Indian Wells, preview în opt capitole: se confirmă sau se infirmă ce s-a întâmplat la Australian Open?

Luna martie e, tradițional, un adevărat răsfăț pentru fani, o perioadă a calendarului marcată de două dintre cele mai mari turnee din tenis. Indian Wells și Miami au un statut aparte față de restul competițiilor din calendar. Din punct de vedere al formatului de desfășurare (o săptămână și jumătate durată; tablouri de câte 96 de poziții; premii mult peste medie), ele se aseamănă cel mai mult cu un Grand Slam, motiv pentru care și-au și disputat, de-a lungul timpului, titulatura neoficială de „Al 5-lea Slam”, dorită, mai nou, și de turneele de la Madrid sau Roma.

E un branding care i se potrivește cel mai bine turneului de la Indian Wells, a cărui infrastructură remarcabilă îl scoate din rând. Presupunând că, la un moment dat, discuția despre “încă un Slam” ar ieși din granițele Internetului și ar căpăta o formă oficială, atunci IW ar avea în mod sigur prima șansă. Exceptând cele 4 Slamuri, Indian Wells este cel mai urmărit turneu din lume, se laudă cu a doua cea mai mare arenă din lume (16.100 de locuri), oferă premii totale (masculin + feminin) de peste 10 milioane de dolari. Și, foarte important, este adorat de jucători.

Ca și cum toate astea n-ar fi suficient, IW e în plină expansiune a infrastructurii. Perla coroanei este noul Stadium 2, cu o capacitate de opt mii de locuri, și care a fost finalizat în timp record, spre surpriza și încântarea jucătorilor. Patronul evenimentului, Larry Ellison (CEO-ul și co-fondatorul Oracle), este nu doar unul dintre cei mai bogați oameni din SUA, al 5-lea în Topul Forbes al celor mai înstăriți din lume, ci și un avid fan al tenisului. 

Suprafața a rămas și anul acesta Plexipave IW, un hard încadat în categoria a 2-a de viteză, medium-slow. O suprafață care ar trebui să i se potrivească și Simonei Halep, cea mai bine clasată româncă pe lista capilor de serie la un turneu atât de important în ultimele două decenii. 

Wawrinka

Omul anului, până acum, Stanislas Wawrinka își face în sfârșit revenirea. După titlul de la AO și datoria pentru Elveția în Cupa Davis, Stan the Man și-a luat o pauză prelungită, preferând, inteligent, să sară peste toată luna februarie. E alegerea cea mai bună pe care o putea face, pentru că elvețianul se declarase epuizat, fizic și mental, după superbul succes de la Melbourne. Așa, a evitat eventuale înfrângeri nedorite și a avut timp să se reîncarce și, mai ales, să se acomodeze cu noul său statut. Între timp, s-a relaxat, a fost la prezentări de modă, la Hollywood, a filmat reclame, a semnat contracte și a dat turul televiziunilor din State. Indian Wells va fi primul lui turneu în calitate de campion de Slam, și va fi fascinant de urmărit cum va răspunde, atât aici, cât și în restul anului. O eventuală cădere de formă în luna martie n-ar mira pe nimeni; campionii debutanți la nivel de Slam au, adesea, dificultăți în a manageria turneele următoare. 
Neînvins la ora startului (11 victorii, două titluri), Stan a devenit un fel de sursă de inspirație pentru restul plutonului. “El ne-a arătat tuturor că se poate, că obiectivele cele mai înalte din tenis sunt tangibile pentru noi toți”, au comentat voci precum Tsonga sau Berdych. La Indian Wells, Wawrinka va fi nu doar sursă de inspirație, ci și țintă mișcătoare pentru jucătorii mai prost clasați. Un eventual sfert de finală cu mai faimosul său compatriot ar fi unul dintre capetele de afiș ale turneului, și o altă șansă pentru Stan la o altă victorie de prestigiu.

Federer

Titlul de la Dubai a schimbat, în bună măsură, perspectiva restului plutonului asupra lui Federer, perspectiva fanilor, dar, mai important, perspectiva lui însuși Federer. Cum am mai scris pe larg despre asta, nu e cazul să insistăm pe subiect, însă e important să reluăm două lucruri: încrederea lui Federer a revenit aproape complet, iar în combinație cu calmul arătat/redobândit la Dubai, asta îl poate ajuta să treacă peste de acum inerentele perioade în care jocul său dispare, pur și simplu, în timpul unui meci. Doi la mână, traseul lui Federer în tururile preliminare arată bine, poate cel mai la îndemână dintre toți membrii Big Four. Spre exemplu, eventualul sfert cu Stan, fie el și campion de Slam, îi oferă lui Federer un avantaj psihologic imens: nu doar head-to-head-ul covârșitor (15-1), cât și sentimentul de respect imens cu care Wawrinka intră mereu în meciurile directe. Până acolo, e de așteptat ca Federer să revină la obiceiul său de a trece confortabil de primele tururi.

