Irina Begu, după revenirea cu Makarova: „Mi-am amintit de victoria aceea cu Vandeweghe. Dacă lupți, se poate întâmpla orice”

Discretă, dar și autocritică, Irina e de obicei rezervată cu cuvintele mari și-și ține sub frâu cu pricepere emoțiile pozitive. Preferă să nu vândă pielea ursului din pădure, iar când e bine, se bucură cu măsură. Dar de data asta, după victoria superbă cu Ekaterina Makarova, chiar și potolita Irina a lăsat să se vadă, după meci, că e entuziasmată și încrezătoare în potențialul ei actual. Nu era doar bucuria de după o victorie importantă. Irina era bucuroasă pentru că știa că revenirea n-a fost întâmplătoare. Sigur, să revii de la 0-4 și 2-5 presupune și un strop de noroc; o minge ici, alta dincolo, și totul se schimbă rapid.

Dar n-a fost o revenire din întâmplare. Așa că-s motive să așteptăm cu încredere restul anului Irinei.

Explicația acestui optimism (simțit, nu clamat) vine de la antrenament. Context: în portretul publicat în 30-0 Pe Curat, Irina ne povestea că barometrul ei rămâne antrenamentul. “Degeaba mă laudă presa sau altcineva pentru o victorie mare. Dacă eu știu că nu simt mingea la antrenamente, tot asta e mai important”.

Când Irina lovește bine și se pregătește bine, mai devreme sau mai târziu va aduce acel nivel și în meciurile oficiale atunci când contează. Așa cum a făcut-o azi, în revenirea spectaculoasă cu Makarova. “Nu s-a legat de la început, însă am crezut în șansa mea. Până la urmă, a contat că nu am renunțat niciun moment”, ne spune Irina, într-una dintre sălile de interviuri din noul centru de presă de la Australian Open.

Dar acum Irina simte că a lucrat foarte bine între sezoane. Declarațiile astea despre antrenamente și munca de dincolo de meciuri nu vor prinde niciodată prima pagină a nimănui, pentru că-s percepute de către formatorii de opinie drept plictisitoare. Dar diferența între mult și puțin constă, de multe ori, în astfel de detalii nespectaculoase. Trecerea de la un început de sezon tremurat, precum cel de anul trecut, la cel solid de acum (semifinală la Shenzhen și această victorie din turul 1 cu o specialistă a AO), așa se explică.

“M-am antrenat foarte bine (n.a. în intersezon), dar și săptămâna asta aici. Cred că de când a început sezonul mă simt foarte bine pe teren și asta contează. Pregătirea a fost mult mai bună, am avut multe ore pe teren. Și pregătirea fizică a fost diferită. Am început turneul de la Shenzhen cu încredere, simțeam mingea indiferent dacă pierdeam sau nu. Eram mereu mulțumită de cum eram pe teren. Am fost mult mai relaxată, mă gândesc la fiecare punct și nu la victoria în sine. Modul de a vedea lucrurile cred că mă ajută acum. Eu sper să continui pe acest drum. E un drum lung, dar sunt foarte mulțumită de cum m-am pregătit, de cum văd lucrurile și de cum mă simt pe teren.”

Așa se explică și faptul că Irina spune că mai credea azi chiar și în momentele în care totul părea în mod evident pierdut, iar fanii mai grăbiți se deciseseră deja să pună cruce meciului. “Puteam, bineînțeles, să pierd acest meci, a fost set și 4-0 pentru ea, dar eu am crezut că pot să întorc acest meci. Chiar dacă m-a condus, începând cu setul al doilea am simțit că eram acolo. Am jucat mult mai bine, însă nu se lega. Dar am început să fiu mai agresivă, să încerc să conduc eu jocul, să nu o las pe ea, să alternez un pic, să iau mingea mai repede, să am variație în joc. Abia de la 4-0 am început să câștig game-uri, după care eu zic că am făcut un meci foarte bun, am dat tot ce am putut și mă bucur foarte mult că am putut să câștig”.

Plus acel moment psihologic de la 6-6 în decisiv, când Irina a frânt-o pe Makarova, o adversară cu experiență. “Game-ul ăla mi s-a părut că a durat o veșnicie, a durat 10-15 minute. Simțeam că acela este momentul. A fost un game extraordinar de lung, cu multe raliuri. A jucat și ea foarte bine, nu a renunțat. Putea să și câștige game-ul acela, dar și următorul m-aș fi dus acolo și aș fi luptat la fel. Am tras să pun cât mai multe mingi în teren, dar în același timp să fiu și mai agresivă. Ea a fost în Top 10, are multă experiență, știe să joace momentele astea și până la urmă faptul că n-am cedat asta a fost cel mai important. Mă bucur că mi-am luat momentul.“

Irina vorbește rar despre obiective concrete, dar acum le pune decisă pe masă. “Îmi doresc să intru în primele 20 de jucătoare, să mă calific la Zhuhai, Mastersul acela mic. Și îmi doresc foarte mult să fac un sfert de finală la un Grand Slam“. E îmbucurător să o auzi că își propune să conteze din nou în Slamuri, după un an 2017 deloc reușit la aceste turnee.

Ultima oară când Irina a jucat bine la Slamuri a fost și ultima oară când a reușit o revenire spectaculoasă precum cea de azi: “După meciul ăsta, mi-am adus aminte de victoria de la Roland Garros cu Coco Vandeweghe, când a fost 8-6 sau 9-7 în decisiv (n.a. 10-8 pentru Irina într-un meci superb); într-adevăr nu a fost atât de dramatic cum a fost azi, dar mi-am adus aminte de meciul ăla. Acesta a fost primul lucru care mi-a trecut prin cap: dacă lupți, orice se poate întâmpla”.

„De când am plecat de acasă, eu am încredere. Să sperăm că totul va ieși bine. Dacă nu… eu voi munci în continuare.”