B-right

O istorie subiectivă a lui 2017. Partea a doua: ce s-a întâmplat în Sunshine Double, Indian Wells – Miami

Camelia Butuligă | 5 decembrie 2017

Recapitularea anului, dar făcută sărind peste titlurile de prima pagină – în loc de asta, subtitluri, post scriptumuri, note de subsol, șoaptele și chicotelile auzite pe la colțurile netului.

Februarie este o lună mai potolită în tenis, după Australian Open și înainte de dubla Indian Wells-Miami. Pentu cei care se atașaseră de articolul nostru despre scrisoarea de adio a lui Tio Toni, vreau să subliniez câteva aspecte din anunțul său făcut încă de la începutul anului. El a declarat că se va retrage din echipa lui Rafa pentru a se concentra pe academia acestuia, deoarece ”copilăria este momentul cel mai important în formarea unui jucător”. Toni a aruncat puțină lumină și asupra dinamicii din echipa lui Rafa, care s-a schimbat semnificativ de-a lungul anilor. ”Până la 17 ani, eu decideam totul. Apoi, odată cu succesul, echipa s-a mărit: a apărut un manager, un om pe PR, tatăl lui Rafa s-a implicat mai mult. Fiecare avea opiniile lui, și treptat eu am decis din ce în ce mai puțin.”

Nu cred că e o surpriză pentru nimeni că Toni Nadal este un om hotărât căruia îi place să aibă controlul, dar este de asemenea și un om foarte rațional. Probabil nu i-a fost ușor să facă compromisuri, însă a reușit să se adapteze condițiilor din ce în ce mai restrictive ale carierei lui Rafa.

Poate ar trebui să menționez aici că Toni Nadal mi se pare genul de antrenor ideal de tenis. Am senzația că înțelege foarte bine faptul că în sport cele mai importante lucruri sunt nonverbale: competitivitatea, instinctul asasin, munca epuizantă. Cine l-a văzut live în loja lui Rafa a observat felul în care erau conectați cei doi în timpul meciurilor. Privirile pe sub sprâncene ale lui Rafa și îndemnurile monosilabice în dialectul mallorquin pe care Toni le rostea strategic, după ce vuietul publicului scădea și înainte ca mingea să se pună în joc. Dacă Toni este antrenorul ideal, a avut în Rafa elevul ideal: conștiincios, maleabil și maniac în același timp, combinația perfectă pentru un sportiv de performanță.

În ceea ce-l privește pe Toni, dați un search pe Google pentru interviurile sale, sunt adevărate comori. Declarația mea favorită este că i-ar fi plăcut să-l antreneze pe Federer. Arhirivalitatea acestuia cu nepotul său nu l-a împiedicat să recunoască în felul său direct și onest că Federer este cel mai talentat tenisman din epoca noastră și trebuie să fii nebun să refuzi să antrenezi așa ceva.

Ei bine. Pe la sfârșitul lui februarie mârâielile împotriva acordării de wildcarduri Mariei Sharapova au devenit din ce în ce mai dese, iar emitenții, din ce în ce mai influenți. Andy Murray a declarat că ”trebuie să muncească pentru a reveni”, iar președintele Federației Franceze a făcut aluzie că Roland Garros nu prea e înclinat să-i dea wildcard și după aceea să pretindă că susține campania anti-doping. ”Andy are dreptate”, a adăugat el. Corul celor care s-au declarat neplăcut surprinși de numărul mare de invitații pe care Sharapova le-a primit la turnee a inclus și multe din jucătoare (Wozniacki, Bouchard, Mladenovic). Aici cred că Maria a făcut o greșeală tactică surprinzătoare pentru cineva atât de versat în relații publice. Ca fostă număr 1 și câștigătoare de Slam regulamentul îi dă drepturi foarte avantajoase la wildcarduri, iar turneele au tot interesul să-i acorde invitații pentru că numele și povestea ei stârnesc curiozitatea publicului.

