Australian Open

Novak Djokovic câștigă Australian Open pentru a șasea oară, iar lupta lui e acum cu recordurile

Camelia Butuligă | 31 ianuarie 2016

Novak Djokovic este vechiul și noul campion de la Australian Open, după o finală câștigată în trei seturi cu Andy Murray, 6-1, 7-5, 7-6. Este al șaselea titlu la Melbourne pentru sârb, care egalează astfel recordul lui Roy Emerson. Patru din cele șase finale au fost câștigate de sârb cu Andy Murray, celelalte două, contra lui Tsonga și Nadal.Djokovic ajunge astfel la 11 titluri de Grand Slam: 6 la AO, 3 la Wimbledon, 2 la US Open, niciunul la Roland Garros. La rândul său, Andy Murray ajunge la cinci finale pierdute la Melbourne.

Novak Djokovic devine expert în luarea startului în meciuri contra rivalilor săi principali. Ca și cu Federer, primul set contra lui Murray a zburat foarte repede.

Djokovic îmi pare un inginer al jocului, șurubărind mereu la ceva. Știam de la început că poate să se miște, că are o constanță incredibilă din spate și că poate schimba cu ușurință direcția mingii. Însă în ultimii ani, Novak a progresat continuu și și-a transformat aspecte ale jocului care erau fie slăbiciuni (serviciul), fie neremarcabile (jocul la fileu) în arme. Mai mult, a căutat să-și îmbunătățească și zone care erau deja foarte tari, ca returul. Tom Perrotta a făcut o analiză excelentă cu date primite de la Hawkeye despre meciurile lui Djokovic la AO 2015 și primele cinci meciuri ale acestei ediții. A rezultat că returul său a devenit o armă letală, care a decis multe puncte și i-a frustrat și pe Federer în semifinală și pe Murray azi. Djokovic returnează mai adânc, mai repede și mai jos decât orice jucător. Cifrele sunt uluitoare mai ales în comparația cu Murray, celălalt mare returneur al circuitului. Ambii lovesc majoritatea retururilor dincolo de careul de serviciu, dar procentajul este semnificativ diferit: Djokovic 82,5% versus 77% Murray. Comparativ cu Murray, care a lovit 11,5% din retururi în apropiere de baseline, Novak a lovit 17,5%. Este o marjă destul de mare, iar când aceste 6% retururi adânci suplimentare sunt lovite pe serviciul doi al adversarului…acum vedem de ce este atât de ușor pentru Novak să facă break. De altfel, statisticile pe serviciu au fost destul de similare pentru ambii azi, în afară de punctele câștigate pe serviciul doi, unde a fost o diferență stridentă: 53% la 35%. Asta s-a reflectat în șansele de break avute: 12 Djokovic versus 6 Murray.

Acest lucru face parte din politica generală a lui Novak de a lovi lung în schimburi, dar returul este în mod special o mină de aur. Pentru că este a doua lovitură, un retur adânc îi dă avantaj repede în schimburi (sau i le câștigă de-a dreptul) și astfel pune presiune psihică pe serviciile următoare ale adversarului. Bonus, el își păstrează energia, pe când adversarul muncește pentru un game cât pentru un set. Aceasta este și cauza pentru care primele seturi par un tavălug care turtește rapid totul în cale: multe puncte sunt scurtate și până să se dezmeticească oponentul și să-și ajusteze serviciul, s-a dus un set (sau două).

Murray s-a dezmeticit mai repede decât Federer în semifinală. La începutul celui de-al doilea set a muncit 11 minute ca să-și țină serviciul, dar și l-a ținut. A reușit să pună un picior în raliuri, dar acolo l-a așteptat altă belea, măsurată și ea de Perrotta și Hawkeye: liniile. În schimburi, Djokovic atacă liniile mai mult decât adversarii săi. 3,4% din loviturile sale sunt plasate la maxim 35 de cm de linii. În medie adversarii săi se apropie atât de mult de linii cu doar 2,4% din lovituri. Andy Murray nu se remarcă la acest capitol față de jucătorul obișnuit: tot 2,4% are și el. Este unul din multele game changers în rivalitatea sa cu Novak: inabilitatea sa de a ataca liniile. A fost evident și în schimburile de azi; Djokovic a fost cel care lua de obicei inițiativa, schimbând primul direcția, apăsând un pic mai mult pe minge sau riscând mai aproape de tușă.

Chestia fantastică este că nu greșește. Lovitul lângă linii este ușor de zis (până și gemenele i-au spus lui Federer că este o tactică bună), dar mai greu de făcut. Cu toate astea, Djokovic a găsit acea combinație potrivită de viteză, spin și precizie care îi face loviturile să aterizeze aproape de linii, dar în teren. A câștigat 63% din schimburile între 4 și 9 lovituri din acest motiv: a luat inițiativa și a targetat primul tușele.

