În semifinale! Florin Mergea și Horia Tecău fac un joc excelent într-o atmosferă teribilă, sunt la o victorie de medalie!

Horia Tecău și Florin Mergea vor juca pentru un loc în finala olimpică, după o victorie spectaculoasă într-unul dintre cele mai complicate meciuri ale carierei lor. Cei doi i-au învins pe brazilienii Melo și Soares, 6-4, 5-7, 6-2 și au acum două șanse pentru a obține o medalie. În semifinale, Horia și Florin îi vor întâlni, miercuri, pe americanii Sock și Johnson. Cealaltă semifinală de dublu îi va opune pe Nadal/Lopez și Nestor/Pospisil.

A fost o altă zi agitată în turneul de tenis de la Rio, care a rămas și fără Serena Williams, favorita 1 a turneului feminin fiind eliminată în optimi de Elina Svitolina. Tot miercuri începe și turneul de mixt: Horia face pereche cu Irina Begu și-i întâlnesc pe Radwanska / Kubot, iar Florin joacă alături de Monica Niculescu, contra Suarez Navarro / Ferrer.

***

Am scris de multe ori pe site despre cum am simțit, în repetate rânduri, că suntem pe mâini bune atunci când jucătorii noștri de tenis sunt implicați în bătălii mari. Știi că, indiferent dacă vor câștiga sau vor pierde meciul respectiv, în mod sigur vor conta. Și asta, pentru că fac parte din elită. Poate fi ziua lor bună sau nu, asta ține de o sumedenie de detalii, dar există acel element care le câștigă respectul și care trebuie popularizat cu încredere. Se numește calitate; acea combinație bine îngrijită de talent, muncă, organizare, foame de succes, capacitatea de a privi mereu către viitor, perfecționare, păstratul perspectivei, știința de a gestiona eșecul, înțelegerea contextului.

Într-un meci mai greu decât a părut – și a părut foarte greu -, Horia și Florin au arătat fix asta. Că fac parte din elită. Au răspuns perfect la chemare; când li s-au pus întrebările, au avut răspunsurile. Nu știm dacă vor câștiga sau nu o medalie, vom afla peste alte câteva ore, iar greul nu s-a terminat; la trasul liniei însă, s-ar putea să ne întoarcem către acest meci câștigat cu brazilienii Melo și Soares ca să-l apreciem și mai mult.

Nu e întâmplător, la urma urmelor, că tocmai tenisul este atât de aproape de o medalie la aceste Jocuri Olimpice secetoase pentru noi. Dacă ea va veni, ar fi o recompensă frumoasă pentru Horia și Florin, dar și pentru ce reprezintă ei – adică un grup de jucători care-s săptămână de săptămână contenderi la cel mai înalt nivel. Unii dintre rarii noștri sportivi care confirmă pe termen lung – măsura cea mai bună pentru a evalua greutatea unor performanțe.

E greu să refuzi tentația de a anticipa, fie și numai un pic. Dar nu ai cum să nu apreciezi calitatea unei victorii obținute în condiții de adversitate extremă, contra unui adversar valoros și competent. Nouă, românilor, ni se întâmplă rar să câștigăm într-o astfel de manieră meciuri cu miză, jucate într-o atmosferă ostilă.

Melo și Soares erau bine poziționați pe tablou, iar motivația dată de evoluția în fața propriilor suporteri și de șansa unei medalii acasă le rotunjea și mai frumos perspectivele. Din toate unghiurile, era un meci greu pentru noi, iar parcă la presiunea lui se adăugase fie și numai un strop din negativitatea adusă de rezultatele românilor în primele zile de Jocuri. La toate astea, Horia și Florin au dat un răspuns convingător încă din primul game, în care au pornit excelent, direct la un nivel foarte înalt, fără nevoie de introduceri. Și după acel break de început, așa au ținut-o tot setul, și dincolo de el. Servicii ținute autoritar, retururi lungi, apăsate, schimburi dominate de pe baseline, reflexe impecabile la fileu, o sincronizare aproape ireproșabilă, intervenții oportune. Și, peste toate, o tactică bună și un vibe pozitiv în echipă. Ar fi putut fi, probabil, un set câștigat chiar mai clar, la cum s-a jucat.

Tribuna a fost agresivă și greu de potolit, bucuroasă să fluiere orice și oricând, convinsă că poate muta meciul în direcția dorită. Ajutați de ea, Melo și Soares au reușit, treptat, să simtă jocul și să intre în el. Au făcut ajustări și au răspuns provocării. Serviciile lor au crescut în siguranță, iar setul doi a crescut în tensiune și în echilibru, pe măsură ce s-a apropiat de linia dreaptă. Când au servit a doua oară sub presiune, la 5-6, ai noștri au oferit singura fereastră, într-un game cap-coadă încordat. Prima minge de break a echivalat și cu una de set, dar a fost ștearsă de Florin cu un as. A doua s-a prefăcut însă în set, când toată tensiunea meciului s-a strâns în voleul ratat de Horia.

Aici a fost al doilea mare moment în care românii au impresionat. Fără să plece capul, dimpotrivă. Fără să acuze șocul, ci parcă energizați de el. Așa au început decisivul, și nici cele trei mingi de break ratate în chiar primul game al setului, alt potențial moment destabilizator, nu i-a destabilizat. Break-ul a venit imediat, la următoarea oportunitate, dublat apoi de încă unul. Parcă inspirat de tribuna care l-a huiduit ori de câte ori a ridicat privirea către public sau când s-a bucurat energic, Florin și-a reluat dansul pe baseline. Horia a făcut alte câteva mingi mari și a rămas un munte de calm și de echilibru. La 4-1, Soares a aruncat o privire disperată către cer. Știa că se terminase.

E rar la dublu să prinzi o asemenea combinație atmosferă + miză; de aceea, meciul a fost unul special. Nu puteau fi doi oameni mai calificați ca să-i facă față. E remarcabil cum Horia și Florin și-au atins forma optimă exact la momentul potrivit, cum au reușit să se armonizeze și să arate atât de bine împreună. Însă, deloc întâmplător.

Azi sunt chemați la un alt fel de test, dificil într-un mod diferit. Energia va fi, probabil, diferită, atmosfera nu va mai fi aceeași, probabil va fi normală și o ușoară scădere a concentrării. Jack Sock este un jucător excelent de dublu, iar Steve Johnson nu e deloc rău nici el. Doar pentru că au trecut de brazilieni, nu înseamnă că treaba e terminată sau ușurată. Știm însă că, indiferent dacă vor câștiga sau vor pierde, vor conta. Va fi un test greu, serviciul va trebui să fie la cote înalte ca să ofere platformă pentru retur, dar avem motive să fim optimiști.

Printre altele, și pentru că meciul cu Soares și Melo a fost o altă ocazie în care s-a dovedit că, până la urmă, organizarea bate gălăgia. All. Day. Long.

Horia Tecău: „Înseamnă mult pentru noi că am rămas concentrați și pozitivi până la final, chiar dacă am avut o ezitare la final de set doi”

— Treizecizero.ro (@treizecizero) August 10, 2016

Horia Tecău: „Felul în care am răspuns în setul trei ne face și mai încrezători pentru următorul meci. A fost o atmosferă de Cupa Davis!”

— Treizecizero.ro (@treizecizero) August 10, 2016