Înapoi pe verde. Iarba revine la modă, câștigă o săptămână în plus: care sunt consecințele

An de an, trecerea bruscă de la zgură la iarbă fascinează și, deopotrivă, îngrijorează. Nici nu se potolește bine praful la Paris, că a doua zi dimineața ecranele TV ne erau deja inundate de un verde liniștitor, în transmisiile de la Queens și de la Halle. E una dintre cele mai spectaculoase schimbări de peisaj pe care le trăiește tenisul. Discrepanța este imensă. Azi avem atmosfera fierbinte a Parisului, cu ale sale allez!-uri, cu alunecările pe zgură, cu rally-urile interminabile, cu efortul fizic extrem, a doua zi avem o tăcere aristocrată, oameni cu mine serioase, schimburi scurte, serviciul câștigând în importanță și tiebreak-uri cât cuprinde. 

Diferența majoră în 2015 este că nu mai începem cu Queens și cu Halle, ci cu Stuttgart, Hertogenbosch și Nottingham. Asta deoarece acesta este primul an în care  pauza dintre Roland Garros și Wimbledon crește la trei săptămâni, o decizie care antrenează după ea consecințe numeroase. Câteva dintre ele:

Jucătorii de top sunt avantajați

Până acum, un traseu prelungit la Roland Garros scădea automat din șansele de a produce un rezultat similar la Wimbledon. De când stilurile de joc s-au mai uniformizat, iar jocul specific de iarbă are mai puțin succes în fața baselinerilor, s-au împuținat “specialiștii de iarbă” și “specialiștii de zgură”. Asta înseamnă șanse aproape egale pentru toată lumea la ambele turnee, însă efortul fizic suprem, necesar pentru a duce în spate două Grand Slamuri într-un interval atât de scurt, triază serios perspectivele jucătorilor. Sau, după caz, duce la numeroase accidentări și surprize, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, în 2013 la Wimbledon, în așa numita Miercurea Neagră. Astfel, parcursuri precum cele reușite anul trecut de Simona Halep (finală la RG, semifinală la Wimbledon) sau Genie Bouchard (semifinală la RG, finală la Wimbledon) au devenit rarități, iar dubla RG – Wimbledon, un rezultat incredibil. 

Acum, în noul context, toată lumea câștigă o săptămână în plus, folosită fie pentru o acomodare mai bună, fie pentru odihnă și recuperare fizică și mentală, atât de necesară după grind-ul de pe zgura pariziană. Săptămână care e prețioasă pentru toată lumea, dar mai ales pentru jucătorii de top, care sunt așteptați să ajungă în fazele finale la ambele competiții. Rafa Nadal e, de exemplu, printre cei care au ocazia să se ajusteze mai bine și care chiar profită de noul context: spaniolul e înscris la două turnee pe iarbă pre-Wimbledon. Alții, precum Novak Djokovic, preferă să se odihnească și să intre în Londra fără vreun turneu pregătitor. 

Turnee upgradate

Queens și Halle erau adevărate borne de tradiție în peisajul sărac al turneelor pe iarbă, mult peste valoarea în puncte pe care o puteau oferi. Din 2015, cele două competiții ajung la un statut mai apropiat de ceea ce merită, fiind promovate în clubul turneelor de 500. Mai e mult până departe până când vom ajunge să avem un Masters pe iarbă (ceea ce, dacă s-ar fi întâmplat până acum, ar fi putut schimba substanțial distribuția titlurilor Masters), însă pentru început e o schimbare binevenită, care nu schimbă însă dramatic structurarea calendarului competițional, dominat de hard și de zgură. “Cred că punctele în plus pe care le vor oferi cele două vor însemna un beneficiu imens pentru tenis. Cred că oamenii vor să vadă o mai mare varietate de suprafețe, varietate care aduce după sine și o varietate de stiluri de joc. De exemplu, ceea ce a jucat Feliciano Lopez în finala de la Queens de anul trecut, adică serve&volley și pe primul și pe al doilea serviciu, ceea ce n-am mai văzut de ceva vreme”, spune Chris Kermode, actualul șef al ATP, fost director al turneului de la Queens.

Cu două turnee mai bine punctate, relevanța sezonului de iarbă este acum upgradată nu numai prin durată, ci și prin clasament. 

Noi turnee în calendar

Săptămâna în plus a permis reconfigurarea sezonului de iarbă. A apărut un turneu ATP nou, după ce Stuttgart a decis să facă neobișnuita trecere de la zgură la iarbă. Într-o perioadă în care alte turnee trec de pe zgură pe hard (Acapulco e cel mai relevant exemplu) sau de pe hard pe zgură (Madrid, în urmă cu câțiva ani), o astfel de schimbare era greu de crezut în urmă cu câțiva ani. New York Times a publicat, zilele trecute, un articol foarte interesant despre culisele deciziei luate de Stuttgart, un turneu care risca să cadă în irelevanță din cauza plasării sale inoportune în mini-segmentul de zgură care urmează post-Wimbledon. Un turneu pe care l-a câștigat și Rafa Nadal în două ocazii (2005 & 2007), dar care risca să-și piardă sponsorul, pe Mercedes, pentru că nu reușea să mai atragă un draw interesant la start. Noua conjunctură, care a plecat de la o inițiativă a șefilor Wimbledon, le permite celor din Stuttgart să respire din nou. Anul acesta îl au din nou la start pe Rafa, iar pentru 2016 își propun să-l aducă și pe Federer, cu ocazia aniversării a 100 de ani de existență a turneului. Iarba de la Stuttgart este similară cu cea de la Wimbledon, iar întregul proiect a costat 1,5 milioane de euro, mare parte deja recuperată prin numărul mai mare de sponsori pe care îi are turneul acum. Nu numai condițiile de joc sunt similare cu cele londoneze, până și faimoasa combinație de strawberry & cream a fost importată de la Londra.

Și Newport, turneu american de iarbă care e programat după Wimbledon, a luat în calcul să-și devanseze datele, pentru a se alinia la restul sezonului de iarbă, dar oficialii au renunțat la idee după ce au studiat tendințele de vreme. 

Altă apariție nouă în calendar este Nottingham, turneu feminin care revine în circuit după o pauză de 42 de ani. De asemenea, din 2016 își va face apariția în calendarul oficial al WTA, aprobat deja azi (aici sunt toate noutățile), un nou turneu pe iarbă, la Mallorca, programat în aceeași săptămână cu Birmingham.

Cum nu pot exista numai învingători în astfel de circumstanțe, există și reversul medaliei. Circuitul nord-american de hard este acum mai înghesuit, iar turneele mici de după Wimbledon sunt cele care, de asemenea, ar putea avea de suferit.

 

Românii se descurcă bine săptămâna aceasta: sferturi pentru Monica și Marius

Nici n-a început bine sezonul de iarbă și avem deja rezultate foarte bune. La Hertogenbosch, turneu la care românii au adunat multe titluri în ultimii ani, Marius Copil a onorat wildcardul primit, cu două victorii importante, la Jarkko Nieminen și, mai ales, la Guillermo Garcia Lopez. Este primul sfert de finală al lui Marius în circuitul ATP de la cel reușit în toamna sezonului 2014, la Stockholm, indoor, de asemenea în condiții de joc foarte rapide. Marius, care îl va întâlni pe Gilles Muller în sferturi, va sări cel puțin 14 locuri în clasament, până în zona locului 182.

La Nottingham, Monica Niculescu s-a calificat de asemenea în sferturi. Și nu oricum, ci grație unei reveniri spectaculoase în meciul cu Olga Govortsova. Moni, cea care o învinsese pe Varvara Lepchenko în primul tur, a trecut de sportiva bielorusă revenind de la 2-6, 2-5 și salvând cinci mingi de meci. 

Andreea Mitu a pierdut în primul tur la Hertogenbosch, dar Florin Mergea și Horia Tecău, favoriți 4 la Stuttgart, respectiv 1 la Hertogenbosch, au trecut de primele tururi.

Alt rezultat relevant de la Stuttgart: Tommy Haas a celebrat cu o victorie revenirea după un an de absență din circuit. La 37 de ani, Haas începe pentru a treia oară în carieră de la zero puncte ATP.