Povestea lui Tommy Haas: cinci operații, zeci de accidentări, două sezoane ratate și un rever superb

De câte ori ați auzit ca un jucător să fie scos complet din clasament pentru lipsă totală de activitate timp de 12 luni? Dar de două ori pentru același jucător? Ca în povestea lui Benjamin Button, unde unul dintre personajele secundare își reamintește, din când în când, cum a fost lovit de fulger de șapte ori, Tommy Haas, protagonistul unor serii de ghinioane fantastice, este cel care a pățit-o.

A apucat să-și facă o carieră frumoasă, însă e posibil să nu-și fi atins niciodată adevăratul potențial, din cauza interminabilelor probleme medicale cu care s-a confruntat. Și evident că va rămâne mereu întrebarea inevitabilă: ce s-ar fi întâmplat dacă sănătatea nu i-ar fi jucat atâtea feste? În total, Haas a suferit cinci operații, în 1996, 2002, 2003, 2007 și 2010, la glezna stângă, glezna dreaptă, umărul drept, șold și cot. Pe lângă intervențiile menționate, alte accidentări și complicațiile și recidivele inerente.

La 34 de ani, jucătorul german, care, din 2010, are și cetățenie americană, încă mai încearcă să revină în prim-plan, în pofida unei vârste la care alții fie se pregătesc să se împace cu ideea retragerii, fie deja s-au lăsat de ceva timp. Haas are însă setate câteva obiective clare, iar dorința de a le îndeplini, spune el, îl ajută să-și mențină concentrarea și motivația.

“Unul dintre aceste obiective e să sărbătoresc victoria mea cu numărul 500 în circuit”, spune Haas, care acum are 482. Realizabil. “Aș mai vrea să câștig încă un titlu. Treisprezece e numărul meu norocos, până acum am câștigat 12 titluri. Ar fi grozav să reușesc să mai câștig măcar unul”. Și asta-i realizabil. Iar al treilea? “Aș muri de drag ca fata mea să mă vadă jucând pe viu, dar trebuie să mai crească un pic ca să înțeleagă în mod exact ce fac eu pe teren”.  Tommy și soția sa, actrița Sara Foster, sunt, din 2010, părinții Valentinei. Haas nu e la prima ocazie când declară că va juca până când fetița lui îl va putea urmări. Și când un tip care a trecut prin atâtea ca el spune că și-a propus ceva, ar fi bine să-l iei în serios. Pentru că sunt puțini jucători care apreciază șansa de a fi în circuit la magnitudinea la care o face Haas.

La începutul anilor 2000, germanul era într-o ascensiune fantastică spre vârful ierarhiei. În 2001, el a câștigat 4 titluri, iar cu un an înainte câștigase medalia de argint la Olimpiada de la Sydney, după o finală pierdută în cinci seturi cu Kafelnikov. În 2002, pe 16 mai, ajungea până pe locul 2, loc ce a rămas și până azi cea mai bună clasare a lui în ATP. A fost momentul când a încasat prima mare lovitură. În urma unui accident care era să se termine tragic pentru părinții săi, tatăl lui Haas a intrat în comă, iar jucătorul a ales să renunțe la tenis pentru o perioadă, ca să-și poată îngriji familia. Când și-a întrerupt pauza, germanul a fost trădat, pentru prima dată, de corpul său. O accidentare serioasă la umăr a necesitat o operație complicată, iar refacerea a fost lungă și anevoioasă. Haas a revenit complet în circuit abia în 2004, luând-o practic de la capăt, după ce ratase întregul sezon anterior. Până la această pauză forțată, își construise un bilanț foarte bun în fața celor mai buni jucători din lume ai momentului: câștigase trei meciuri din trei cu Andy Roddick, cinci din zece cu Pete Sampras, câte două din trei cu Roger Federer și Marat Safin, și două din două cu Jim Courier.

Haas a revenit în top 10 în 2007, după ce a reușit a treia sa semifinală la Australian Open, pierdută cu Gonzalez. Accidentările de tot felul au început să reapară, afectându-l în următorii doi ani. În 2008, tot din motive medicale, a ratat prezența la primele două Slamuri ale anului, dar în 2009, pentru a câta oară, Haas redevenea un jucător relevant.

