Madrid, teme de discuție: cum vor răspunde Federer și Nadal și cine va profita de absența lui Djokovic

Cu Novak Djokovic absent, turneul de la Madrid devine dintr-o dată mai deschis, ba chiar se poate face un caz cum că am putea avea inclusiv un câștigător surpriză. Cu siguranță că terenul este favorabil pentru un astfel de eveniment care să mai dinamizeze atmosfera de acalmie din circuitul masculin, unde primele 4 luni ale anului au reliefat doar discrepanța imensă dintre Djokovic și restul plutonului, laolaltă cu lipsa unor mișcări interesante în Top 10. De ce? Nu există niciun favorit clar care să sară în ochi, iar tragerea la sorți a înmulțit și mai mult numărul întrebărilor.  Vorbim despre ele în cele ce urmează, dar clar e un singur lucru: Madrid va fi primul turneu important după mai bine de o jumătate de an care nu va fi câștigat de Djokovic. 

Cum va răspunde Nadal? Sau va răspunde?

Spuneam, după eliminarea suferită la Barcelona, că încă nu e momentul de panică în Nadal camp. Motivele sunt numeroase, enumerarea lor e mai ușor de făcut decât teoria opusă, dar e suficient să ne limităm la trei. Unu: mai sunt două turnee mari până la Roland Garros, timp suficient cât să vireze corabia în direcția opusă. Doi: Nadal se transformă an de an într-un alt jucător când ajunge la Paris. Trei: Anul trecut a fost în fix aceeași situație după Monte Carlo + Barcelona și a sfârșit prin a câștiga iar la Paris. Cum ar veni, orice s-ar întâmpla înainte de RG, chiar și două eliminări de la primul meci, și tot Nadal nu poate fi exclus din rândurile primilor doi favoriți la titlu. 

Bun. Astea fiind spuse, suntem la ora unuia dintre cele două turnee invocate ca argument. În vreme ce Nadal nu are voie și nu se va panica nici în cazul unei alte înfrângeri surprinzătoare, el poate să își regăsească echilibrul interior pe terenurile de la Caja Magica la fel cum a făcut-o și anul trecut. Ca și acum, Djokovic lipsea și atunci, iar forma lui Rafa nu era promițătoare. Ca și acum, traseul l-a ajutat, draw-ul oferindu-i jucători incapabili să-l rănească întrucâtva, precum Monaco, Nieminen, Berdych sau Bautista Agut. Când a apărut primul dispus să-l atace și să încerce să profite de încă evidenta lipsă de încredere, adică Nishikori în finală, Rafa a avut de partea lui și ceva șansă. 

 

Cum stau lucrurile acum? Promițător. Turul doi îl aduce pe Steve Johnson sau un jucător din calificări. Când Simone Bolelli pare cel mai în formă nume din careul de jucători care vor oferi adversarul din turul al treilea, parcă nu-s tocmai motive de îngrijorare. Ceea ce ne aduce la sferturile de finală, unde variantele sunt următoarele: Grigor Dimitrov, cu propriile probleme de joc și de încredere, Stan Wawrinka, în ceea ce ar fi prima revedere dintre cei doi după finala AO 2014,  dar nici Stan (ieșit dintr-o căsnicie care s-a terminat urât) nu dă pe dinafară de inspirație în ultima vreme, sau Fabio Fognini. Ar fi posibile TREI victorii în numai trei luni, toate pe zgură? Fabio ar scrie propria lui bucățică de istorie altfel, dar dacă se va ajunge la acest meci, e de așteptat ca Rafa să fie motivat ca niciodată pentru a se asigura că o asemenea grozăvie nu se va produce. 

Mergând pe firul presupunerilor mai departe, farmecul oricărui preview de turneu mare, e de presupus că Rafa va ajunge astfel la o semifinală în care s-ar putea revedea, în sfârșit, cu Roger Federer. Primul meci din 2014 încoace, primul meci pe zgură din 2013 încoace. Ce-i drept, Madrid (și Hamburg, predecesorul său) i-a fost prielnic lui Federer, chiar și în meciurile cu Nadal. Dar, dacă se va produce, meciul arată exact ca scenariul ideal pentru ca Rafa să așeze, în sfârșit, piesele în puzzle. Doza lui ideală de încredere e o victorie cu Federer. Chiar și în forma de acum, e de presupus că Nadal va porni cu prima șansă. 

La ce să ne așteptăm de la Federer și al său traseu?

