În ce condiții pot termina Nadal și Djokovic anul pe primul loc. Plus: cine se califică la Turneul Campionilor

Au fost câteva zile interesante pentru cei pasionați de dinamica turneelor și a ceea ce se cheamă “scheduling”, ea în sine o adevărată știință pe care jucătorii au nevoie să o stăpânească și să o înțeleagă cât mai bine. Îi auzim adesea spunând că nu-s tocmai la curent cu situația lor din clasament sau că nu îi dau importanță, dar adevărul e mai degrabă invers: jucătorii sunt foarte conștienți de zestrea lor de puncte și în situații precum cea de acum, de final de sezon, iau decizii în consecință. Uneori sunt inspirate, alteori, greșite, dar ele joacă rolul lor în economia clasamentului. Iar dacă la fete lucrurile sunt clare de ceva vreme (Serena lider de final de an și punct), în schimb, în ATP apele sunt încă tulburi. Despre asta vorbim azi. Pregătiți-vă, lăsăm un pic figurile de stil la o parte; urmează o incursiune prin labirintul punctelor și al calculelor. Aparent complicată, dar cu farmecul ei.

Lupta pentru primul loc: decizii, ironii, puncte, socoteli

Exact, încă mai e o luptă pentru cine ocupă primul loc la finalul sezonului, un indice foarte prețios în evaluarea, peste ani, a performanțelor unui jucător. Asta deși, după US Open, ea părea terminată. Însă cele două titluri consecutive obținute de Djokovic în Asia au mai echilibrat un pic balanța, ceea ce înseamnă că poziția lui Nadal nu e încă asigurată, iar spaniolul mai are treabă de făcut.

Ziceam de scheduling: după cum bine se știe, Rafa a renunțat la turneul de la Basel. Nu e nimic ciudat: mai ciudată a fost opțiunea lui inițială de a accepta să participe. Și nu deoarece, chipurile, n-ar fi trebuit să “intre pe teritoriul” lui Roger, ci pentru că și-ar fi aglomerat până peste cap programul de final de an. Un final în care prioritatea lui este Turneul Campionilor, sau șansa de a deveni primul jucător cu 6 titluri Masters într-un an. De când ATP a comprimat calendarul ca să scurteze programul și să mărească vacanța, Basel, Paris și Londra sunt lipite, ceea ce face aproape imposibilă prezența jucătorilor de top la toate cele trei stopuri tradiționale din sezonul de indoor. Așa că ei trebuie să facă alegeri, în funcție de priorități: Federer, de exemplu, a sacrificat anul trecut Parisul pentru a-și proteja turneul favorit de acasă.

Și mai e un motiv pentru dubioșenia alegerii lui Rafa: Basel e la concurență cu un alt turneu de 500, care se ține în…Spania, la Valencia. Proprietarii acestuia din urmă sunt doi amici buni ai lui Nadal, recent retrasul Juan Carlos Ferrero și numărul 3 mondial, David Ferrer. Ibericii au făcut fețe-fețe când au văzut că Nadal preferă să meargă în Elveția, în loc de Valencia, mai ales în contextul unor declarații făcute de el despre susținerea greu-încercatei economii spaniole, dar au mers mai departe. “Nu o înțelegem, dar îi respectăm decizia”, a declarat JCF, dar care a acționat în continuare ca un veritabil om de business, prioritizând interesul turneului. Așa că l-a invitat pe … Novak Djokovic la turneu. Exact, Valencia i-a oferit sârbului un wild-card încă din timpul turneului de la Shanghai, mizând pe interesul lui Nole de a acumula puncte extra în cursa pentru primul loc. Cum Beijing și Shanghai (ca și Londra) trebuiau apărate, Novak nu prea avea de unde să câștige puncte noi, cu care să refacă terenul, iar cele 500 de puncte de la Valencia ar fi putut reprezenta o soluție.

Sesizați ironia situației: întâi Rafa s-a trecut pe listă la un turneu elvețian, deși avea o opțiune spaniolă la îndemână, și încă una a unor prieteni. Apoi, spaniolii i-au sărit în ajutor rivalului lui Rafa, oferindu-i o pârghie prin care l-ar fi ajutat să-l depășească pe acesta. De aia ziceam că-s zile interesante.

Din fericire pentru toată lumea, niciuna dintre cele două posibilități nu s-a transformat în realitate. Nadal s-a retras de la Basel, iar Djokovic, după ce a cerut timp de gândire până miercurea trecută, a mulțumit frumos și a zis și el pas.