Cu toate astea, cred că Maria a făcut o greșeală nepărând un pic mai reținută în acceptarea acestor wildcarduri – faptul că a fost dispusă să speculeze o zonă gri din regulament pentru a participa la turneul de la Stuttgart – la care a intrat deși era încă suspendată la ora începutului acestui turneu – i-a atras comentarii nervoase de la colege (mai ales Kerber sau Mladenovic). Oricât s-ar declara de imună la ce crede lumea despre ea, nimeni nu este chiar așa etanș emoțional.

În plus, nervii colegelor s-au translatat pe teren în meciurile contra sa. Bouchard s-a mobilizat mai ceva ca-n 2014 când a învins-o la Madrid, la fel și Mladenovic în semi la Stuttgart. De asemenea, succesiunea destul de rapidă a turneelor la care a participat după o pauză așa de lungă i-a supus corpul unei presiuni prea mari, pe lângă presiunea emoțională, provocându-i accidentări care au obligat-o să facă o ditamai pauza între Roma și Stanford. Aș zice că revenirea Sharapovei a fost un semieșec (lucrurile s-au mai reparat în toamnă) iar acesta s-a datorat exclusiv felului defectuos în care a înțeles să-și gestioneze programul de turnee.

Între timp, la Acapulco, Nick Kyrgios mai lua cu nonșalanță un scalp celebru, învingându-l pe Novak Djokovic cu serviciile fatale și urcările obraznice la fileu. După meci a continuat trollingul fin cu o postare pe social media. You be you, Nick.

https://twitter.com/TennisTV/status/837524266794954756

Indian Wells

a continuat ofertele lansate pe piață de Australian Open, printre cele mai de succes fiind ”Backhandul: noul forehand”, ”Fedal la tot cartierul” și ”Antrenorul anului: Nick Kyrgios”. Australianul a dovedit că poate să trolleze foarte bine Big 4 și fără coaching: după ce că i-a bătut pe Federer, Nadal și Djokovic în primele meciuri jucate contra lor, pe Novak l-a mai prins o dată la înghesuială la Indian Wells. E drept, Djokovic era cam obosit după un meci lung la simplu în ziua dinainte. La conferință, Novak a spus o frază în premieră: ”Totuși, am rămas în concurs la dublu”.

Reverul lui Federer a fost descompus și analizat din toate părțile după Australian Open. Ljubicic a fost declarat artizanul acestei renașteri a aripii stângi, însă Rafa a negat că creșterea vitezei pe backhand a lui Federer ar fi avut vreo influență majoră în schimbarea de momentum a rivalității lor. ”Trebuie să neutralizez mai bine”, a precizat Rafa criptic. Ei bine, în sferturi a neutralizat mai bine cineva, dar acela a fost Federer și aceste statistici arată cu ce lovitură a făcut-o.

Cum Fedalurile începuseră să devină dintr-o dată cam meh, ne-am aruncat plini de speranță așteptărie către semifinala Federer-Kyrgios. Singurul lor meci anterior, la Madrid 2015 fusese o afacere scrâșnită, câștigată de Kyrgios în trei tiebreakuri după ce salvase 2 mingi de meci. Din păcate, Kyrgios s-a retras pentru că s-a îmbolnăvit, așa că ne-am uitat cu mai puține speranțe dar cu ceva curiozitate spre semifinala cu Jack Sock, care făcea pași de dans spre crearea unui pedigree drăguț și la simplu, nu numai la dublu. N-a fost chip ca bolidul Federer să fie oprit, nici de Sock, nici de Wawrinka în finală (care nu l-a bătut pe Federer decât pe zgură). Dacă vreți un răspuns concret la întrebarea cum de reușește Federer să se păstreze așa competitiv la vârsta lui matusalemică, am unul: durata medie a unui set jucat de el este 40 de minute, cea mai scăzută dintre toții jucătorii de top. Keep it short, keep it simple.