Djokovic

Cu toate că e pentru prima oară din 2006 încoace când Djokovic ajunge la Indian Wells fără să fi jucat nici măcar o finală, cu toate că semnele începutului de an nu sunt tocmai promițătoare, cu toate că, așa cum am arătat aici, se poate da naștere la o discuție despre dispariția răutății din joc a lui Nole, e, totuși, destul de devreme să tragem clopotele de alarmă. Un parcurs solid la Indian Wells și, dintr-o dată, Djokovic va arăta foarte bine pentru partea cea mai aglomerată a sezonului. Departe de Rafa, și pe tablou, și în clasament, Nole poate să-și vadă în liniște de treabă, lipsit de presiunea apărării vreunui titlu. Traseul sârbului, de asemenea mult mai accesibil decât al lui Rafa, i-ar putea propune totuși, suficiente teste complicate: Dodig și Cilic sunt printre primii adversari, apoi posibil Delpo și Berdych. Mai bine spus: suficient de greu cât să-și recapete încrederea, suficient de ușor cât să ajungă fără mari daune în prima finală a anului.

Nadal

Poate Djokovic are lucruri de demonstrat, poate Stan și Roger vor atrage cele mai multe priviri din varii motive, dar cred că Rafa este omul de urmărit la Indian Wells. Explicațiile sunt numeroase. În primul rând, e de văzut care va fi nivelul lui Nadal acum, în condițiile în care titlul de la Rio n-a fost, neapărat, într-atât de convingător cum ne-am fi așteptat. Ceea ce duce cu gândul la posibile efecte post-AO. Nadal o fi el un “monstru” din punct de vedere mental, dar chiar și cineva ca el simte efectele unei înfrângeri într-atât de dureroase și greu de încasat precum cea din finala AO. Mai ales că Rafa arătase în startul de sezon (pasaje din turneul de la Doha, meciurile cu Monfils și cu Federer de la AO) la fel de bine ca în excepționalul sezon 2013. De altfel, chiar Nadal a spus la IW că înfrângerea de la Melbourne încă îl mai bântuie; a lăsat să se înțeleagă că nu e un capitol tocmai încheiat, și-l macină tocmai pentru că nu a putut să joace la nivelul său obișnuit. E de văzut și care e nivelul fizic al lui Rafa la acest moment. Culmea, nu genunchii mai sunt acum motivul îngrijorării, ci spatele, cel despre care liderul mondial spunea la Rio că încă îl mai supără.

Traseul lui va fi, de asemenea, un alt semn de întrebare. Pe hârtie, cel puțin, arată cel mai greu dintre toți favoriții, dar asta e mereu discutabil. La fel se punea problema și la AO, iar în teren lucrurile au stat cu totul altfel, tabloul deschizându-se pe parcurs. După o deschidere cu Stepanek, Rafa l-ar putea revedea pe Dolgopolov, apoi pe Monfils (sau Fognini), înainte de un mult-așteptat sfert de finală cu Murray. N-ar fi exclus ca, pentru a-și apăra titlul, Rafa să fie nevoit să-și învingă toți cei trei rivali în succesiune. Dacă va reuși, nu doar că-și va păstra intact imensul avans din fruntea clasamentului, dar va spulbera orice fel de umbră post-AO. 

De altfel, nu trebuie uitat că Rafa iubește Indian Wells, unde se simte ca peștele în apă. După cum nu trebuie uitat că de aici a început, anul trecut, incredibilul traseu pe hard al lui Nadal, cel care a încheiat anul cu 30 de victorii și doar două înfrângeri pe ipotetica lui suprafață “mai slabă”. Context în care, în ciuda unui parcurs virtual mai dificil, Rafa rămâne, indiscutabil și incontestabil, favoritul și omul „de bătut” la Indian Wells.

Murray

Dacă Rafa și Andy vor ajunge la sfertul de finală menționat, se va pune capăt unei perioade îndelungate în care cei doi nu s-au mai întâlnit. Suntem în primăvara lui 2014, iar Nadal și Murray n-au mai jucat un meci direct din 2011, de la finala de la Tokyo. Ceea ce e păcat, pentru că este o latură interesantă a Big Four, iar pe hard, cel puțin, lucrurile sunt foarte echilibrate între cei doi (6-5 Nadal). Ca să nu mai amintesc că, din 2011 încoace, Murray și-a schimbat cariera fundamental în bine.

