Istoria unei rivalităţi de legendă: Roger Federer vs Rafa Nadal, povestea meciurilor directe

Federer vs Nadal

– 39 de meciuri directe, 24-15 pentru Nadal

– Pe suprafeţe: Nadal conduce pe zgură, 14-2, pe hard este 11-9 pentru Federer, (8-6 Nadal pe outdoor hard, 5-1 Federer indoor), Federer conduce pe iarbă cu 2-1.

– Au jucat 24 de finale, Nadal conduce cu 14-10.

– Au jucat nouă finale de Grand Slam, Nadal conduce cu 6-3.

Istoria meciurilor directe Federer – Nadal, pas cu pas

 

1. 2004, Miami, turul 3, Nadal 6-3, 6-3

Primul meci direct dintre cei doi s-a jucat tot pe tărâm american, la Mastersul de la Miami. În 2004, Federer era pe cai mari. Tocmai câştigase Australian Open, într-o finală cu Safin, şi triumfase şi la Indian Wells, având o singură înfrângere în acel an. Nadal, locul 34 mondial, era cel mai tânăr jucător de pe tablou şi doar o tânără promisiune, ce-i drept, care cucerise deja mulţi specialişti, dar fără vreun titlu în palmares. Nadal l-a spulberat însă pe mai titratul său adversar în numai 69 de minute, cea mai bună victorie a carierei lui la acel moment. Nouă ani mai târziu, Rafa încă mai spune despre acel meci că a fost unul dintre cele mai bune ale carierei lui: “A fost aproape perfect!” Vedeți imagini unice de la acel meci mai jos:

2. 2005, Miami, finala, Federer 2-6, 6-7 (4), 7-6 (5), 6-3, 6-1

A trecut un an până la următoarea întâlnire a celor doi, coincidenţă, tot la Miami, dar în finală. Din nou Federer era pe val, cu o singură înfrângere, acel meci faimos cu Safin, din semifinalele Australian Open. Între timp, Nadal câştigase trei titluri ATP. Nadal deja trimitea toate mingile către reverul lui Federer şi s-a distanţat rapid la 2-0 la seturi, conducând şi cu 5-3 în tiebreak-ul celui de-al treilea. Pe atunci, finalele de Masters se jucau pe sistemul trei din cinci. La două puncte de înfrângere, Federer a găsit resurse pentru o revenire spectaculoasă, distanţându-se confortabil în ultimele două seturi.

3. 2005, Roland Garros, semifinale, Nadal 6-3, 4-6, 6-4, 6-3

Meciul era deja aşteptat de toţi fanii încă din momentul tragerii la sorţi. Urcat pe 5 în clasament, Nadal devenise deja o forţă pe zgură şi era considerat printre favoriţi la Paris, în vreme ce Federer era cap de serie 1. Rafa se impusese pe zgură la Monte Carlo şi Roma, în ambele finale trecând de Coria, în vreme ce elveţianul triumfase la Hamburg. Exceptând un set secund mai bun, Federer n-a putut ţine însă pasul cu spaniolul care avea să şi triumfe în finala cu Mariano Puerta.

4. 2006, Dubai, finala, Nadal 2-6, 6-4, 6-4

Federer era neînvins în 2006 la ora acestei finale, câştigând titlurile de la Doha şi Australian Open. În schimb, Nadal încerca să revină la forma cea mai bună, după ce suferise o accidentare la gleznă, la Madrid, în octombrie 2005, Dubai fiind abia al doilea său turneu al anului. Asta nu l-a împiedicat să triumfe în finala de la Dubai, deşi a câştigat mai puţine puncte faţă de rivalul său, 71 versus 78. Ambii au făcut câte trei break-uri, doar că Nadal a punctat în momentele mai importante.

A fost, de asemenea, şi primul meci dintre cei doi în postura de numerele 1, respectiv, 2, în lume.

5. 2006, Monte Carlo, finala, Nadal 6-2, 6-7 (2), 6-3, 7-6 (5)

Federer realizase din nou dubla Indian Wells – Miami, pentru al doilea an la rând, o performanţă unică, dar trecerea pe zgură a însemnat o nouă ciocnire de zidul Nadal. După trei ore şi 49 de minute de tenis de cel mai bun nivel, Rafa îşi trecea în cont un nou titlu pe suprafaţa lui favorită, revenind de la 0-3 în tiebreak-ul setului 4.

6. 2006, Roma, finala, Nadal 6-7 (0), 7-6 (5), 6-4, 2-6, 7-6 (5)

Un nou Masters pe zgură, o nouă finală între cei doi, rivalitatea celor doi căpătând deja dimensiuni spectaculoase. Meciul de la Roma a fost dramatic, trei tiebreak-uri şi un deznodământ pe muchie de cuţit. Cinci ore şi cinci minute a durat o confruntare senzaţională, decisă la loteria ultimului tiebreak. De trei ori a revenit Rafa în decisiv după ce a fost condus: întâi, Roger a avut 4-2 în setul cinci. Apoi a avut două mingi de meci la 6-5, 40-15 pe serviciul advers; în fine, a condus cu 5-3 în tiebreak. De fiecare dată spaniolul a revenit, o tendință pe care o regăsim și în alte meciuri ale celor doi. Nadal egala astfel recordul lui Vilas, 53 de victorii consecutive pe zgură, obţinând al 16-lea titlu al carierei, din 18 finale, un procentaj senzaţional. Era a treia înfrângere pentru Federer în 2006, toate la Nadal. Meciul a durat cinci ore și cinci minute și încă este considerat de mulți drept al treilea cel mai frumos dintre cei doi, după Wimbledon 2008 și AO 2009. Un rezumat, mai jos:

7. 2006, Roland Garros, finala, Nadal 1-6, 6-1, 6-4, 7-6 (4)

Natural, după două finale de Masters pe zgură, cei doi s-au regăsit şi în finala de la Roland Garros. Era prima finală de Grand Slam a celor doi şi prima finală a lui Federer la Paris, categoric, cel mai important meci al celor doi până la acel moment. Dacă ar fi câştigat, Federer ar fi devenit primul jucător de la Rod Laver care deţine toate cele 4 titluri de Grand Slam. Şi elveţianul a început în stil, detaşându-se rapid la 5-0. Din acel punct, deşi Federer a luat setul, Nadal a trecut în control, dominând cu forehandul restul jocului. Pentru Rafa, a fost victoria cu numărul 100 pe zgură, el devenind şi cel mai tânăr jucător, de la Bjorn Borg, care îşi apără trofeul la Paris.

8. 2006, Wimbledon, finala, Federer 6-0, 7-6 (5), 6-7 (2), 6-3

Rivalitatea celor doi s-a mutat, în premieră, pe iarbă. La puţin timp după finala de la Paris, cei doi luptau, tot în premieră, pentru trofeul de la Wimbledon. La acel moment, Nadal era la primul său rezultat relevant pe iarbă, prezenţa în finală fiind deja considerată o performanţă în sine. Federer câştigase 47 de meciuri la rând pe iarbă, şi şi-a apărat cu succes titlul, nu fără să cedeze un set, însă. Era titlul cu numărul 39 din cariera lui Federer, al 8-lea de Slam şi al 4-lea la rând la Wimbledon.

9. 2006, Shanghai, Tennis Masters Cup, semifinale, Federer 6-4, 7-5

Un an plin de meciuri dramatice între cei doi s-a încheiat cu confruntarea lor din semifinalele Turneului Campionilor. A fost a doua victorie consecutivă pentru Federer asupra lui Nadal, un pic de revanşă pentru înfrângerile de la începutul anului. Federer avea să consfinţească triumful cu Nadal printr-o victorie în faţa lui James Blake în finală, încheind anul cu un record absolut senzaţional: 92 de victorii, doar cinci înfrângeri, dintre care 4 la Nadal!

10. 2007, Monte Carlo, finala, Nadal 6-4, 6-4

Un nou an, un nou Masters la Monte Carlo, acelaşi rezultat. Finala s-a jucat după sistemul cel mai bun din trei seturi, iar Nadal a câştigat fără prea mari emoţii. Câte un break pe set a fost suficient pentru Rafa, care a obţinut al treilea titlu consecutiv pe zgura din Principat. Era al 8-lea titlu de Masters pentru spaniol, a cărui serie pe zgură ajunsese la 67 de victorii.

