Novak Djokovic, eliminat de la Wimbledon! Campionul ultimelor patru Slamuri e învins de Sam Querrey, în cea mai mare surpriză a anului

Sam Querrey a reușit ceea ce puțină lumea credea că e posibil: l-a învins pe Novak Djokovic în turul al treilea al Wimbledon, în cea mai mare surpriză a tenisului de la Roberta Vinci încoace. Campion în ultimele patru turnee de Grand Slam, reușind această performanță în premieră de la Rod Laver încoace, Djokovic a fost surprins de un Querrey dezlănțuit vineri seara, iar, la reluarea de sâmbătă, n-a mai putut reveni de la 0-2 la seturi, cedând în tiebreak-ul celui de-al patrulea. 

Eliminarea liderului mondial pregătește terenul pentru un alt campion de Slam, prima dată de la Roland Garros 2015 încoace și pentru prima dată la Wimbledon din 2013, când s-a impus Murray. Britanicul și câștigătorul din 2012, Roger Federer, sunt acum văzuți cu prima șansă.

Ce e de înțeles din acest rezultat aproape șocant?

Nimeni nu poate câștiga la nesfârșit. Înfrângerea de azi a lui Djokovic nu face decât să evidențieze magnitudinea performanțelor sale din ultimii ani, în special cele din ultimele 12 luni, când a dominat tenisul cu o autoritate rar întâlnită de-a lungul istoriei. Acele 12 luni sunt ieșite din comun, nu rezultatul de azi. Nu este simplu să câștigi sau să faci finala la turneu de turneu, așa cum a reușit anul trecut, chiar și dacă opoziția e prinsă pe picior greșit, așa cum mai toată suflarea tenisului a căzut de acord că s-a întâmplat. Nu atât că a fost slabă, ci prinsă pe picior greșit, cu mai mulți jucători importanți suferind din cauza unui minus sau altul. Bilanțul recent al lui Novak este din altă lume; stresul acumulat al atâtor meciuri în care a ținut nivelul atât de sus s-a adunat și a dat în foc ieri și azi, când Djokovic n-a mai putut produce nivelul său obișnuit. El se oprește după 30 de meciuri câștigate la rând în turneele de Grand Slam, ea în sine o cifră spectaculoasă, timp în care a devenit primul om de la Rod Laver încoace care să dețină toate cele patru turnee de GS simultan, și primul care le câștigă pe trei suprafețe diferite. Novak se oprește, de asemenea, și la 28 de prezențe consecutive cel puțin în sferturile unui Slam, la 8 distanță de recordul all-time al lui Federer, cu 36 – alt nivel absurd de constanță la cel mai înalt nivel. 

„Nu cred că apăsarea istoriei a jucat vreun rol în rezultatul de azi, să fiu sincer”, a spus Djokovic la conferință, cu referire la presiunea pe care ar fi adus-o goana după prelungirea acestei serii și, eventual, câștigarea tuturor celor patru titluri în același an. Poate că istoria n-a jucat un rol, dar ea se repetă. Interesant e că Djokovic e doar al doilea favorit 1 din istoria Wimbledon care cedează în turul al treilea; celălalt, Jim Courier, era și el în goana după câștigarea tuturor celor patru Slamuri, după ce se impusese la Melbourne și la Paris în 1992. 

De-a lungul anului, au fost emise mai multe păreri potrivit cărora lui Djokovic îi va fi greu să mențină aceeași motivație în cazul în care va câștiga la Paris. Ca și cum s-a eliberat de o imensă apăsare după primul triumf al carierei la Roland Garros și toată acea descărcare de sentimente, Novak a venit aproape gol la Londra, fără să mai aibă din ce să-și ia energie. Pe lângă asta, sârbul a mai lăsat de înțeles la conferință că n-ar fi fost în totalitate apt fizic, dar a refuzat să detalieze: „Nu e nici locul, nici momentul; adversarul meu a jucat la un nivel foarte înalt și a meritat să câștige”; nici când a fost întrebat de ce n-a părut în regulă la antrenamentul de dimineață, el nu a fost de acord să comenteze.  

Cu o voce joasă, o mină abătută, dar parcă împăcat cu situația, Djokovic a venit la conferința de presă la nici 20 de minute de la sfârșitul meciului. A răspuns expeditiv, dar chiar și așa, s-au adunat 24 de întrebări din partea unei săli pline vârf, înainte ca liderul mondial să ceară singur moderatorului să se treacă la partea de sârbă a conferinței. Câteva dintre idei: 

„Încerc să mă concentrez pe părțile pozitive ale vieții. Am reușit să câștig 4 Slamuri la rând, o să încerc să mă gândesc la asta, nu la o ratare”. 

„Da, mă simt mai confortabil pe Centre Court decât pe Court 1, pentru că mi-am jucat 90 la sută din meciuri pe Centre Court și e natural că mă voi simți mai bine acolo oricând”.

„Nu e prima oară când pierd într-un Grand Slam, sau în orice turneu. Știu ce am de făcut, dar în ordine: întâi, să mă relaxez și să-mi mut mintea către altceva. Am o familie și am o viață și în afară de tenis, am multe lucruri către care să îmi îndrept atenția acum, la care să mă gândesc mai mult decât la tenis. A fost un an cu mult succes, dar lung și epuizant, în toate sensurile. Am nevoie de ceva odihnă, atâta tot”.

Declarațiile lui confirmă că Novak a fost, ieri și azi, prins la înghesuială nu doar de Sam Querrey, ci și de propriul succes. Că a fost consumat. Însă, chiar și așa, sârbul a avut șanse, sau are lucruri pe care să și le reproșeze. Querrey a intrat în meci lansat și a lovit puternic și cu multă încredere, dar Djokovic a lăsat prea ușor, la experiența lui, să-i scape din mână setul al doilea, cedând aproape fără replică ultimele două game-uri. Apoi azi, la reluare, el s-a desprins repede în setul al treilea și a avut șanse în cel de-al patrulea. Când a făcut break-ul la 4-4 și a servit pentru set, cu siguranță că toată lumea credea că scenariul cu Kevin Anderson, de anul trecut, se va repeta. Un rebreak era implauzibil, dar exact asta a reușit Querrey, care a făcut și 6-5 înainte ca o alta dintre numeroasele pauze impuse de ploaie să intre în efect. Când s-a reluat meciul, Djokovic a servit sigur pentru 6-6 și a avut un avans în tiebreak care-i putea asigura ceva liniște. În loc de asta, jocul ezitant al sârbului s-a pliat perfect peste curajul crescând al lui Sam, iar acesta a reușit marea surpriză. 

Djokovic n-a dat vina pe ploaie și pe condițiile dificile, pe numeroasele întreruperi: „A fost la fel pentru amândoi. Nu doar noi, ci și oamenii din tribune au fost frustrați din cauza întreruperilor”.

Cunoscut mai degrabă pentru dificultățile de a menține un joc bun pentru o bucată mai lungă de timp sau pentru modul în care a clacat sub presiune în mai multe ocazii, Querrey se află la cel mai impresionant meci câștigat al carierei, iar creditul său n-ar trebui să fie mai mic doar pentru că l-a prins pe Djokovic într-un moment vulnerabil. Sam putea la fel de bine să piardă de unul singur meciul, dar a jucat bine în momente în care ne-am fi așteptat să joace prost, precum în setul al patrulea, când Djokovic avea momentum pentru a relansa meciul. Querrey a salvat o multitudine de șanse de break în acel set, opt în total. A avut multe alte situații în care a făcut lucruri bune și dincolo de serviciu: a venit la fileu, a atacat serviciul lui Nole și a stat excelent în multe raliuri lungi. Și da, a lovit mingea cu forță. „Parte din tenisul său a fost brutal; m-a surclasat cu forța”, a spus Novak.

„Cum am mai spus, în sport totul este posibil. Când joci cu un tenisman precum Sam Querrey, cu serviciul lui pe o astfel de suprafață, totul este posibil. Am fost la câteva puncte să pierd cu Kevin Anderson, pe același teren, anul trecut. Uneori merge în favoarea ta, alteori, nu. Trebuie să accepți asta”, a concluzionat Djokovic, care a mărturisit că nu știe dacă va mai juca un alt turneu până la cel olimpic. Știe sigur că își va lua o pauză rapidă. 

Ce se întâmplă acum în turneu? E greu de prevăzut atât de devreme, dar primul impuls este să-l reducem la o ecuație în doi, Murray și Federer. Împreună au câștigat opt titluri la Londra, Murray e în formă, iar Federer e odihnit; în plus, fiecare a scăpat de cel mai apropiat cap de serie de pe partea sa. Însă surprize mari mai au timp să apară. Generațiile următoare lui Roger și Andy, din care Milos Raonic și Nick Kyrgios sunt cel mai bine plasați, au o ocazie bună să-și facă simțită prezența.  

Cât despre Djokovic, cu motivația reîncărcată, el se va întoarce foarte probabil la nivelul pre-Wimbledon la ora sezonului de hard. Atâta doar că azi ne-am reamintit că poate fi învins. Tenisul, idee pe care o reluăm adesea, se echilibrează singur.

„Cu toate victoriile pe care le-a reușit în ultima perioadă, oamenii se așteaptă probabil ca el să câștige fiecare meci. Istoria sugerează, însă, că acest lucru nu e posibil. Dar cred că ar trebui să ne concentrăm mai degrabă la performanțele sale din ultimele 12 luni, să le sărbătorim, pentru că sunt remarcabile. Sunt, probabil, 12 dintre cele mai spectaculoase din ultimii mulți ani în tenis”, a rezumat, excelent, Andy Murray.