Ca și Djokovic, Murray este, la rândul său, într-o perioadă vulnerabilă. Tenisul său cel mai bun este încă departe, iar reajustarea după operația de la spate se prelungește. În cele patru turnee jucate în 2014, Muzz abia a atins o semifinală, cea pierdută la Acapulco cu Dimitrov. Tradițional, el joacă oricum slab la Indian Wells, unde n-a reușit decât o finală de-a lungul anilor. Mai devreme sau mai târziu, Andy va reîncepe însă să câștige în mod constant, iar “explozia” lui se poate produce în orice moment, așa că nu trebuie scos din calcule. 

Delpo

Ce o fi de spus mai întâi despre Delpo? În primul rând, cum să nu îți pară rău pentru uriașul argentinian, care are în continuare mari probleme în a se menține sănătos? La puțin timp după ce s-a retras aproape în lacrimi de la Dubai, Juan Martin mai face o încercare. Asta, deși mulți dintre noi se așteptau ca Delpo să ia o pauză mai lungă, atât ca să-și trateze încheietura, cât și să-și limpezească un pic mintea, pentru că e destul de evident că Juan Martin nu este în cea mai glorioasă perioadă a lui din punct de vedere moral, după un sezon ratat complet până acum, aproape exclusiv din cauza durerilor pe care le resimte în mod constant.

“Mă doare tot timpul, uneori mai puțin, alteori mai mult. Dar e foarte deranjant”, spune Delpo, care a făcut tratamente la Clinica Mayo, din Minnesota, și care nu știe dacă va ajunge sau nu din nou la cuțit, ca și în 2010, când și-a operat cealaltă încheietură, cea dreaptă. “Nu pot să spun asta sigur, dar durerile sunt similare cu cele de acum patru ani. O să fac orice îmi spune doctorul”. 

În condițiile astea, prezența la IW nu e de natură să dea prea multe speranțe fanilor finalistului de anul trecut. Nu doar atât, dar argentinianul s-a înscris și la … dublu, o decizie greu de explicat, care a ridicat multe sprâncene printre analiști.

Dublul masculin

Apropo de dublu: unul dintre punctele forte ale Indian Wells este că propune în mod tradițional un tablou de dublu superb, cu multe dintre starurile de la simplu printre participanți. Dacă majoritatea turneelor ar putea să se laude cu un astfel de entry-list la dublu, probabil că această probă n-ar mai suferi câtuși de puțin în ce privește interesul publicului. 
Spre exemplu, anul acesta avem o listă foarte bogată. Roger Federer și Stan Wawrinka fac din nou echipă, în ceea ce pare mai degrabă o pregătire pentru Cupa Davis, unde echipa Elveției are intenții serioase anul acesta. Roger și Stan au jucat 11 turnee împreună la dublu, reușind cel mai bun rezultat în 2008, când au câștigat surprinzător aurul olimpic. De asemenea, Fedwrinka a jucat finala la IW în 2011. 

Alte perechi notabile la dublu: Djokovic / Krajinovic (s-ar putea întâlni în turul 2 cu Federer/Wawrinka, într-o altă înfruntare elvețiano-sârbă), Del Potro / Cilic (dacă vor apuca să joace), Andy Murray / Jonny Marray (campionul de la Wimbledon din 2012) și Gulbis / Raonic (cam ciudată alăturarea, cum s-or fi găsit?). Lipsește însă Rafa, care a câștigat în două rânduri titlul la dublu la Indian Wells, în 2010 și 2012. Într-un tablou garnisit, noi suntem reprezentați de Horia Tecău, cel care, alături de Jean Julien Rojer, au un start greu: Fleming/Hutchins în primul tur.

Best of the Rest

În condițiile în care nu se poate spune neapărat de vreunul dintre cei patru mari că vine pe un val de formă ieșit din comun, Indian Wells ar putea fi o nouă ocazie pentru alți jucători din Top 30 să facă pasul în față. Sunt câteva nume care au avut un start foarte promițător de sezon: Marin Cilic, Fabio Fognini, Grigor Dimitrov, Ernests Gulbis sau Tomas Berdych au câștigat titluri și au atins deja un nivel înalt de formă în februarie. Ultimii trei sunt înghesuiți în al treilea sfert de tablou și își vor disputa, cel mai probabil, un loc în semifinale. De asemenea, de păstrat un ochi și pentru Jerzy Janowicz, Gael Monfils, Kevin Anderson, Jo Wilfried Tsonga, Alexandr Dolgopolov sau noua descoperire Dominic Thiem. Oricum, primul Slam al anului ne-a demonstrat deja ceva: nimic nu mai e sigur în ATP. Sau, cel puțin, nu atât de previzibil precum în ultimii ani. 

Citește și: Indian Wells, e timpul s-o cunoști pe Simona