11. 2007, Hamburg, finala, Federer 2-6, 6-2, 6-0

Una dintre rarele victorii pe zgură ale lui Federer în faţa lui Nadal, în fapt una din cele două. La momentul cu pricina, Federer ajunsese la 4 turnee la rând în care jucase şi nu triumfase, cea mai lungă serie din cele 172 de săptămâni petrecute în fotoliul de lider ATP. Ajutat şi de zgura mai rapidă de la Hamburg, Federer a reuşit un meci magistral, răzbunând înfrângerile pe zgură suferite în faţa lui Rafa printr-o victorie răsunătoare. După un prim set foarte slab, Federer a trecut totul pe cartea atacului, pierzând doar 6 puncte pe serviciu în setul 2 şi 7 în cel decisiv. Triumful elveţianului a oprit seria de victorii pe zgură a lui Nadal la 81.

12. 2007, Roland Garros, finala, Nadal 6-3, 4-6, 6-3, 6-4

Pentru al doilea an la rând, cei doi mari rivali îşi disputau finala de la Roland Garros şi tot pentru al doilea an la rând Federer încerca să devină abia al 6-lea om din istorie care triumfă în toate cele 4 Slam-uri, şi al 3-lea care le deţine pe toate în acelaşi timp.

Şi din nou a fost Rafa cel care i-a spulberat visul. Federer a început agresiv, dar n-a concretizat cele 10 şanse de break avute în primul set. Deşi elveţianul a recuperat, totuşi, în setul doi, inabilitatea lui de a profita de şansele de break, ratând 16 din 17 în tot meciul l-a dus către un nou eşec. Ca şi în celelalte meciuri ale lor, forehandul înalt direcţionat de Nadal către reverul lui Federer a spus mare parte din povestea meciului, în ciuda tentativelor elveţianului de a prelua controlul.

13. 2007, Wimbledon, finala, Federer 7-6 (7), 4-6, 7-6 (3), 2-6, 6-2

Din nou, ca şi în 2006, cei doi au continuat în finala de la Wimbledon ceea ce începuseră pe zgura pariziană. De data aceasta, victoria lui Federer n-a mai venit atât de simplu, un prim semn că domnia elveţianului pe iarbă începea să se clatine.  Din cauza întreruperilor provocate de ploaie, Nadal era la a 7-a zi la rând în care era pe teren, dar asta nu l-a împiedicat să nu facă cel mai bun meci al carierei sale pe iarbă până la acel moment. Pentru prima oară în cele 34 de victorii la rând la Wimbledon, Federer a fost împins în decisiv. Şi nici acolo, în pofida scorului, nu i-a fost uşor. De două ori a revenit elveţianul de la 15-40 pe serviciul său, evitând ceea ce se profila a fi o mare surpriză. Federer a egalat seria de 5 victorii ale lui Borg la Wimbledon, iar scena era pregătită pentru ceea ce avea să se întâmple anul următor.

14. 2007, Tennis Masters Shanghai, semifinale, Federer 6-4, 6-1

Istoria din 2006 s-a repetat. Din nou cei doi şi-au împărţit titlurile la Paris şi Londra şi din nou au încheiat anul cu o întâlnire în semifinalele Turneului Campionilor. Şi tot Federer a fost cel care a triumfat, elveţianul obţinând cea mai clară victorie a sa contra lui Nadal până la acel punct.

15. 2008, Monte Carlo, finala, Nadal 7-5, 7-5

Pentru un al treilea an la rând, cei doi rivali începeau sezonul de zgură cu o întâlnire în finala de la Monte Carlo. Şi ca şi în precedentele întâlniri, era spaniolul cel care triumfa. Federer a făcut primul break-ul în ambele seturi, iar în cel secund a condus chiar cu 4-0. Serviciul nu i-a funcţionat însă, iar Nadal a reuşit o nouă revenire, închizând meciul în două seturi, pentru cel de-al patrulea său titlu la Monte Carlo.

16. 2008, Hamburg, finala, Nadal 7-5, 6-7 (3), 6-3

Nadal avea de luat o revanşă pe zgura germană pentru înfrângerea suferită cu un an în urmă. Încă o dată Federer a început mai bine, conducând cu 5-1 în primul set, numai pentru a-i permite lui Nadal o altă răsturnare de scor incredibilă. Povestea s-a repetat în setul secund: elveţianul a condus cu 5-2, dar s-a văzut împins în tiebreak, pe care l-a câştigat la 3. Setul trei i-a aparţinut lui Nadal, care şi-a trecut în cont titlul, după două ore şi 53 de minute.

17. 2008, Roland Garros, finala, Nadal 6-1, 6-3, 6-0

A 17-a confruntare dintre cei doi a însemnat şi una dintre marile umilinţe suportate de Federer. Cea mai dezechilibrată partidă dintre cei doi a adus o nouă înfrângere elveţianului, care a făcut 49 de erori neforţate şi n-a câştigat decât 4 game-uri, pierzând şi un set la 0, primul set pierdut de Roger la 0 din 1999 încoace. Doar o oră şi 48 de minute a durat finala.

18. 2008, Wimbledon, finala, Nadal 6-4, 6-4, 6-7 (5), 6-7 (8), 9-7

Este meciul considerat drept cel mai frumos din toate timpurile. Federer încerca să obţină al şaselea titlu la rând la Wimbledon şi să răzbune dureroasa înfrângere de la Paris, iar Rafa încerca primul său titlu la Londra şi să devină primul om de la Bjorn Borg, în 1980, care reuşeşte dubla Roland Garros – Wimbledon în acelaşi an.

Iar Nadal a fost cel care, încurajat şi de ultimele sale victorii în faţa elveţianului, a preluat conducerea încă din start. Rafa a câştigat primul set în 48 de minute, apoi a revenit de la 0-3 în cel secund pentru a se impune cu acelaşi scor, spre stupoarea generală.

Setul trei s-a oprit din cauza ploii la 5-4 pentru Federer. După o pauză de 71 de minute, bătălia s-a reluat, ajungându-se în tiebreak. Roger s-a desprins la 5-2, fructificând a treia şansă de set pentru a prelungi meciul.

Cei 15.000 de spectatori au urmărit cu sufletul la gură un set patru absolut senzaţional, în care dramatismul şi spectacolul au dominat fiecare game. Şi acest set a ajuns în tiebreak, iar două erori neforţate ale lui Federer i-au oferit prima şansă la titlu lui Nadal, la 7-6. Serviciul lui Federer l-a scos din necaz în primă fază, dar Nadal şi-a mai procurat o minge de meci, la 8-7, de data asta pe serviciul său. Punctul următor a ridicat milioane de fani în picioare. Nadal a venit la fileu, iar Federer l-a pasat cu un rever în lung de linie pentru a rămâne în meci. Două puncte mai târziu, elveţianul câştiga setul, împingând dramaticul meci în decisiv.

La 2-2 în decisiv a intervenit din nou ploaia, cei doi luând o pauză forţată de o jumătate de oră. Cu întunericul deja făcându-şi simţită prezenţa, Nadal a făcut break-ul la 7-7, şi, ulterior, pe propriul serviciu, la a patra şansă de meci, a încheiat un meci istoric, impunându-se, în patru ore şi 48 de minute, cea mai lungă finală a turneului, pentru primul său titlu de la Wimbledon, într-o victorie care a rupt inima lui Federer şi a fanilor săi, dar a consfinţit şi finalul oficial al epocii de dominaţie autoritară a acestuia.  Nadal punea capăt, simbolic, erei Federer pe iarbă, ulterior luându-i acestuia şi primul loc în clasament.

19. 2009, Australian Open, finala, Nadal 7-5, 3-6, 7-6 (3), 3-6, 6-2

Probabil a doua cea mai frumoasă întâlnire între cei doi. Pentru a doua oară la rând, era Nadal cel care obţinea o victorie senzaţională, mai ales în contextul în care venea după cea de la Wimbledon 08. Rafa venea după acea semifinală istorică, în care l-a învins pe Verdasco după 5 ore şi 14 minute, dar asta nu l-a împiedicat să ţină un ritm ridicat într-o nouă finală epică.

Desfăşurarea meciului a provocat rumoare pe Rod Laver Arena, iar Nadal a fost cel care a avut nervii mai tari la final, dezlănţuindu-se într-un set decisiv în care, paradoxal, publicul s-ar fi aşteptat ca Federer să fie cel care are ascendentul, după setul 4 câştigat convingător. Elveţianul a părut însă stors din punct de vedere mental, nereuşind să mai ţină pasul.

Highlights

Ceremonia de premiere a prilejuit un alt moment faimos: lui Federer i-au dat lacrimile după o nouă înfrângere dureroasă la marele său rival, făcându-l pe Rafa să spună câteva cuvinte care au intrat, şi ele, în istorie: “Îmi pare rău pentru azi. Ştiu cum te simţi. Dar ţine minte, tu eşti cel mai bun din istorie şi o să depăşeşti recordul de 14 Slam-uri al lui Sampras”. Nadal devenea primul spaniol care câştiga Australian Open.

20.  2009, Madrid, finala, Federer 6-4, 6-4

După cinci meciuri pierdute la rând, elveţianul a pus punct seriei paradoxal, pe zgură, chiar la Nadal acasă, la Madrid. O victorie în două seturi, devenind primul jucător care îl învinge pe Nadal pe zgură în mai bine de un an. Finala a durat o oră şi 26 de minute, de data aceasta elveţianul nemairatând şansele avute.

21. 2010, Madrid, finala, Nadal 6-4, 7-6 (5)

Cei doi nu s-au întâlnit apoi preţ de un an, regăsindu-se în exact acelaşi loc unde se întâlniseră ultima oară, în finala de la Madrid. Fără să fie la nivelul său obişnuit la ora finalei, Nadal şi-a ridicat nivelul când a trebuit, câştigând la limită, dar mai convingător decât o arată scorul. Nadal devenea primul jucător care triumfă în toate Masters-urile pe zgură (Monte Carlo, Roma, Madrid) în acelaşi an.

22, 2010, Londra, Turneul Campionilor, finala, Federer 6-3, 3-6, 6-1

La acel moment, Federer era cel care avea mai mare nevoie de victorie, pentru a-şi repara un moral şifonat serios de ultimele confruntări directe. Foarte agresiv, elveţianul a controlat autoritar primul şi al treilea set, dominând meciul cu reverul. Federer devenea al treilea jucător, alături de Lendl şi Sampras, care câştiga Turneul Campionilor de cinci ori.

23, 2011, Miami, semifinale, Nadal 6-3, 6-2

Poate cel mai slab şi indiferent meci făcut de Federer pe parcursul acestei rivalități până la acel punct, exceptând finala de la Roland Garros din 2008. Cu un Nadal imbatabil pe serviciu, elveţianul a dat o replică apatică, cedând aproape fără luptă, în 78 de minute.

24, 2011, Madrid, semifinale, Nadal 5-7, 6-1, 6-3

Al treilea an la rând în care cei doi rivali s-au întâlnit pe zgura de la Madrid, Rafa triumfând de data aceasta în trei seturi. Cumva neanunţat, Federer a făcut un prim set mai bun, dar a cedat ritmul apoi, ratând, ca de obicei, şi o şansă de a se desprinde cu break în decisiv. Nadal a avut nevoie de două ore şi 36 de minute pentru o nouă victorie care a inversat un trend între cei doi. În precedentele 12 meciuri, câştigătorul primului set câştiga şi meciul.

25, 2011, Roland Garros, finala, Nadal 7-5, 7-6 (3), 5-7, 6-1

Prea puţini îi mai dădeau speranţe lui Federer la o nouă prezenţă în finala de la Paris, dar parcă niciodată elveţianul nu a fost mai aproape de o victorie în faţa lui Nadal pe zgura de la Roland Garros. Venit după evoluţia excepţională din semifinala cu Djokovic, Federer a avut numeroase şanse de a-l încolţi pe rivalul şi prietenul său. A condus cu 5-2 în primul set, dar l-a pierdut, a câta oară oare, dintr-o astfel de ipostază. A pierdut şi setul doi în tiebreak, iar Rafa s-a distanţat cu break şi în al treilea. Iarăşi neaşteptat, Federer a recuperat, impunându-se pe un final de set excelent. Elveţianul a avut 40-0 pe serviciul lui Nadal în primul game al setului 4, iar spectatorii visau deja la un nou epic de cinci seturi. Dar, ciudat, Roger a cedat complet iniţiativa, pierzând sec setul 4.

