Irina Begu pierde finala de la Moscova, dar câștigă 89 de locuri într-un an

Până la urmă, efortul fantastic depus de Irina de-a lungul acestei săptămâni, în care și-a dublat totalul Career Wins vs Top 20, și-a întors colții împotriva ei exact când avea nevoie mai mare de o minte lucidă și un braț ușor: în decisivul finalei de la Moscova cu Anastasia Pavlyuchenkova, Irina și-a pierdut direcția pentru o clipă și a costat-o. Break-ul cedat la 0-1 în setul trei, după un schimb intens încheiat cu românca trimițând o minge în fileu, a rupt echilibrul de până atunci și a grăbit deznodământul, victorie pentru rusoaică în trei seturi, 6-4, 5-7, 6-1, în două ore și 29 de minute intense.

“Azi e una din zilele alea în care trebuie să te agăți de orice ca să stai în meci”, i-a spus Adrian Cruciat, într-unul dintre momentele de coaching, afară de alte câteva sfaturi tehnice consistente. Cruciat a observat corect că Pavlyuchenkova se timora, la rându-i, când Irina se “ducea peste ea”, răspunzând la agresivitate cu mai multă agresivitate. “Astea-s game-urile cele mai grele”, a mai spus antrenorul, intuind că venise “crunch time”-ul. Mai lipsea un “acum se vede din ce ești făcută”, dar parcă mesajul era subînțeles. Cruciat își provoca eleva să răspundă și să facă față presiunii, în vreme ce comentatorii britanici invocau un quote de la Billy Jean King: “Pressure is privilege”. Și Irina, calmă la suprafață, vulcan înăuntru, a răspuns cu momente de tenis foarte variat și inspirat. Serviciul a mers excelent, pe backhand Irina a avut momente extraordinare, iar o scurtă imposibil de returnat a fost cireașa de pe tort. Și mai important, atitudinea a fost cea potrivită: proactivă, liniștită, încrezătoare. Irina și-a savurat momentul, prezența în cea mai importantă finală a carierei: într-unul dintre changeovers a dat din cap pe muzica aleasă de DJ, complet absorbită de ritm. Față de anii trecuți, body-language-ul Irinei a fost remarcabil.

Doar că acel efort a fost facturat în startul decisivului. Orice meci de tenis e o înșiruire de momente și de consecințe ale acestor momente. O consecință a fost că sprintul dat de Irina la finalul setului secund a lăsat-o cu nimic altceva de oferit. Pavs s-a resetat în pauza pe care și-a luat-o între seturi și și-a ridicat nivelul în primele trei game-uri, intuind perfect letdown-ul Irinei. Restul a fost doar că trebuia jucat: echilibrat până la 0-3, meciul s-a rupt după ce românca, deznădăjduită și, probabil, fără să mai creadă, a ajuns repede la 0-40 în game-ul 4. Le-a salvat pe primele două reîntorcându-se în full-attack mode, dar a cedat la a treia minge de break.

„După setul doi, am știut că trebuie să redevin mai energică, mai intensă, că trebuie să-mi aduc jocul agresiv și să fac ceva, orice, altfel ea era prea bună. Irina a jucat foarte bine întreaga săptămână. Suprafața de aici îi pune foarte bine în valoare jocul. Aveam nevoie să nu mă mai gândesc la scor și să joc. Sunt fericită că m-am putut regrupa”, a spus Pavlyuchenkova. 

Să nu greșim: într-o finală antrenantă, adesea spectaculoasă și în mod sigur foarte intensă, Irina a jucat bine, dar Pavlyuchenkova merita titlul, în primul rând pentru că a jucat mai bine când a contat. Când o jucătoare se depășește pe sine, cazul Irinei, când depășește așteptările puse în ea la un turneu și ajunge până în finală în urma unui traseu spectaculos, deseori intervine o cădere aproape totală în ultimul act, unde autoarea surprizei nu mai reușește să rămână competitivă. Irina a fost cât se poate de competitivă două seturi, iar săptămâna ei de la Moscova, cu victorii la Donna Vekic, Ekaterina Makarova, Tsvetana Pironkova și Lucie Safarova reprezintă mai mult decât cea mai bună săptămână a carierei. Reprezintă un pas către altceva, un punct de plecare de la care se poate construi mai mult. Pentru amatorii de salturi valorice peste noapte, un reminder: acestea nu există. Overnight success usually takes 15 years.

Și ca să ne uităm către viitor, e important să ne uităm și un pic în trecut. La începutul anului, Irina pornea de pe locul 131, pierdută deja de radarul turneelor importante și de cel al majorității românilor interesați de tenis. Coborâse acolo după un sezon aproape irelevant, cu o mulțime de rezultate slabe în special din cauza durerilor persistente la umăr. Acum, după această finală, ea va urca până pe locul 42. Un salt de 89 de poziții într-un an. Irina, WTA Newcomer of the Year în 2011, ar fi fost o candidată rezonabilă pentru Most Improved Player anul acesta, dacă ar fi câștigat titlul la Moscova; și poate că nici așa n-ar trebui omisă din nominalizări.

Cum a reușit asta? Strategia Irinei a fost simplă: și-a reclădit încrederea folosindu-se de turnee mici și foarte mici din eșalonul inferior al tenisului feminin, majoritatea pe zgură, suprafața preferată a Irinei: ITF-uri și Challengers în locuri obscure, pe bani puțini și muncă multă.

Un astfel de pas înapoi nu e întotdeauna simplu de făcut, dar oferă confortul unor victorii care, deși mai puțin importante în marea schemă a lucrurilor, grăbesc refacerea încrederii. Nimic nu construiește încrederea mai bine decât sentimentul pe care ți-l dă o victorie, orice fel de victorie. Când victoriile devin serii, revirimentul e cu doi pași mai aproape.  

După un sfert de finală în WTA-ul de la Rio De Janeiro, Begu a câștigat două 25k-uri în săptămâni succesive, la Campinas și la Sao Paulo, jucând finala în a treia săptămână, la 50k-ul de la Medellin. În primăvara europeană a urcat din calificări și până în semifinale la Estoril, totalizând șase victorii succesive, înainte de a ceda cu Carla Suarez Navarro. Alt titlu în challenger-ul de la Contrexville (100 k), chiar dacă a costat-o un rezultat mai bun la București. Foarte mult tenis jucat de Irina în 2014, una dintre jucătoarele din Top 100 care au stat cel mai mult pe teren de-a lungul acestui sezon. Atât la la simplu, cât și la dublu, unde și-a adăugat în cont două titluri WTA din totalul de mai jos, trofee numai bune pentru încredere. Dar acele eforturi duse prin anonimat își găsesc recompensa în special prin saltul înregistrat acum în clasamentul de simplu.

Revenirea în Top 50 poate fi consolidată și îmbunătățită începând cu anul următor. Citând din interviul detaliat dat de antrenorul ei în vară, Irina “e încă departe de potențialul ei maxim. Poate și mai mult“.

Bilanțul updatat al trofeelor românilor în 2014:

Monica Niculescu, dublu – Shenzen
Monica Niculescu, dublu – Hobart
Florin Mergea, dublu – Vina del Mar
Horia Tecău, dublu – Zagreb
Horia Tecău, dublu – Casablanca
Simona Halep, simplu – Doha
Irina Begu, dublu – Rio
Horia Tecău, dublu – București
Horia Tecău, dublu – Hertogenbosch
Elena Bogdan / Alexandra Cadanțu, dublu – Bucureșt
Simona Halep, simplu – București
Florin Mergea, dublu – Hamburg
Horia Tecău, dublu – Washington
Monica Niculescu, simplu – Guangzhou
Irina Begu, dublu – Seul
Horia Tecău, dublu – Shenzhen
Horia Tecău, dublu – Beijing
Raluca Olaru, dublu – Linz

Finale:

Horia Tecău, dublu – Rotterdam
Horia Tecău, dublu mixt – Australian Open
Monica Niculescu, dublu – Katowice
Raluca Olaru, dublu – Nurnberg
Simona Halep, simplu – Madrid
SIMONA HALEP, simplu – ROLAND GARROS
Raluca Olaru, dublu – Baku
Sorana Cîrstea, dublu – Tianjin
IRINA BEGU, simplu – Moscova

Total: 18 trofee / 9 finale

* Alte rezultate importante: Simona Halep, semifinală la Wimbledon, Simona Halep, semifinală la Indian Wells; Florin Mergea, semifinală la Roland Garros (dublu), semifinală la Shanghai (dublu).

Bilanțul românesc pe 2014 (ATP + WTA) până acum: 18 titluri, 9 finale. Din acestea, 9 titluri / 7 finale au fost obținute de fete.

— Treizecizero.ro (@treizecizero) October 19, 2014