Numai că, stupoare: rămas fără Rafa, Roger Brenwald, directorul turneului de la Basel, devenit mai faimos decât și-ar fi dorit în urma conflictului cu Federer (atenuat după ce RF a decis, în primăvară, că va juca fără contract), a încercat să-l aducă pe ultimii metri pe … Novak Djokovic, căruia i-a oferit un wild-card cu câteva ore înainte de tragerea la sorți. La fel de ironic e că relațiile lui Brenwald cu Djokovic nu-s nici ele grozave. Între Basel și Nole a existat un contract, care a expirat în 2011 (Djokerul a și câștigat un titlu aici), și care n-a mai fost prelungit după ce Brenwald s-a plâns că sârbul cere mult prea mulți bani.

Dincolo de aceste manevre, până la urmă Rafa și Nole au ales să nu joace în această săptămână dintr-un motiv simplu: să se protejeze. Trei săptămâni consecutive (chiar 4, în cazul lui Nole, care are și Cupa Davis) ar fi fost mult prea mult, iar țintele principale ar fi fost puse în pericol. Așa că totul se va decide la Paris și Londra. Din această ecuație, Guy Forget, directorul Paris Masters, e cel mai fericit: anul trecut căuta soluții prin care să-și mute turneul în februarie, supărat că Paris Bercy suferă din cauza aproprierii de Turneul Campionilor. Anul acesta, toată lumea are nevoie de turneul lui.

Rafa Nadal

Cu 11.520 puncte acum în clasament, Nadal n-are nimic de apărat la Paris și Londra. În plus, deși nu a jucat în această săptămână, el va primi totuși puncte. Îi intră în clasament cele 150 de puncte de la Vina del Mar. De ce acum? Din două motive:

– În 2013, Rafa a îndeplinit condiția obligatorie de a juca 4 turnee de 500 (dintre care unul post US Open): Beijing, Acapulco, Barcelona, Monte Carlo (deși e Masters, fiind non-Mandatory, se calculează la turneele obligatorii de 500). Jucătorii din Top 30 care îndeplinesc această condiție, adaugă la clasamentul lor (pe lângă Slamuri și Masters) cele mai bune șase rezultate obținute în restul turneelor (adică din categoriile 500, 250, Challenger, Futures, JO).

– Anul trecut, Rafa nu a îndeplinit această condiție obligatorie, ca atare a primit două ZERO-uri în clasament, repartizate săptămânilor turneelor de 500 de la Beijing, respectiv Valencia. Între timp, ZERO-ul de la Beijing 2012 a fost înlocuit de cele 300 de puncte primite pentru finala Beijing 2013. Iar ZERO-ul de la Valencia 2012 dispare din clasament după această săptămână. Dar cum, anul acesta, Rafa a îndeplinit condiția celor 4 turnee de 500 obligatorii, el devine eligibil pentru cele 6 best-of din restul turneelor. E motivul pentru care cele 150 de puncte de la Vina del Mar intră abia ACUM, înlocuind aici ZERO-ul de la Valencia. Țineți minte această regulă cu 6 best-of, ne vom mai întâlni cu ea.

– Așadar, chiar dacă Rafa ar fi venit la Basel, el n-ar fi primit puncte în plus decât dacă aduna mai mult de 150 de puncte, adică dacă trecea de sferturi. Nejucând, le primește oricum pe cele 150. Iar noul lui total de luni va fi de 11.670.

Novak Djokovic

– Djokovic ar fi putut aduna într-adevăr (până la) 500 de puncte dacă venea la Valencia (sau Basel), întrucât el nu a adunat cele patru turnee obligatorii de 500: Valencia ar fi putut fi al 4-lea. Din acest motiv, el are un ZERO în bilanț, în dreptul turneelor de 500, și va rămâne cu el în continuare încă un an. Tot din acest motiv, lui nu i se adaugă cele mai bune 6 rezultate din restul turneelor.

– Djokovic apără doar 10 puncte la Paris, dar 1.500 la Turneul Campionilor, pe care l-a câștigat fără să piardă niciun meci.

– Dar Djokovic joacă și finala Cupei Davis, iar punctele de acolo se adaugă în clasamentul acestui an. Dacă Djokovic câștigă două meciuri de simplu, iar Serbia cucerește trofeul (finala cu Cehia e la Belgrad, după WTF), atunci sârbul mai poate acumula 150 de puncte, plus un bonus de 75 de puncte (pentru că ar aduna 7 victorii în ediția din acest an al Davis Cup + trofeul).

– Așadar, Djokovic poate atinge un total maxim de 12.335 puncte.