26. 2011, Turneul Campionilor, grupe, Federer 6-3, 6-0

Respectând o tradiţie mai veche, elveţianul a mai redus din handicapul meciurilor directe, triumfând la final de an, la Turneul Campionilor. Pentru Federer, a fost cea mai clară victorie din istorie în faţa lui Rafa, în care a dat un recital de joc ofensiv şi lovituri direct câştigătoare, 28 la număr. Un Rafa evident stors de puteri după un an epuizant n-a dat o replică pe măsura aşteptărilor, cedând în fix o oră.

27, 2012, Australian Open, semifinale, Nadal 6-7 (5), 6-2, 7-6 (5), 6-4

Scenariul multora dintre cele 26 de meciuri anterioare s-a repetat la Melbourne, sumarizând cumva istoria meciurilor celor doi în câteva cuvinte: Federer, start mai agresiv, şanse de desprindere ratate, apoi revenire Rafa, încet, dar sigur, adesea după un moment psihologic, o ultimă răbufnire din partea elveţianului şi, într-un final, victorie pentru Nadal.

Despre acest meci, primul meci Federer – Nadal din existenţa Treizecizero.ro, puteți citi mai multe aici.

28, 2012, Indian Wells, semifinale: Federer 6-3, 6-4

Poate unul dintre cele mai bune meciuri făcute de Federer, care şi-a atacat rivalul din primul minut, conducând în permanenţă jocul. Federer a făcut patru break-uri şi şi-a etalat toate armele, ţinându-l pe Rafa mult în spatele terenului şi decizând ritmul mare parte din meci. Nadal a spus, ulterior, că n-a ştiut să se adapteze la condiţiile de joc, vântul extrem de puternic făcându-se simţit mai ales în setul secund. Federer a servit pentru meci la 5-2 în setul secund, dar un break al lui Rafa a amânat finalul. După a 10-a sa victorie cu Rafa, Federer a câştigat şi turneul, pentru a patra oară în carieră.

Mai multe detalii despre acest meci găsiţi aici.

29, 2013, Indian Wells, sferturi: Nadal 6-4, 6-2

La un an distanță de la ultimul meci direct, cei doi s-au întâlnit într-o fază a competiției ușor bizară. Cea mai timpurie confruntare directă dintre cei doi exceptând-o pe prima, de la Miami 2004. Înaintea meciului, asupra ambilor rivali au planat suspiciuni în ce privește potențialul fizic. Dacă Rafa se afla la primul turneu pe hard după fix un an, Federer a fost afectat pe tot turneul de probleme la spate. Până la urmă, cel mai șifonat a ieșit elvețianul, care a fost vizibil reținut în execuții și alergare. Au fost raliuri în care RF nici n-a alergat, iar jocul său de picioare, plasamentul și lipsa de explozie l-au trădat. În schimb, Rafa a făcut un meci aproape perfect. Regenerat, agresiv și cu poftă de joc, Nadal a condus ostilitățile în permanență, iar victoria lui, a 19-a, a fost incontestabilă. Rafa a mers până la capăt, câștigând și turneul, într-o finală superbă cu Juan Martin Del Potro.

Mai multe detalii despre acest meci citiți aici.

30, 2013, Roma, finală: Nadal 6-1, 6-3

După doi ani de la ultima finală jucată de Roger și Rafa, cei doi s-au reîntâlnit într-un meci cu un trofeu pe masă, în același loc în care disputaseră faimoasa finală de Masters din 2006, la Foro Italico (meciul de la numărul 6). Rafa venea pe un val de formă fantastic: de la revenirea în circuit, produsă la începutul sezonului, jucase șapte finale din tot atâtea turnee la care participase, câștigând cinci dintre ele. Roger, în schimb, se afla abia la prima apariție a anului într-o finală, fapt ușor neobișnuit pentru el. Din păcate pentru fanii acestei rivalități, meciul n-a avut mai nimic în comun cu mult mai glorioasa lor precedentă întâlnire de la Roma, fiind jucat într-un singur sens. Dominarea lui Rafa a fost cvasitotală, iar Federer n-a reușit decât să limiteze proporțiile scorului. După ce elvețianul a câștigat primul game al meciului, Nadal le-a luat pe următoarele nouă, conducând, la un moment dat, cu 6-1, 3-0. Al șaselea titlu al anului pentru Nadal, favorit, la acel punct, pentru Roland Garros.