În ceea ce privește schimburile lungi, mișcarea sa impecabilă îl ajută să ajungă la timp la minge și să aștepte atât cât este nevoie pentru a construi punctul. Chiar atunci când nu a găsit soluții pentru a încheia mai repede, l-a depășit pe Murray prin anduranță. În cel de-al 11-lea game al setului doi, Novak a câștigat un schimb epuizant de 36 de lovituri pentru a ajunge la egalitate (de la 40-0!) și a forța breakul, într-un moment crucial al setului. Față de primul set, acest al doilea durase 80 de minute, dar mesajul era același: Djokovic poate câștiga oricum. Pe repede înainte sau în slow motion, are soluții pentru toate formatele.

Proba nr.1:

Proba nr. 2:

Novak nu pierduse decât o dată în toată cariera sa un meci de Slam atunci când câștigase primele două seturi (în 2010, la Roland Garros, în sferturile cu Melzer) și era puțin probabil că Murray va reuși isprava azi. Nu că n-ar fi posibil în principiu, ci pentru că jocul său din primele două seturi pur și simplu nu arătase că ar avea cu ce să-l amenințe pe Djokovic. Cu atât mai mult după ce și-a pierdut serviciul încă din start în al treilea. Spre deosebire de Novak, mi se pare că jocul lui Murray a stagnat în acești ani. E adevărat, a avut operația la spate, dar anul trecut a fost complet refăcut. Cu toate acestea, mi se pare că a revenit la varianta de joc pre-Lendl: pasiv, fără idei, la așteptarea greșelii adversarului. Cu majoritatea circuitului merge, pentru că majoritatea circuitului greșește. Nu însă și colegii de top 5.

Jim Courier observa foarte bine că singura tactică care dă roade împotriva lui Djokovic este de a-i smulge racheta din mână. Nu la propriu (deși cineva avansa ideea că Murray ar trebui să păstreze coaja bananei pe care o mâncase în pauză și s-o arunce discret în terenul lui Djokovic), ci cu un joc agresiv, cu toată viteza înainte. E curios că Murray, un băiat solid care e capabil să lovească mingea zdravăn (l-am văzut făcând-o), nu poate să pună în aplicare ceva mai constant această tactică, ca Wawrinka. Bănuiesc că ține de mentalitate. Andy a mai avut o zvâcnire în gameul șase, când a făcut break și a reușit să ducă meciul în tiebreak, dar acolo a pierdut din nou startul. Novak a închis cu un as pentru 7-3 și chiar dacă scorul ultimelor două seturi a fost strâns, nu am avut nicio clipă senzația că Murray l-ar amenința serios.

Și pentru că norocul îi ajută pe cei îndrăzneți, Novak a mai beneficiat azi și de două decizii favorabile de arbitraj, când apăra breakpoint, la servicii pe care le-a dat afară, dar care au fost considerate bune. Andy primește circumstanțe atenuante pentru că, așa cum a spus și el la ceremonie, a avut niște săptămâni grele: Kim este însărcinată acasă, gata să nască, socrul său s-a prăbușit la un meci al Anei Ivanovic și a fost internat in spital, iar ieri fratele său a câștigat primul să Slam la dublu. Multe emoții, și pozitive și negative, care cu siguranță l-au distras de la tenis. Cu toate astea, nu pot să alung sentimentul că Andy a atins un platou pe care stagnează din punct de vedere al tenisului. Dacă Raonic nu se accidenta în semifinală, nu cred că Murray ar fi avut azi ocazia să țină pentru a cincea oară discursul de finalist.

Cât despre Novak, își continuă marșul triumfal prin cărțile de istorie a tenisului. Cu acest al 11-lea Australian Open îi egalează pe Laver și Borg la numărul de Slamuri și nu pare că se va opri prea curând. Suntem în plină eră Djokovic, și cârcotașilor care încearcă să-i ia din merite spunând că este o epocă slabă, le răspund că da, poate, dar așa pare de obicei când o compari cu cineva atât de dominant. Restul circuitului trebuie să se pună serios pe treabă, pentru că Novak e cu mult în fața tuturor, și la concept, și la execuție.

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi
Shop
nou
Cumpără
Simona. Al Doilea Slam. Povestea de la Wimbledon
55 lei
nou
Cumpără
Tricou Treizecizero Chill Year
89 lei
nou
Cumpără
Tricou Grand Slams and Chill
89 lei
Cumpără
Sox 30-0. 3 Pack
59 lei
Comentarii
Articole noi