Ajungând la elvețian, se deschid alte numeroase întrebări înainte de revenirea lui Madrid, după un an de absență. Spre exemplu, Istanbul va ajuta sau va încurca? La ora acestui text, Federer se pregătește de semifinala cu Schwartzmann, pe care în mod normal o va câștiga, ceea ce va presupune o finală cel mai probabil cu Dimitrov. Oboseala nu va fi un factor (deși nu știm la această oră cât de solicitante vor fi ultimele două meciuri), iar concluzia logică ar fi că Federer își va lua multă încredere dintr-un eventual titlu în Turcia. Fie el și la un turneu mic, un titlu pe zgură nu se găsește pe toate drumurile pentru Roger la această vârstă, iar orele petrecute pe zgură sunt numai bune înainte de o săptămână care se anunță foarte dificilă. Dacă hârtia se respectă, atunci pe Federer îl așteaptă un traseu cât se poate de tricky la Caja Magica, cu câțiva jucători pe traseu care sunt capabili, în ziua lor de grație, să îl împingă în decisiv sau chiar să-l învingă; în orice caz, să-l solicite și să-l obosească: Kyrgios – Isner – Berdych arată cel mai greu scenariu. Iar asta-i doar încălzirea de dinainte de prezumtivul meci cu Nadal.

 

Sigur că acesta e doar un unghi de a privi lucrurile. La fel de bine se poate ca tabloul să se curețe, iar traseul lui Federer să devină Qualifier – Mannarino – Andujar; astfel de lucruri se întâmplă. Cum la fel de adevărat e că în zilele sale normale (adică excelente), Federer le poate găsi ușor ac de cojoc fără prea multe eforturi tuturor celor trei jucători din primul scenariu: Kyrgios este într-adevăr flashy, dar n-are suficientă experiență pe zgură și e mai ușor de anihilat decât pe hard. Isner l-a bătut pe zgură, în Cupa Davis, pe Federer, dar condițiile de joc sunt altele la Madrid, unde mingea circulă mai repede și jocul e mai iute decât pe zgura lentă unde Big John obișnuiește să pună bețe în roate. Iar cu Berdych, în ciuda sezonului excelent făcut de ceh, s-a văzut la Indian Wells cam cum arată un meci între cei doi dacă Federer își face jocul.

Va ajunge Roger la întâlnirea cu Rafa? Va ajunge Nadal acolo? Dacă da, cine va câștiga un meci care ar avea potențialul de a schimba multe lucruri? Sunt întrebările care ne vor necăji, în mod plăcut, toată săptămâna. 

Cine vine în finală din jumătatea inferioară?

Practic, oricine poate. E o șansă mare pentru un jucător inspirat să facă o săptămână mare, să ajungă în finală și, de ce nu, să o și câștige și să avem un campion în premieră la Mastersul spaniol. Favorit 2 este Andy Murray, a cărui tradiție e dezastruoasă la Madrid, un turneu la care n-a trecut niciodată de sferturi. Orice streak nefericit e destinat să se oprească într-o bună zi, dar parcă Andy, în pofida seed-ului său, n-ar fi tocmai miza cea mai sigură pentru un loc în finală; mai ales că e blocat în weekend la Munchen, unde ar trebui să joace două meciuri într-o zi. Miza cu pricina ar fi, mai degrabă, Kei Nishikori, finalistul de anul trecut, omul despre care Brad Gilbert spune că ar trebui considerat chiar favorit la Roland Garros.

Kei va avea un obstacol puternic în David Ferrer, potențialul său adversar din sferturi, de altfel unul dintre meciurile care s-au repetat cu o frecvență remarcabilă în ultimul an. Cei doi s-au întâlnit și anul trecut la Madrid, iar meciul lor de atunci, jucat în semifinale, a fost poate cel mai bun și cel mai intens al turneului. Pe o jumătate de tablou cum spuneam deschisă, Ferrer va fi extramotivat de rara oportunitate a unei noi finală de Masters.

De aceea, favoritul 7 este, alături de Kei, pe o listă scurtă a jucătorilor care ar putea ieși din această parte a draw-ului. Alte surprize pot veni de la Gael Monfils, presupunând că vom revedea la lucru varianta lui care s-a calificat în semifinalele de la Monte Carlo și București, nu varianta care a jucat respectivele semifinale. Sau chiar de la Milos Raonic, care mai are precedentul unei semifinale reușite într-un Masters pe zgură, anul trecut, la Roma. Gael va fi motivat și de potențialul meci cu Andy Murray, din turul al treilea, o reeditare a ciudatului meci de la Roland Garros, de anul trecut. 

Pe această jumătate de tablou este și Marius Copil, care îl întâlnește în primul tur pe Roberto Bautista Agut, semifinalistul de anul trecut.

 

– Tabloul complet de la masculin

– Programul româncelor de sâmbătă – duminică

– Discuția despre tabloul feminin