Golden Federer: Roger câștigă a șaptea oară Cincinnati, îl lasă pe Djokovic fără Mastersul care-i lipsește

Roger Federer l-a învins pe Novak Djokovic în finala turneului de Masters de la Cincinnati, scor 7-6 (1), 6-3. Elvețianul oprește astfel o serie de trei înfrângeri consecutive în fața sârbului și trece din nou la conducere în rivalitatea celor doi, cu 21 de victorii versus 20 de înfrângeri. Federer revine astfel pe locul 2 în lume, depășindu-l pe Murray, și va fi cap de serie 2 la US Open, în vreme ce Djokovic, liderul mondial, pierde a 5-a finală a carierei în Ohio și rămâne fără Mastersul căutat; e al doilea obiectiv de acest gen pe care Nole îl ratează în 2015, după Roland Garros (când, de asemenea, a fost oprit de un elvețian).

Nu putea fi o reclamă mai bună la articolul Cameliei care a precedat finala, nu? Confirmarea a venit câteva ore mai târziu: după ce îl învinsese pe numărul 2 cu o seară înainte, Roger Federer a revenit pe teren și i-a administrat o înfrângere clară și liderului mondial, Novak Djokovic, într-o dublă greu de crezut pentru un jucător care tocmai ce a împlinit 34 de ani. Dar ce mai e greu de crezut pentru Federer?

După finala de la Wimbledon, pierdută în fața adversarului de azi, Roger a dispărut din prim-plan, într-una dintre acele pauze cu care ne-a obișnuit de-a lungul anilor, un amestec între vacanță și training block, cum le numește elvețianul. Doar că de data asta părea că e ceva mai mult: comentatorii de tenis au scris despre rănile lui Federer, în ideea că înfrângerea de la Londra l-a durut mai mult decât altele, tocmai prin faptul că a părut cumva implacabilă, imposibil de evitat. Atinsese oare Federer punctul în care avea nevoie de ceva nou, ceva extra?

Orice concluzii ar fi tras Roger în pauza extinsă prin omiterea turneului de la Montreal din schemă, el a revenit mai proaspăt ca niciodată. Suntem obișnuiți să spunem despre el că arată mereu fresh as a daisy, cum l-a catalogat Rafa, efortless, cum îl descriu într-un cuvânt toți cronicarii pământului; dar parcă de data a fost ceva diferit. La 34 de ani, Federer arată absolut impecabil, fit, excelent pregătit, neatins de trecerea anilor. Iar la asta a adăugat acel extra care să-l mențină relevant în ecuație. 

În 2014, când Federer a revenit la bazele jocului său ofensiv, reîncepând să urce mai des la fileu, cele câteva meciuri superbe pe care le-a făcut (Shanghai, cu Novak, de exemplu) i-au atras multe laude, iar lumea tenisului a ajuns rapid la concluzia că elvețianul poate astfel să-și lungească prezența în circuit și să rămână competitiv, în același timp. În această săptămână, Federer pare să-și fi urcat agresivitatea la un nivel și mai ridicat; a fost permanent la fileu, iar elementul adăugat în jocul său, acel retur half-volley pe serviciul 2, l-a ajutat să-și intimideze adversarii. Firește, serviciul impenetrabil a consolidat toată această construcție.

A fost detaliul care a rupt în două și finala de azi. După un prim set în care Federer a tot bătut la ușa break-ului, Novak s-a apărat de fiecare dată bine și a ajuns în siguranță în tiebreak. Mai văzusem filmul acesta: Nole a mai reușit, în trecut, să tempereze furtuna de început a elvețianului, apoi a pus, încet-încet, batista pe țambal, demontând ofensiva lui Federer în bucăți. Cu siguranță că sârbul a sperat că va putea face la fel și azi. În tiebreak, Federer nu doar că și-a menținut agresivitatea, dar și-a ales perfect momentele în care să atingă vârful. Iar acel punct jucat la 3-1 a decis, practic, meciul. Cu câteva secunde înainte, Federer reușise un backhand în lung de linie plasat cu o precizie dramatică, așa cum a descris-o Robbie Koenig la microfonul TennisTV. În punctul următor, Novak a servit cu al doilea și s-a văzut surprins și el, ca și noi toți, de o nouă urcare la fileu a lui Roger. Și regizorul transmisiei parcă a fost într-o înțelegere secretă cu Fed: un cadru strâns neinspirat pe Nole, care-și pregătea serviciul, a fost înlocuit în ultimul moment cu un cadru larg: între timp, Federer era deja la jumătatea terenului, returnând cu acel half-volley pe care l-a inventat săptămâna aceasta. Luat prin surprindere, Djokovic a pus mingea în fileu, Federer a strigat puternic Come On, și asta a fost tot. La 5-1, în ultima tentativă a lui Djokovic de a reveni, Fed a apărat senzațional un passing bun al sârbului și orice urmă de mister în ce privește câștigătorul primului set s-a spulberat acolo.

Elvețianul a continuat să servească  impecabil, neoferind nicio minge de break pe tot parcursul meciului. În aceste condiții, pare de înțeles căderea lui Nole pe început de set secund; liderul mondial s-a repliat mai apoi, ținând lucrurile interesante, dar n-a putut obține nimic din game-urile jucate pe retur. Așa că Federer a încheiat turneul fără să-și piardă măcar o dată serviciul și și-a trecut în cont al 24-lea titlu de Masters al elvețianului și al 87-lea turneu al carierei. Poate și unul dintre cele mai impresionante titluri de Masters câștigate de Swiss Maestro.

„E fun pentru mine să încerc asta în timpul meciurilor”, a spus Federer, în vreme ce explica noul său artificiu tehnic. Nu e la fel de fun pentru adversari, firește, și tocmai asta contribuie la eficiența acestui procedeu. Djokovic, spre exemplu, a părut limpede enervat. Iar figura lui Boris Becker, pe care Tennis TV a insistat într-un cadru prelungit atunci când elvețianul a pus în practică primul astfel de retur în game-ul al treilea al finalei, spune totul: un amestec de stupefacție, admirație și neîncredere.

Va putea aplica Federer această tactică și la US Open? Va putea rămâne relevant lunile următoare? Își va apăra locul 2? Va putea câștiga și în cinci seturi contra lui Djokovic? O serie de întrebări ofertante, dar parcă pur și simplu nu-ți vine să îl subestimezi pentru un om care, printre altele, joacă pentru fetele sale, deja suficient de mari cât să înțeleagă ce se întâmplă. 

One of the talking points this week @CincyTennis – #Federer return hit points. http://t.co/kRsZ9udpkC #ATP pic.twitter.com/4CdR5NG4FV

— TennisTV (@TennisTV) August 23, 2015