Să zicem și de finala feminină dintre Vesnina și Kuznetsova, de care sigur a uitat deja toată lumea că s-a întâmplat anul ăsta. Pe cât de neașteptată, pe atât de feroce. Trei ore, trei seturi, Vesnina revenind și-n setul 2, și-n setul 3. După ce-a câștigat cel mai mare titlu al carierei, Vesnina a filozofat despre ce au jucătoarele mari și ce-i lipsește ei: constanța de-a lungul unui an. ”Jucătoarele mari își păstrează calmul în momentele grele, aleg loviturile potrivite și nu dau nimic gratis. Am încercat să lucrez în off-season la partea mentală, dar nu e ușor. Poți să zici că muncești, dar în meciuri e ușor să-ți pierzi ritmul și loviturile și gata, s-a dus avantajul.” Profetice cuvinte. După Indian Wells, Vesnina n-a mai reușit să pună cap la cap mai mult de două victorii la niciun turneu.

Miami

Iată-ne și la Miami, unde turneul ne-a întâmpinat ca de obicei cu ploi, căldură și GIF-uri. După un început de an stresant din cauza problemelor de sănătate, Simona sosea la Miami într-o formă fizică mai bună, însetată de meciuri și victorii. Scorul win-loss de până atunci, 4-4, s-a îmbunătățit cu un parcurs bun, început cu o victorie muncită de trei seturi contra lui Naomi Osaka și terminat cu acel meci din sferturi contra Johannei Konta.

Trebuie să fi fost ceva în atmosferă, căci Miami a fost turneul OCC-urilor care au lăsat lumea cu gura căscată. Muguruza i-a zis lui Sumyk să mai tacă dracului din gură (traducere politicoasă), Pavlyuchenkova a scăpat și ea niște cuvinte nu tocmai frumoase, iar Simona a avut în sfertul cu Konta (care avea să câștige turneul) o tiradă nervoasă – toată planeta iubitoare de tenis a putut să vadă ce furtună e deseori în capul jucătorilor de tenis. Naivii au început să-și dorească introducerea cât mai rapidă a OCC-urilor și la băieți, sperând în aceleași senzații tari. Din păcate, trebuie talent și muncă de ani de zile ca să produci drama și suspansul din OCC-urile fetelor, după cum au arătat sesiunile insipide de coaching de la NextGen Milano.

La băieți, a fost drama din belșug în timpul punctelor, iar unul dintre cei responsabili a fost, nesurprinzător, Nick Kyrgios, care l-a dovedit pe colegul Zverev și apoi i-a scos la fel de mulți peri albi lui Federer cât i-a scos și Federer lui. Aveam un nou candidat la meciul anului, alături de semifinala Nadal-Dimitrov de la AO. Niciunul nu s-a lăsat până la final, iar publicul înfierbântat nici atât. Trei seturi, trei tiebreakuri, ca și în meciul anterior de la Madrid câștigat de Kyrgios. Dacă doriți să revedeți niște lovituri ireale, aruncați in ochi pe highlights.

Meciul a fost atât de bun, până și reacțiile la el au fost epocale: Boris i-a spus pe șleau lui Novak să lase prostiile și să pună mâna pe rachetă, că situația e gravă.

În timp ce Rafa încerca să-l bată pentru prima oară anul acesta pe Federer și reușea doar să câștige cu două gameuri mai mult ca la Indian Wells, generația milenială avea alte probleme:

Cam ăsta a fost hardul primăvăratic. Data viitoare intrăm pe zgură. Pregătiți-vă, ne vom murdări 🙂

*

Citește aici prima parte a recapitulării

 

***

În Shop găsești  o ofertă gândită pentru cei care vor mai mult 30-0 dintr-o dată 😉

Primești un tricou la alegere + o revistă Pe Curat din 2017 + o revistă Pe Curat de colecție (best-of all time 30-0) + un voucher de 30 de lei cu care să te întorci la cumpărături mai avantajoase cu altă ocazie!

Ia-ți un pachet super avantajos de aici și primești și transportul gratuit. Economisești 93 de lei!

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi
Shop
nou
Cumpără
Simona. Al Doilea Slam. Povestea de la Wimbledon
55 lei
nou
Cumpără
Tricou Treizecizero Chill Year
89 lei
nou
Cumpără
Tricou Grand Slams and Chill
89 lei
Cumpără
Sox 30-0. 3 Pack
59 lei
Comentarii
Articole noi