Mai multe detalii despre acest meci citiți aici.

31. 2013, Cincinnati, sferturi, Nadal – Federer 5-7, 6-4, 6-3

Federer se afla în mijlocul celui mai slab sezon al său de la începutul carierei și se calificase cu mari emoții în sferturi, dar meciul cu Nadal l-a regăsit într-un moment foarte inspirat. Elvețianul a jucat excelent în primul set și până spre finalul celui secund, flirtând cu șansa unui break cu care să rupă echilibrul. Dar a ratat momentul, Nadal a revenit și a preluat controlul meciului, impunându-se apoi în mare parte mental, așa cum a mai făcut-o în alte meciuri directe dintre cei doi. Povestea pe larg a meciului, aici.

32. 2013, Londra, Turneul Campionilor, semifinale, Nadal – Federer 7-5, 6-3

Încă un meci controlat de Nadal, a cărui superioritate de-a lungul meciului a fost evidentă. Federer a încercat să fie agresiv, însă jocul său s-a stins după primele oportunități de care n-a profitat. La momentul jocului, Federer era într-o timidă revenire de formă după cea mai urâtă jumătate de an a carierei, și a obținut calificarea în semifinalele Turneului Campionilor după ce pierduse primul meci în grupe și după un meci superb și dramatic cu Del Potro. Rafa, în schimb, gonea după primul titlu la Turneul Campionilor al carierei. Notabil, a fost prima victorie indoor a lui Rafa asupra lui Federer, după ce pierduse cele patru meciuri pe această suprafață. Povestea pe larg a meciului, aici.

33. 2014, Melbourne, Australian Open, semifinale, Nadal – Federer 7-6, 6-3, 6-3

Rafa a executat excelent planul de joc și l-a mai învins o dată pe Federer în semifinalele de la AO. Elvețianul, autor al unui turneu neașteptat de bun după teribilul 2013, îi învinsese pe Tsonga și Murray în două meciuri succesive de cinci seturi, dar a rămas fără resurse și, mai ales, n-a părut să creadă prea mult în șansele lui. „Când joc cu Rafa, trebuie să-mi schimb cu totul jocul”, a descris Federer, într-o singură frază, întregul matchup.

Nadal avea să meargă în finala cu Wawrinka, în care intra ca mare favorit, dar pe care a pierdut-o în circumstanțe mult discutate. De acolo a început, încet, dar sigur, o nouă perioadă foarte complicată a carierei spaniolului. Dominant în 2013, el avea să mai câștige doar un titlu de Slam în următorii doi ani. Povestea meciului, aici.

34. 2015, Basel, finală, Federer – Nadal 6-3, 5-7, 6-3

Aveau să treacă aproape doi ani până la următoarea confruntare oficială. Într-un final, cei doi s-au revăzut acasă la Federer, în finala de la Basel, în circumstanțe inversate față de ultimul lor meci. De data asta era Nadal cel care tocmai ieșea dintr-o prelungită pasă proastă, în vreme ce Federer era la un nivel mai bun. Considerat favorit, prin prisma condițiilor de joc, Federer și-a ținut emoțiile în frâu și a pus capăt unei serii de cinci înfrângeri consecutive în fața spaniolului. Nu fără luptă, însă. Povestea meciului, aici.

35. 2017, Melbourne, Australian Open, finala, Federer – Nadal 6-4, 3-6, 6-1, 3-6, 6-3

Inexplicabil, pentru mulți, cum a fost posibil. Finala de vis, finala pentru nostalgici, ultimul dans – și multe alte metafore similare au fost folosite pentru un neașteptat Fedal într-o finală de Grand Slam. Ambii veneau după un an 2016 plin cu probleme de sănătate, iar în condițiile în care Djokovic și Nadal dominau tenisul masculin, o finală între Federer și Nadal era implauzibilă. Însă s-a întâmplat – la șase ani distanță de la precedenta lor finală de Slam – și nu doar că s-a întâmplat, ci a fost și un alt clasic.

Deznodământul a suprins și el pe toată lumea. După o pauză de cinci ani, Roger reușea să câștige Slamul cu numărul 18. Că titlul din Australia a venit după o finală imensă cu marele său rival a făcut totul cu atât mai special. A fost 6-4, 3-6, 6-1, 3-6, 6-3 pentru Roger, într-un meci care a oferit, ca de obicei, de toate: realizări incredibile, momente de intensitate apăsătoare și rare perioade de respiro. Cu Federer impecabil în seturile unu și trei, cu Nadal neiertător în seturile doi și patru, meciul și-a cerut, cum altfel? – superba și costisitoarea bătălie din decisiv. Federer a revenit de la break în setul cinci și a încheiat meciul cu un sprint fantastic.

Textul finalei.

36. 2017, Indian Wells, optimi de finală, Federer – Nadal 6-2, 6-3

Culmea, la câteva săptămâni, cei doi s-au regăsit față în față, de data asta în optimi la Indian Wells, cea mai timpurie întâlnire a lor într-un turneu de la primul meci, cel de la Miami 2004. Asta a fost posibil pentru că rankingul ambilor încă avea de suferit. Mai mult, Federer și Nadal au nimerit pe un sfert de tablou pe care mai era și Djokovic, dar și alți câțiva jucători puternici, precum Del Potro, Kyrgios sau Zverev.

Din nou Federer avea să fie cel care ieșea câștigător, nu doar din acest meci, ci și din sfertul de tablou de vis, dar și, ulterior, din tot turneul. Nadal nu a jucat neapărat rău, dar nu a fost lăsat să facă nimic de un Federer scary-good, într-o zi perfectă. Ca la Melbourne, elvețianul a adus la ora meciului un rever incredibil. Schimbarea de tactică a schimbat fundamental și ADN-ul acestui matchup; specialiștii au început să vorbească despre o nouă dinamică între cei doi, una în care Federer a rezolvat, după atâția ani, problema la care nu găsise răspuns în restul carierei.

Victoria de la Indian Wells a mai adus o premieră statistică: prima dată când Federer îl învingea pe Nadal de trei ori la rând.

37. 2017, Miami, finala, Federer – Nadal 6-3, 6-4

La locul primei întâlniri, din urmă cu 13 ani, Federer l-a mai învins o dată pe Rafa, pentru a treia oară în primele trei luni din 2017 și a patra oară consecutiv. Poate nu la fel de drastică din punct de vedere al scorului, finala de la Miami a confirmat evenimentele de la Indian Wells și a fost câștigată confortabil de Federer, niciodată pus în pericol veritabil de adversarul său. Rafa a căutat câteva ajustări – serviciu mai puternic, rever mai agresiv – dar când lucrurile n-au mers, a părut un pic nesigur pe ce să facă mai departe.

Federer își completa astfel un start de sezon de vis, în care câștiga, la 35 de ani, cele mai importante turnee ale primului segment din sezon: AO, Indian Wells, Miami. Faptul că la fiecare dintre el a reușit să-și învingă marele rival a venit ca un bonus.

38. 2017, Shanghai, finala, Federer – Nadal 6-4, 6-3

Încă o finală de Masters, același rezultat ca la precedenta. 2017 a fost clar anul lui Federer în ce privește rivalitatea cu Nadal. Elvețianul a reușit în China a cincea sa victorie la rând contra spaniolului, fapt fără precedent de-a lungul istoriei lor comune. Meciul a semănat cu cel de la Miami prin aerul de inevitabil. Federer a luat mingea foarte repede, a dominat de pe baseline și încă o dată a excelat de pe rever (11 lovituri câștigătoare de pe acea parte). Nadal, care și-a văzut oprită și o serie de 16 victorii consecutive,  i-a dat credit  – „el a jucat prea bine azi”. Spaniolul rămânea însă cu un ascendent în ce privește lupta pentru locul 1 la final de an.

39. 2019, Roland Garros, semifinale, Nadal – Federer 6-3, 6-4, 6-2

După un an și jumătate de la ultimul lor meci, cei doi s-au revăzut în probabil cel mai neașteptat loc: semifinalele Roland Garros. Federer a decis să se reîntoarcă la Paris după trei ani de absență și a făcut un turneu excelent, calificându-se până în semifinale. A dat aici peste un Nadal în formă, ca de obicei la Paris, extraordinară.  Nici vântul foarte deranjant și vremea neprietenoasă nu l-au putut opri pe Rafa, care a câștigat în trei seturi.