Întâi a reușit un parcurs excelent la Roland Garros, unde, printre alții, l-a eliminat și pe Andrei Pavel, pentru a ajunge până în sferturi, acolo unde a oferit unul dintre cele mai dramatice meciuri ale ultimilor ani la Paris, pierzând în cinci seturi cu Roger Federer (detalii, mai jos). Săptămâna următoare câștiga în premieră la Halle, învingându-l în finală pe Novak Djokovic, pentru a intra, astfel, într-un grup select al jucătorilor care au câștigat turnee și pe hard, și pe zgură, și pe iarbă. Mai apoi, la Wimbledon, el a reușit încă un traseu senzațional, ajungând până în semifinale. Pe parcurs, l-a eliminat pe Cilic, după un thriller încheiat în două zile, cu 10-8 în decisiv, și din nou pe Novak Djokovic, în patru seturi de astă dată. Pentru prima oară în carieră, Haas ajungea în semifinale la Wimbledon, însă, încă o dată, Roger Federer a fost cel care i-a pus capăt aventurii. Haas a terminat însă anul pe locul 17. 

Ca într-un film prost, accidentările au revenit. Tommy a suferit alte operații la umăr și la șold, ieșind complet din circuit din februarie 2010. După 14 luni de absență, imens pentru un jucător, cu un corp obosit și greu încercat, a revenit abia anul trecut în mai, fără prea mult succes. Eliminat succesiv din primul tur la French Open și Wimbledon, Tommy a jucat destul de puțin în lunile următoare, bilanțul său neînregistrând aproape nimic demn de semnalat până în sezonul de zgură al acestui an. Întâi, Tommy a surprins pe toată lumea, readucându-le aminte fanilor de numele lui cu o semifinală la Munchen, unde l-a învins și pe Tsonga. Apoi, la French Open, a decis să se înscrie, totuși, în calificări, în pofida regretelor ulterioare.

“Mi-am pus la îndoială decizia. A fost greu, am jucat câteva meciuri cu cinci, zece spectatori și mă întrebam ce naiba caut eu aici?” Nu era singurul, destule voci catalogându-i “chinul” drept o prelungire inutilă a suferinței. Dar Haas a legat cinci victorii la rând, ajungând până în turul 3. “Așa am ajuns să joc cu Gasquet pe Chatrier, într-o atmosferă fantastică, și toate îndoielile au dispărut. A meritat efortul”. 

Frumos, dar nu e totul. Săptămâna aceasta, la Halle, Tommy a regăsit, la 34 de ani, aproape nesperat, drumul spre o finală. I-a învins, pe rând, pe Tomic, Granollers, Berdych și Kohlschreiber, ajungând din nou într-o finală ATP după exact trei ani de la ultima, înregistrată, cum spuneam mai sus, tot la Halle. “Premiu” pentru revenirea sa: o nouă întâlnire cu Roger Federer.

“E greu să îți păstrezi speranța atâta timp. Să continui să crezi e cel mai greu. Apar îndoieli, îți pui tot felul de întrebări. Dar am încercat întotdeauna să lupt”, spune Tommy, care admite cu fair-play: “Nu-mi mai închipuiam că pot juca atât de bine precum în această săptămână, sau să ajung să bat doi jucători de top 10 (n.a. Tsonga și Berdych)”. 

“Să ajung într-o nouă finală, mai ales acasă, în Germania, e ceva fantastic pentru mine. E ceva ce am visat că s-ar putea întâmpla”. Reapare mențiunea despre unul dintre obiectivele care îl motivează să continue, cele pomenite la începutul textului: “Voi juca pentru titlul cu numărul 13, ceea ce este un obiectiv uriaș pentru mine, împotriva celui care e, foarte probabil, cel mai bun jucător din toate timpurile. Este o onoare pentru mine din atâtea motive, dar, după ce am lovit prima minge, nu-mi mai pasă cine e dincolo de fileu”.

Rivalitatea cu Federer și meciul epic de la Roland Garros 2009: cum era să-i frângă marele vis elvețianului

Noua revenire a lui Haas, ajuns acum pe locul 87 în ATP, a fost salutată și de Federer, amicul său și adversarul în atâtea meciuri. “Eu și Tommy avem atâția ani împreună în circuit, o mulțime de amintiri, de asemenea și familiile noastre sunt apropiate. Mă bucur mult pentru el că a revenit și că a învins atâția jucători buni. Poate fi extrem de periculos pe iarbă”. 

Primul meci direct al celor doi a fost tocmai acum 12 ani, la Olimpiada de la Sydney, când victoria din semifinale a lui Haas, 6-3, 6-2,  i-a provocat lacrimi lui Federer. Germanul a mai câștigat și al treilea meci direct, tot în Australia, la AO 2002, în optimi de finală, un meci superb, câștigat dramatic de Tommy, 7-6, 4-6, 3-6, 6-4, 8-6. 

Imagini din acel meci din 2002:

Ulterior, a intervenit acea pauză din cariera lui Tommy și, practic, vorbim de o cu totul altă conjunctură pentru meciurile directe care au urmat. De atunci, pe fondul dominației lui Federer, Haas a pierdut toate întâlnirile cu elvețianul, 9 la număr. În alte două ocazii, Haas s-a retras din turneu exact înaintea unui meci cu Roger. 

Printre aceste întâlniri, trei ies în evidență: un alt meci de cinci seturi, tot la Australian Open, în 2006, tot în optimi, câștigat de Federer cu 6-2 în decisiv. Apoi semifinala de la Wimbledon 2009, amintită mai sus, când Federer a triumfat în trei seturi și a mers apoi spre Slamul cu numărul 15, în acea finală cu Roddick. 

Și, în fine, partida pe care e musai să o tratăm separat: sfertul de finală de la Roland Garros 2009.

Contextul e spectaculos în ambele sensuri: Haas își făcea un comeback la nivel înalt, după multe probleme fizice, și avea un turneu foarte bun. La rândul său, Federer tocmai ce “scăpase” de Nadal, eliminat, faimos, de Soderling, și se vedea sub o presiune fantastică: toată lumea știa și repeta că elvețianul n-are voie sub nicio formă să rateze șansa uriașă de a câștiga Roland Garros-ul.

Ei bine, în aceste împrejurări, Haas a fost la un pas să-i provoace o înfrângere dureroasă lui Federer. Germanul a câștigat, jucând absolut senzațional, primele două seturi, cu 7-6 și 7-5, apoi, în setul trei, la 4-3 pentru el, a avut o minge de break. La cinci puncte distanță de înfrângere, Federer a revenit, salvându-se în ultima clipă: a salvat respectiva minge de break cu un forehand pe linie care a înghețat tribuna, apoi, așa cum a mai făcut și în alte ocazii, odată scăpat de un moment greu a defilat, câștigând, 6-7, 5-7, 6-4, 6-0, 6-2. “Acel forehand i-a schimbat viața”, a comentat un fan, și e foarte posibil să aibă dreptate: cine știe dacă Roger ar mai fi întors meciul sau, extinzând, dacă ar mai fi câștigat vreodată Roland Garros. Reacția lui Federer de după punctul cu pricina spune și ea multe despre spaima traversată de elvețian și despre cât de aproape a fost, de fapt, Haas, de marea surpriză.

Merită însă să vedeți și momentul din care Federer întoarce meciul:

Înregistrarea meciului:

 

Pentru Federer, finala de azi e a cincea a sezonului, precedentele patru fiind câștigate, la Rotterdam, Dubai, Indian Wells și Madrid. Ar fi al șaselea titlu pentru el la Halle, turneu la care are un record de 39-4. Este finala cu numărul 105 din cariera elvețianului, care are 74 de titluri în palmares. 

 

Imagini de la finala jucată la Halle 2009 cu Novak Djokovic, ultimul trofeu câștigat de Tommy Haas: