Horia Tecău caută să refacă momentumul cu Jean Julien Rojer: "Jucăm pentru Slamuri, pentru Mastersuri"

După două turnee de pregătire la care au jucat puțin, Horia Tecău și JJ Rojer aveau nevoie de o victorie în primul tur la Australian Open, fază care poate fi mereu complicată. Au obținut-o, 7-6, 7-6 cu Petzschner/Youzhny, după ce în setul secund românul a salvat la fileu două mingi de set. L-am prins mai apoi pe Horia și am discutat despre refocusul pe care îl primește echipa cu Rojer. 

Primul meci de Slam și pauza offseason

După o perioadă de pauză, de antrenamente fără meciuri, intri în circuit așa, repede. Noi am simțit lipsa meciurilor oficiale și la Brisbane și la Sydney. Ținând cont că sfârșitul anului l-am cam pierdut, așa, cu o accidentare, am jucat numai Basel și Paris, deci au fost puține meciuri în ultimele luni. Chiar dacă la antrenamente am început să simt mai bine ritmul, la meci e altceva. Nu poți să compensezi cu nimic, să înlocuiești experiența aia de meci, sentimentul ăla. Dar e bine că am câștigat două tie-break-uri, asta ne dă încredere. În momentele importante am reușit să executăm bine, să ne păstrăm calmul și să câștigăm și avem o șansă să jucăm mai bine în turul următor. Adversarii au jucat bine în anumite momente și au făcut meciul destul de dificil pentru noi. Aici știm cu toții că aici condițiile sunt un pic grele, poți avea niște zile cu vânt foarte puternic. Pentru toată lumea e vânt, nu e un joc foarte curat, să zic așa, pe teren, dar din experiență ne-am învățat.  

Cum se vede sezonul 

Revenim la un an complet în care jucăm împreună. Experiența noastră și sentimentul nostru pe teren sunt foarte bune după trei ani de jucat împreună. În continuare încercăm să lucrăm fiecare la jocul lui, și noi ca echipă, să ne stabilim încă o dată identitatea, modul în care jucăm, agresivitatea, așa am jucat cel mai bine și am avut rezultatele cele mai bune. La constanță putem să lucrăm și asta putem să avem pe tot parcursul anului dacă suntem sănătoși și dacă avem antrenamente bune. Pentru asta trebuie să avem un fizioterapeut cu noi tot timpul, și-l avem, ne-am asigurat că avem un fizioterapeut cu noi tot anul, iar în săptămânile în care o să jucăm, tot timpul o să avem pe cineva cu noi, un antrenor sau un sparing care să ne ajute cu antrenamentele. Noi suntem o echipă care are nevoie de antrenamente și o să ne asigurăm că părțile astea două – sănătatea și eficiența fizică și partea de antrenamente.

Restul? Urmează doar să vedem cît de bine reușim să executăm în momentele importante, la turnee și la turneele mari, cum e Australian Open. Pentru astea jucăm, pentru Grand Slam-uri, pentru Masters Series, aici vrem să dăm tenisul nostru cel mai bun, cât să câștigăm. Nu trebuie să jucăm ceva fantastic aici. Trebuie să jucăm mai bine decât adversarii în momentele importante. 

Accidentarea de la final de 2016

Mi-a trecut, nici nu mă mai gândesc la ea. Atunci când am revenit, chiar dacă eram bine, dacă mă gândeam, eram puțin ezitant în mișcare, mi-era puțin frică. Acum, după o perioadă de antrenamente de iarnă în care am tras de mine și l-am testat la maxim, în toate felurile și a ținut, acum știu sigur că am trecut peste accidentare și că pot să joc fără nicio frică. Pot să zic că am fost norocos și că nu am avut de-a lungul anilor accidentări. Poate am pierdut vreo 8-9 săptămâni în total. Asta a fost cea mai lungă pauză.

Antrenor 

Aici, pe circuitul australian, lucrăm cu un băiat, Garreth îl cheamă, pe care-l știe Jules de mai mulți ani. El a lucrat cu el pe vremea când juca cu Butorac și-l știa bine. E australian și e din Brisbane. Are o experiență de antrenat în Europa, de antrenat în Australia, a lucrat cu mulți jucători de dublu și ne-a ajutat bine la antrenamente aici. Acum e pe mâna noastră, să vedem cât de bine executăm la meciuri.

Dublu-mixt

La dublu-mixt joc cu Irina, facem dublu românesc, am mai jucat o dată la olimpiadă. Acolo știu că i-am bătut pe polonezi într-un meci foarte strâns, după aia am pierdut la cehi, în condițiile în care eu terminasem finala de dublu cu o oră jumate înainte. Eram și fizic și psihic dărâmat. Îmi face plăcere să joc cu Irina, sperăm să mergem cât mai adânc în turneu, și cine știe, poate facem un cuplu din ăsta, mai stabil, la turneele de dublu-mixt.

Dinamica la dublu în 2017

Și anul ăsta sunt câteva schimbări, dar rămân frații Bryan, francezii, Soares – Murray, Kontinen – Peers, astea sunt echipele cele mai în formă. Rămân Lopez – Lopez, deci primele șase echipe au rămas împreună. S-au schimbat Melo cu Dodig, Melo joacă cu Kubot, Cuevas cu Bopanna, Dodig – Granollers. Echipele astea noi pot să fie „hit or miss”. Poate să le iasă din prima, sau să aibă nevoie de câteva săptămâni, luni chiar, să-și intre în formă. Toți sunt jucători buni, au fost în top, au jucat finale de Slam-uri, au câștigat Slamuri, deci e clar ca sunt jucatori mari, rămâne să vadă cum se potrivesc.

Pentru mine e un avantaj să rămâi cu același partener, pentru că ai o continuitate, știi la ce să lucrezi, știi direcția în care mergi, comunicarea foarte bună și înțelegerea pe teren și în afară, dar sunt unii care schimbă mai repede și caută altceva mai des. 

Cartea

Acum, focusul e pe turnee, și plecând din România, am intrat în atmosfera de turneu și sunt conectat la ce se întâmplă aici, dar mă bucur că am primit feedback pozitiv după lansare. Cei care au citit cartea mi-au dat un feedback pozitiv, primul tiraj a fost dat, am intrat la al doilea tiraj împreună cu editură și mă bucur că e citită și, din ce am auzit, e de folos.