente care și-au făcut apariția în puncte importante ale setului doi, în situații în care scorul ardea și putea fi întors. Din 3-2 s-a făcut 3-5, apoi 4-5, apoi meci. No turning back de data asta. Cepelova a jucat mult mai bine punctele mari, în vreme ce Serena a părut deranjată de altceva mai important decât coapsa, ceva la nivel mental, ceea ce avea să recunoască imediat după meci. Și atitudinea ei a transmis același mesaj. În primul set, la 0-5 se transformase în fiara fioroasă pe care o știm cu toții, iar grunt-urile deveniseră aproape înspăimântătoare, ți-era și milă de firava Cepelova. În setul doi, Serena s-a mișcat apatică și n-a mai scos un sunet.

Ideea e că această eliminare, dincolo de a-i exagera importanța, ar putea să ne transmită un mesaj despre cum vor merge lucrurile în sezonul de zgură. Pentru prima oară după un timp, Serena lasă senzația că își arată vârsta. Nu neapărat fizic, ci psihic. Serena și-a pierdut din prospețimea mentală, iar asta ar putea fi marea ei provocare la acest moment. Fizic e totul în regulă, în pofida problemelor de azi, însă încep să apară semne de probleme cu motivația. La urma urmelor, înfrângerile ei de anul acesta sunt destul de ciudate: cu Ivanovic la AO, cu Alize Cornet la Dubai, acum cu Jana Cepelova. La Miami a câștigat en-fanfare titlul, dar nu înainte de a se chinui rău de tot la începutul turneului, când s-a chinuit cu Shvedova și a pierdut un set cu Caroline Garcia, într-un meci pe care singură l-a caracterizat drept „unprofessional”. Pe parcurs a prins viteză, apariția Sharapovei pe traseul către finală a fost suficientă ca motivație, iar Miami rămâne unul dintre turneele ei favorite, suficiente motive să și-l dorească. Câteva zile mai târziu, la startul unui nou turneu (și cât de greu se înțelege, uneori, acest lucru! trecerea de la un turneu câștigat la un altul este infernală, chiar și pentru cei mai experimentați jucători), Serena a ajuns stoarsă, arătând ca și cum ar fi venit la Charleston fără un scop suficient de intrigant pentru ea. 

N-aș fi scris toate aceste lucruri dacă nu îi vedeam declarația de după meci, care întărește această bănuială. I-a dat, elegantă, credit Cepelovei, apoi a spus că n-a fost ziua ei. Și partea cea importantă: „Sunt, pur și simplu, terminată (n.r. „dead”, în engleză). Am nevoie de câteva săptămâni în care să nu mă gândesc deloc la tenis și să mă regrupez un pic. Am avut doi ani foarte, dar foarte lungi. Am nevoie de o pauză”. Fără cuvintele Serenei, totul ar fi fost doar o supoziție. Declarația ei pune lucrurile în context, mai ales că este a doua oară într-un termen relativ scurt, când spune cam același lucru ca și azi, că a lovit un zid, atât fizic, cât mai ales mental. Anterior, declarase asta la Istanbul, când s-a chinuit în semifinale și în finală. Atunci, mânată de perspectiva liniei de sosire, a scos-o la capăt. Dar nu cumva devine deja un trend? La urma urmelor, Serena chiar nu a jucat atât de mult tenis anul acesta încât să se declare extenuată: eliminată devreme la AO, a sărit peste Doha, eliminată în semi la Dubai, a sărit peste IW, și abia la Miami a revenit. Însă pe Serena nu oboseala acestui sezon a ajuns-o, ci una mai greu de rezolvat. Efortul masiv depus în ultimii doi ani, neobișnuit pentru ea (au fost ani în care a jucat sub 40-50 de meciuri; comparativ, anul trecut a jucat 84, câștigând 79!), începe să o prindă din urmă.

La urma urmelor, nu e prima oară când Serena duce un război cu ea, înainte de a-l duce cu adversarele ei. L-a mai câștigat de atâtea ori în trecut, de aceea nu e cazul acum să sune nicio alarmă, și nici să vorbim deja de relansarea circuitului. Dar câteva întrebări vin de la sine, iar ele vizează doar viitorul pe termen foarte scurt, mai exact sezonul de zgură, unul în mod particular captivant.

Îi va fi suficientă pauza până la Madrid? Despre ce fel de „regrupare” vorbește Serena, la cald, ce-i drept? Turneul din capitala Spaniei începe peste fix o lună. Teoretic, ar fi timp să se adune; practic, Madrid e doar începutul unei serii nebune, care mai cuprinde Roma (Serena nu va juca Stuttgart) și, evident, Roland Garros. Toate, turnee câștigate anul trecut de Serena. Va mai putea ea să se înhame la un alt maraton pe zgură? Va fi suficient de motivată pentru toate? Va juca la fel de bine la toate trei? Sau va deveni vulnerabilă (măcar) pe zgură? Că aici voiam, de fapt, să ajung: dacă Serena va lăsa garda jos, atunci sezonul de zgură va fi cât se poate de deschis tuturor fetelor. Iar lucrurile ar putea deveni foarte, foarte interesante. E prematur, e foarte prematur, dar e plauzibil.

Până una-alta, să n-o uităm pe învingătoare. Jana Cepelova are 20 de ani, e pe locul 78 și nu mai bătuse pe nimeni din Top 15 până azi. Și-a găsit cu cine să își facă mâna. E din același oraș cu Martina Hingis, recenta campioană la dublu de la Miami, cu care spune că ține legătura. Iar azi m-a impresionat prin câteva lucruri, dincolo de victoria în sine. Atitudinea a fost excepțională: pe măsură ce îi fugea pământul de sub picioare în primul set, Cepelova a încercat să se motiveze și să-și convingă cumva mintea să o ajute să treacă linia de sosire a setului. Avea toate motivele din lume să se sperie și să clacheze, dar n-a făcut-o. La fel și în setul 2: putea să se culce pe o ureche, la adăpostul setului câștigat, sau putea, la fel, să se piardă cu firea când Serena a făcut acel ultim push, cu rebreak-ul cucerit după timeout-ul medical. Încă o dată Cepelova și-a păstrat cumpătul.

În afară de asta, a făcut câteva alegeri tactice foarte inspirate. A răspuns la forță cu propria-i forță, a contracarat bine în rally-urile lungi („she's a really great counter puncher” – Serena), a venit de câteva ori la fileu cu un tupeu fantastic, și n-a ezitat să joace insistent scurte, când deplasarea Serenei a început să scârțâie. Pe final, Cepelova a intrat în transă. A făcut punctul meciului în penultimul game, când, după ce a fugit dintr-un colț în altul, a găsit un passing de rever sublim, care a ocolit-o cumva pe Serena și a prins terenul. Foarte curajoasă, extraordinar de iute și inspirată, Cepelova a jucat ca să câștige. Ceea ce, invariabil, e o tactică destinată pentru măreție. Da, Serena a fost încurcată de accidentare pe final, dar e victoria Cepelovei și merită credit pentru cum și-a luat dreptul ei.

Sorana, eșec în tiebreak-ul decisivului

De pe primul sfert de tablou, cei mai importanți doi capi de serie au căzut încă de la primul meci: din păcate, pe lângă Serena, cealaltă victimă a fost Sorana Cîrstea, învinsă de Teliana Pereira, 3-6, 6-3, 7-6 (0). Sori a început meciul bine și a condus cu set și break în setul secund, dominând-o pe braziliancă pe retur și ajungând des și inspirat la fileu. Pe parcurs, meciul a început să se complice, Sorana a părut un pic grăbită, iar lucrurile au scăpat de sub control în decisiv, când Pereira, o braziliancă incomodă, nouă candidată la titlul de posesoarea celui mai enervant grunt din circuit, a condus cu 5-4 și a avut o minge de meci. Sorana a salvat-o, apoi încă una, și a făcut rebreak într-un game dramatic, tensionat, lung și de excelent nivel. Românca a preluat apoi conducerea, 6-5, dar a sfârșit prin nu a mai câștiga decât un punct în restul meciului. Tiebreak-ul s-a dus la zero în contul lui Pereira, care obține una dintre victoriile importante ale carierei ei, în vreme ce Sori nu reușește să profite de eliminarea Serenei de pe partea ei de tablou. Românca s-a răzbunat, totuși, la dublu, unde a câștigat, câteva ore mai târziu, alături de Maria Kirilenko, cu 11-9 în decisiv.

E a patra înfrângere la rând pentru Sorana, a cărei ultimă victorie datează de la Dubai. Sezonul 2014 a început dificil pentru ea (7-10 până acum), dar îi ținem pumnii pentru Fed Cup, care va fi următoarea ei apariție, și care ar putea fi exact doza de încredere de care are nevoie.