Federer îl dovedește pe Kyrgios într-un duel epic al generațiilor. Fedal în finală la Miami!

Adrian Țoca | 1 aprilie 2017
Fedal pe repeat

Pentru a treia oară în acest an, Federer și Nadal vor fi față în față. Din nou într-o finală, ca la Australian Open. Niciodată nu s-au întâlnit de trei ori în primele trei luni ale anului.

Într-un meci fantastic, Roger Federer a reușit să-l învingă pe Nick Kyrgios, 7-6 (9), 6-7 (9), 7-6 (5) și să se califice în finala Mastersului de la Miami. Îl așteaptă acolo Rafa Nadal, care l-a eliminat pe Fabio Fognini (6-1, 7-5).

Contează pe Federer, mai bun ca niciodată la aproape 36 de ani, să fie super motivat de întâlnirea cu probabil cea mai bună opțiune pe care o are viitorul tenisului la ora actuală.

Contează pe Kyrgios, întotdeauna fascinat de meciurile “big stage”, să fie super motivat de întâlnirea cu o dublă ocazie: prima finală de Masters și încă o victimă de prestigiu.

Din ciocnirea celor două curente a ieșit posibil meciul anului, sau măcar un candidat foarte serios la această onoare.

https://twitter.com/TennisTV/status/847950527618924544

În Dark Knight al lui Christopher Nolan, există o scenă în care Joker strigă isteric către Batman: “This is what happens when an unstoppable force meets an immovable object!“. Cei doi își împărțiseră lovituri tot filmul; la final, era foarte clar că amândoi mai degrabă au pierdut decât au câștigat. Ceva de genul acesta s-a simțit confruntarea dintre Federer și Kyrgios: timp de trei ore și 11 minute, cei doi nu s-au putut scutura unul de celălalt. De neoprit tot anul, Federer s-a izbit de un Kyrgios de nemișcat din loc, pregătit să-și ia cariera în serios acum, nu mai târziu. În circuit, (d)Jokerul este o poreclă atribuită lui Nole, dar astă seară i s-a potrivit mai bine lui Nick. Australianul a făcut tot posibilul să-l rănească pe Federer, de la servicii constant peste 215 până la tactici neortodoxe și alegeri atipice, precum surprinzătorul serviciul doi servit într-un moment crucial al meciului cu 100 km/h, sau SABR pe primul serviciu al lui Roger. Astfel de mici manevre tactice se pierd adesea neobservate în zgomotul general pe care-l generează Kyrgios pe teren, dar în realitate sunt alegeri foarte eficiente, care pot să-l destabilizeze pe adversar.

Lui Federer i-a luat aproape o oră să se ajusteze la haosul organizat produs de Nick și era cât pe ce să-l coste primul set. Ambii au lovit clar și luminos încă din primele puncte, dar Kyrgios a avut nevoie de eforturi mari ca să-și facă primele două servicii. Federer a fost incredibil de eficient cu backhandul în primul set și a făcut o treabă excelentă scoțându-l din poziții pe australian încă din start de meci și îmbrățișând fileul ori de câte ori a avut ocazia. La rândul său, Kyrgios a riscat deseori pe serviciul doi, iar când i-au fost puse întrebări, a găsit mereu răspuns sub presiune (până când, într-un final, a clacat pe ultimii metri, dar asta nu-i umbrește restul reușitelor). Aici e remarcabil australianul; deși limbajul verbal și non-verbal adesea pare să indice altceva, Nick e foarte calm sub greutatea scorului. Nu o dată, a rezolvat azi game-uri cu probleme nu doar cu serviciul, ci producând soluții creative.

La 3-3, șansele neconcretizate l-au ajuns din urmă pe Federer, care a produs un serviciu foarte slab, iar preț de două game-uri a părut cu o secundă mai lent; se părea că elvețianul se resimte, într-un final, după tot turul de forță din această lună și victoria consumatoare emoțional cu Berdych, obținută la photofinish și cu ceva noroc. La 5-3, Kyrgios a scos toate armele și a început să tragă oarecum haotic, în căutarea unui al doilea break. Nu atât punctele păreau să-l intereseze, cât să transmită un mesaj; își simțea prada vulnerabilă și încerca să provoace stricăciuni cât mai mari. Dar, cum ar zice Camelia, dacă ai apucat tigrul de coadă, ai face bine să-l învârți cât mai mult. Eclipsat în acele momente și-n joc și ca prezență de Kyrgios, Federer și-a ținut cu greutate serviciul, dar odată extras din înghesuială, a atacat el furibund și vocal, atunci când Kyrgios a servit pentru set. Primele două puncte au fost câștigate de elvețian, Kyrgios a ratat apoi un volley cu terenul gol, și-a trântit racheta și și-a pus publicul în cap; implicit, și-a cedat imediat break-ul cu o dublă. Din acest moment, fiecare ieșire, fie banală, fie însemnată, a australianului avea să fie sancționată vehement.

A fost o secvență de evenimente importantă, pentru că ea a definit cumva intensitatea foarte ridicată în care a continuat meciul, o intensitate care s-a păstrat liniară tot restul meciului. Dominat de minute bune, Federer întorsese meciul, și momentumul, într-o clipită. Dar tiebreak-ul era inevitabil, și după cincisprezece minute de răsturnări de situație și șanse de set de ambele părți, Federer avea să-l bage în traistă. A făcut asta în special cu returul, ireal în punctele mari, plus o apărare fabuloasă, elementele care, alături de rever, l-au trecut, de altfel, peste linia de sosire.

Setul doi a curs mai lin, o cădere firească după tensiunea aproape insuportabilă a primului. Federer a avut ceva ferestre pe serviciul lui Kyrgios, în vreme ce australianul nu s-a apropiat nici în treacăt de cel al lui Roger, pe care acesta și-a luat, la un moment dat, 19 puncte la rând. Însă cu doar două șanse de break, și acelea anulate, ne prezentam din nou la loteria tiebreak-ului. În care, deși Federer a avut prim-planul,  5-3, apoi două mingi de meci, Kyrgios a avut finalul mai bun, cu un passing superb pentru 10-9, concretizat apoi cu un as.

Între timp, Twitterul se amuza de secvența în care Mirka a fost surprinsă fluierând cot la cot cu restul publicului momentul în care Kyrgios a oprit un serviciu al lui Federer ca să-și schimbe racheta, sau comenta reacția lui Boris Becker, care mai că nu l-a tras la socoteală pe Djokovic; dându-i exemplu meciul, Becker i-a dat de înțeles sârbului, deloc subtil, că ar fi cazul să-și suflece mânecile și să se apuce serios de treabă.

După două seturi atât de bune, ce mai putea oferi decisivul? Încă un tiebreak, bineînțeles. Dar, deși n-au fost șanse de break în acest set, nu toate serviciile au mers simplu, ba chiar au existat oportunități. Amândoi au încercat ajustări în timp real pentru a produce o rupere de ritm, dar fiecare lovitură bună și-a găsit răspuns pe măsură.

În tiebreak, Kyrgios a avut de două ori avans de un minibreak. Dar la 3-2, Federer a oprit un schimb pentru un challenge incredibil de inspirat, iar la 4-3 a interceptat impasibil la fileu un forehand-ghiulea, trimis cu 190 de kilometri pe oră. O eroare a lui Federer i-a dat lui Kyrgios două servicii în mână, la 5-4, dar ca și în primul tiebreak, australianul s-a pripit când îi era lumea mai dragă. Întâi, distras de un strigăt din tribune care reclama out la o minge lungă a lui Nick, returnată la fel de lung de Federer, australianul a făcut o neforțată, apoi o dublă greșeală. Federer a închis cu un serviciu nereturnat. Big men tennis beat big tennis.

https://twitter.com/NickKyrgios/status/848018828722225153

A fost o seară magnifică de tenis. Federer a alergat ca la 25 de ani, s-a apărat pe alocuri absurd de bine, iar în punctele mari a fost incredibil cu reverul. Cumva, elvețianul găsește loc pentru tot felul de premiere și modalități noi de a surprinde. După seria de 5 setters de la AO, acum ridică sprâncene prin cele două victorii consecutive obținute în tiebreak-ul decisivului, lucru care i s-a mai întâmplat doar de două ori în carieră. Peste toate șochează rezistența sa, nu doar la efort (oricum unul peste măsură), ci și la nenumăratele momente cheie ale meciului. E ca și cum Federer nu poate pierde în clipa asta.

În ciuda înfrângerii și a reacției de după mingea de meci, pentru care poate ar trebui să primească bilet de voie fără alte explicații și teoretizări, Kyrgios a făcut un meci mare, care-i confirmă progresul important făcut în ultima lună. I-a lipsit un vârf de ac pentru victorie azi, dar a dat totul și ar trebui respectat pentru asta. Nick a jucat cu publicul împotrivă, dar lucrurile stau exact așa cum le-a spus și el, indirect, la conferință: când va începe să câștige în mod constant, toate astea se vor uita. Victoriile rezolvă totul. N-a fost necesară decât o lună în care Nick să joace un tenis entuziasmant, să aibă o atitudine mult mai adunată și să-și treacă în cont o sumedenie de succese notabile (printre care cele două cu Nole și cele două cu Zverev), iar discursul în jurul lui s-a schimbat masiv. Să nu uităm că Nick încheiase 2016 suspendat pentru lipsă de interes în timpul unui meci oficial, apoi obligat de ATP să vadă un consilier. Ce trebuie să facă acum este să găsească o constanță de la un turneu la altul și să replice această lună pe termen lung. Zgura va fi interesantă în ce-l privește, dar pentru Wimbledon putem deja să-l trecem printre posibilii câștigători.

Între timp, duminică, fie Nadal va câștiga primul lui titlu la Miami, fie Federer va reuși Sunshine Double. În Australia ne închipuiam cu toții că va fi ultimul meci între cei doi. Acum, la deja a treia întâlnire din tot atâtea turnee mari, nimic nu pare schimbat față de anii buni. “Just like the old times”, a spus Federer. „Ne întâlnim la fiecare turneu”.

„Când am venit la Miami am crezut că, într-un final, ritmul ultimelor săptămâni mă va prinde din urmă. Să fim serioși, un drum până în semifinale părea excelent atunci. Azi m-am trezit simțindu-mă surprinzător de bine după meciul de ieri; acum mă simt foarte bine”

Va fi o finală în care deja discuția se schimbă într-o direcție neașteptată: cu ce ajustări va veni Rafa ca să-l contracareze pe un Federer mai în formă? Cel care trebuie să schimbe acum e spaniolul; cu un bilanț de 18-1 anul acesta și cu trei victorii la rând la marele său rival, Roger nu pare să mai aibă vreo teamă legată de acest matchup. Sau de orice altceva.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi