Mr. Arthur Ashe, Mr. Năstase, crema de ghete şi buchetul de flori

Primul tenisman de culoare care a câştigat US Open şi Wimbledon, Ashe a fost un militant neobosit împotriva discriminării rasiale.

Un tip inteligent şi curios, cu un joc de atac bazat pe un serviciu puternic şi lovituri curajoase, Ashe a făcut parte din echipa de Cupa Davis care a câştigat titlul împotriva României în 1969. Atunci i-a învins şi pe Năstase şi pe Ţiriac în trei, respectiv patru seturi. Ilie şi-a luat revanşa pentru înfrângerea din Cupa Davis în anul următor, când a câştigat Roland Garros la dublu cu Ion Ţiriac împotriva lui Ashe şi Charlie Pasarell, în trei seturi.

Ilie nu a fost doar adversarul americanului. El a făcut echipă cu Ashe pentru un turneu de dublu unde românul a făcut una din farsele lui celebre. Turneul instaurase regula că jucătorii trebuie să arate la fel la dublu, echipamentul purtat trebuind să fie identic. Năstase a lăsat publicul, oficialii şi probabil pe Ashe însuşi fără grai când a apărut pe teren cu faţa vopsită în negru cu cremă de ghete. A fost probabil felul lui de a-şi arăta solidaritatea cu americanul împotriva discriminării rasiale.

Relaţia dintre cei doi nu a fost însă numai lapte şi miere. Cea mai bună istorie cu Ashe şi Năstase este şi cea mai picantă. S-a întâmplat la Stockholm în 1975 şi ne este povestită de Steve Tignor. “Cupa Masters (World Tour Finals de acum) se ţinea la Stockholm în acel an. Năstase juca cu Ashe într-un meci din grupe şi era condus cu 1-4 şi 15-40. Când servea, un fan a început să strige la el, iar Năstase, bineînţeles, i-a răspuns. Într-un final, Ilie a servit, dar Ashe a prins mingea cu mâna, pentru că văzuse o altă minge care intrase pe teren în jumătatea lui Ilie.

Mai târziu, Ilie a declarat: “Nu ştiu ce mi-a venit, dar am hotărât să trag de timp”. A bătut de câteva ori mingea şi apoi a întrebat, ironic: “Are you ready, Mr Ashe?” Apoi a bătut mingea şi a întrebat din nou acelaşi lucru. Şi iar, şi iar, şi iar. “Nu mai ţin minte de câte ori am făcut-o, dar a fost destul”. Într-un final, Ashe, care era imaginea întruchipată a calmului raţional pe teren, a clacat. S-a îndreptat spre fileu ţipând: “Gata! Până aici! M-am săturat!”

S-a dus şi şi-a luat bagajele şi a mers glonţ până în vestiar, unde şi-a continuat tirada furioasă, în timp ce oficialii turneului nu ştiau ce să facă. Arbitrul de scaun susţinea că oricum era pe punctul de a-l suspenda pe Năstase. Un meci pierdut în grupe nu era o tragedie pentru jucători. Prima soluţie era să-i descalifice pe amândoi, dar când Ashe a auzit s-a înfuriat şi mai tare. Aşa că au decis să-l descalifice doar pe Năstase, care oricum era personajul negativ şi pe care nu l-a deranjat chestia (mai fusese descalificat de trei ori în acel an).

A doua zi, Ilie a făcut rost de un buchet mare de trandafiri. S-a dus în sala de mese a hotelului şi, după cum relatează chiar el, “m-am strecurat spășit spre Ashe, ascunzându-mă tot timpul în spatele buchetului uriaş. Când am ajuns la masa lui s-a întors, a văzut florile, m-a văzut şi pe mine, a zâmbit, apoi a râs. Fusesem iertat.”

În următoarele zile, Ilie a jucat un tenis superb şi în ciuda meciului pierdut cu Ashe a ajuns în finală unde l-a învins clar pe Bjorn Borg: 6-2 6-2 6-1.”

Cel mai important meci dintre cei doi a fost însă finala US Open din 1972, pe care Năstase a câştigat-o, deşi era condus cu 2-1 la seturi şi 4-2. Ilie era pe cale să renunţe, după ce aruncase cu o minge după un arbitru de linie şi arătase publicului degetul. Dar povestea spune că a văzut printre spectatori un tip care-şi smulgea părul din cap la fiecare greşeală a lui. Ilie şi-a zis să încerce să joace un pic mai bine de dragul fanului care suferea în tribună şi a sfârşit prin a câştiga finala cu  3–6, 6–3, 6–7, 6–4, 6–3. 

Dintre cele trei titluri de Grand Slam câștigate (câte unul la US Open – 1968, Australian Open – 1970 și Wimbledon – 1975), ultimul a fost poate cel mai remarcabil. Ashe l-a învins în finală pe Jimmy Connors, campionul en-titre și marele favorit. La 22 de ani, Connors era cu 9 ani mai tânăr decât adversarul său, era campion en-titre și pierduse doar 4 meciuri din 103 jucate în 1974. Connors ajunsese în finală fără să piardă set.

Mai mult, Ashe nu reușise să-l bată niciodată pe Connors, iar relația dintre cei doi era foarte tensionată. Dar Ashe a făcut un meci impecabil tactic, impunându-se în patru seturi.

După retragerea din activitate, Ashe a devenit un suporter vocal al drepturilor minorităților. A fost arestat în două rânduri pentru că a luat parte la proteste, în 1985 în fața Ambasadei Africii de Sud din Statele Unite, în timpul unui protest anti-apartheid, și în 1992, într-un protest pentru refugiații din Haiti.

*

Ashe a murit în 1993 din cauza complicaţiilor la SIDA, boală luată printr-o transfuzie de sânge în timpul unei operaţii.

Va rămâne în memoria fanilor ca un adevărat gentleman pe teren şi în afara lui, un luptător pentru egalitatea în drepturi şi un om generos. În ultimii ani ai vieţii a creat o fundaţie şi a militat pentru conştientizarea publicului şi găsirea de tratamente pentru SIDA. În 1997, USTA i-a onorat memoria dând numele său stadionului principal din complexul de la Flushing Meadows.

“Am început tenisul pentru că mi s-a părut distractiv. Mai târziu, am descoperit că trebuie multă muncă pentru a deveni bun”

“Cheia succesului este încrederea în sine. Cheia încrederii în sine este pregătirea”

“Indiferent cine eşti, o să ţi se facă frică în timpul unui meci. Nu mai poţi să-ţi mişti picioarele, nu mai poţi să respiri şi în loc să dai out un centimetru dai out un metru. Dar ajungi la un punct în care să joci cu curaj e mai important decât dacă pierzi sau câştigi”

“Hainele şi manierele nu-l fac pe om. Dar când omul e făcut, hainele şi manierele îi îmbunătăţesc mult aspectul”

“Potenţialul meu transcende limitele impuse de rasa şi identitatea mea etnică”

“Adevăratul eroism este sobru, lipsit de dramatism. Nu este impulsul de a-i depăşi pe ceilalţi cu orice preţ, ci impulsul de a-i servi pe ceilalţi cu orice preţ”

“Trebuie să le întindem mâna şi celor care ne sunt prieteni şi celor care ne sunt duşmani”

“Din lucrurile pe care le obţinem, ne câştigăm existenţa. Din lucrurile pe care le dăm, ne câştigăm viaţa”

“Dacă ar fi să zic: “Doamne, de ce eu?” în legătură cu lucrurile rele care mi s-au întâmplat, ar trebui să zic: “Doamne, de ce eu?” şi-n legătură cu lucrurile bune”

“Începe unde eşti. Foloseşte ce ai. Fă ce poţi”