Scenariile:

Ca Rafa să se asigure că termină anul pe primul loc fără să depindă câtuși de puțin de Djokovic, el trebuie să:

– facă semifinale la Paris și să câștige două meciuri în grupe la Turneul Campionilor. SAU
– să facă finala la Paris și să câștige un meci în grupe la TC. SAU
– să câștige titlul la Paris, caz în care e irelevant ce face la TC.
Dacă, din varii motive, Nadal nu vine la Paris, atunci are nevoie de finală la Turneul Campionilor.

Ca Djokovic să termine pe primul loc, plecăm de la premisa că va câștiga toate meciurile pe care le mai are de jucat, inclusiv Cupa Davis, și astfel va atinge punctajul maxim posibil. Orice pas greșit i-ar compromite șansele.

Singura lui șansă este ca Nadal să nu treacă de semifinale la Paris și să câștige un singur meci în grupe la Londra.

Așadar, cine va fi lider la final de an?

Cursa pentru Turneul Campionilor: Federer nu stă chiar așa de rău

Aici, variabilele sunt mai numeroase, dar în același timp lucrurile sunt mai clare decât ar putea să pară la prima vedere. Cu Murray retras și cu Nadal, Djokovic, Ferrer, Del Potro deja calificați matematic, iar Berdych în proporție de 99 la sută (chiar și după eliminarea timpurie de la Basel), asta înseamnă că mai sunt trei locuri disponibile. Trei locuri pentru care se luptă Federer, Wawrinka, Gasquet, Tsonga, Raonic și, ipotetic, chiar și Haas.

Contrar a ce se crede, situația lui Federer este, de fapt, mult mai bună decât s-ar părea. Și asta deși a început săptămâna de pe locul 8 în Race (a nu se uita că se merge până la locul 9, din cauza retragerii lui Murray), la doar 25, respectiv 90 de puncte de locurile 9 și 10, Gasquet și Tsonga.

De ce? Pentru că, spre deosebire de Gasquet și Wawrinka, Federer adaugă fiecare punctuleț obținut în această săptămână. Roger a bifat aceeași regulă de mai sus care îi permite lui Rafa să puncteze cele mai bune 6 rezultate din afara Mastersurilor și a Slamurilor, și are un zero de la Gstaad (unde n-a trecut de primul tur) pe care îl va înlocui cu punctele din această săptămână.

Roger Federer in a much better position to qualify for London that some seem to think,more than likely a QF in Basel and Paris enough.

— Nick Lester (@nicklester) October 21, 2013

Eliminarea timpurie a lui Wawrinka (învins în turul 1 la Basel – nimic nou pentru Stan, e a 6-a eliminare în primul tur la Basel din 10 participări) nu îi aduce un avantaj suplimentar lui Federer: Wawrinka oricum n-ar fi punctat decât dacă ar fi ajuns în semifinale. La fel e și cazul lui Gasquet – ca să adauge puncte, trebuie să ajungă măcar în semifinale. Și Stan, și Richie au deja un 90 drept cel mai mic punctaj dintre „6 best results”. Ori punctele pentru sferturi la un 500 sunt …90.

Ca să meargă la Londra, Stan și Gasquet au nevoie de un parcurs decent la Paris, sau să ajungă în același tur ca și Tsonga. 

La rândul său, Jo Wilfried Tsonga a decis să nu joace în această săptămână, pentru a-și proteja genunchiul, dar decizia îi periclitează șansele. Poate că Jo ar fi fost mai inspirat să ia o pauză săptămâna trecută. El păstrează în continuare șanse, dar are nevoie să treacă de cel puțin turul 3 la Paris, iar cei de deasupra lui să nu puncteze major.

Cât despre Milos Raonic, decizia lui de a se retrage în ultima clipă de la Basel (“motive personale”) i-a cam compromis în mare măsură șansele, în vreme ce calculele pentru Haas sunt pur teoretice.

Așadar, Federer și Wawrinka sunt bine plasați, Gasquet și Tsonga își vor disputa, probabil, ultimul loc, iar Raonic și Haas sunt aproape out.

Revenind la Federer, cum orice victorie de aici înainte îi poate aduce puncte, elvețianului i-ar fi suficiente și câte o calificare în sferturi la Basel și Paris, iar biletele pentru Londra ar fi aproape asigurate. Singurul scenariu în care sferturile nu-i ajung este ca finala de la Paris să fie Raonic – Tsonga și să câștige canadianul. Dar cum am văzut mai sus că Nole și Rafa au și ei interesele lor, Paris o să se anunțe foarte interesant. 

Simplu, nu? 🙂