Federer îi mai oprește o serie de victorii lui Djokovic, e deja în semifinale la Londra

Nu contează contextul, dacă e vorba de un meci de grupe sau o finală de Slam. Nu contează forma de moment sau câte victorii consecutive a adunat unul sau altul. La ora fiecărui Federer – Djokovic, orgoliile se activează, iar unul dintre cele mai ofertante match-up-uri din istoria tenisului produce rar un meci plictisitor. Tot ca regulă de bază, publicul se activează majoritar în favoarea lui Federer, cerându-i acestuia să le aducă o victorie în fața unui Djokovic nevoit să intre iar în pielea unui perfect villain care se vede fluierat, preventiv, încă de la primul punct, atunci când a făcut un challenge. Ca și la US Open, fanii l-au susținut zgomotos și fără remușcări pe Federer; elvețianul s-a conformat, aducând mulțimii victoria mult dorită.

Prin asta, Federer își păstrează rolul de forță activă și relevantă în circuit, nu doar de adulat al tribunelor. La 34 de ani, Federer i-a luat trei victorii sârbului într-un an istoric pentru cel din urmă, singurul care l-a învins de atâtea ori pe Djokovic (practic, jumătate din totalul înfrângerilor acestuia în 2015) și tot singurul care i-a opus rezistență în mod constant. Firește, aceste victorii au venit în turnee sau în momente mai puțin relevante, sau nu atât de relevante precum cele în care Roger a pierdut cu Novak; dar apatia restului circuitului, care s-a decis că nu mai merită să încerce să opună rezistență, cumva îi crește meritul lui Roger. De altfel, ținând cont de superioritatea lui Djokovic din ultimii ani, e cumva remarcabil că elvețianul rămâne încă în față în rivalitatea celor doi.

Federer își mai păstrează, de asemenea, și șanse teoretice de a încheia sezonul pe locul al doilea (în funcție și de rezultatele lui Murray), dar cu siguranță că nu acesta e marele câștig al său dintr-un meci cu o miză, totuși, mai mică. Victoria vine la un moment important pentru el; post-US Open, Federer a fost, după standardele sale indoor, mai degrabă la un nivel mediu, cu două înfrângeri neplanificate, așa că e de presupus că elvețianul a venit cu destule întrebări la Londra. Context în care o victorie solidă, chiar impresionantă pe alocuri, cu un Djokovic parcă mânat de draci în ultimele luni, pică cum nu se poate mai bine. “Dacă ne uităm la cât de bine joacă Novak indoor și la ce an 2015 a avut, mai ales seria din ultimele luni, sunt puțin surprins. Mă concentrasem mai degrabă să trec de Berdych și Nishikori și asta îmi arată că nu mă așteptam la victoria asta. Dar astăzi, chiar și înainte de meci, am fost foarte optimist. Am știut foarte clar cum vreau să joc, iar la începutul meciului mi-am dat seama că sunt acolo – servesc bine, pot să câștig unele schimburi de pe baseline. Speram doar să fac câteva game-uri bune de retur, ceea ce am și reușit până la urmă”.

Djokovic a încadrat meciul la categoria “one of those days”, dar câteva dintre primele puncte au lăsat senzația că ne aflăm la continuarea finalei de la US Open, cu Novak arcuindu-se splendid după fiecare minge și făcându-și ușor rost de un prim break point. Federer l-a salvat cu un as, tribuna a strigat prompt “Swiss Quality!”, iar de aici am intrat într-un dans nederanjat de hold-uri sigure, solide. Federer a început, treptat, să mixeze loviturile și să încerce de fiecare dată lucruri diferite, parcă cumva eliberat de lipsa unei mize reale. Ori un Federer liber să zburde rămâne un animal foarte periculos și imprevizibil. Novak, la rândul său, a ales greșit în multe ocazii, a eșuat în a-și aplica tactica sa obișnuită în meciurile cu Federer, cu care îl obligă mereu pe elvețian să ceară prea mult de la mingi normale, a lovit scurt și a mai făcut, ocazional, erori de selecție, grăbind unele lovituri sau executându-le eronat pe ambele – vezi acel smash ineficient (vechea problemă a sârbului) care a condus la al doilea set point în primul set, concretizat cu acel drop-volley. “Practic, dacă joci așa cu Roger, n-ai nicio șansă”, a tras Novak concluzia.

Rezultatul acestui meci nu schimbă, însă, cu mult datele turneului și nu alterează cu nimic poziția lui Djokovic. Sârbul rămâne în continuare marele favorit la titlu, lucru remarcat la conferință de Federer. Dar crește însă interesul din jurul turneului și păstrează aprinsă intensitatea meciurilor celor doi. “Nu o să vă spun tactica din seara asta, pentru că e foarte probabil să ne mai întâlnim”, a glumit Roger la interviul de după meci, dar pronosticul său nu pare câtuși de puțin deplasat.

Iar dacă mai era nevoie de intrigi noi într-o rivalitate care n-a dus lipsă de ele, controversa iscată din nimic la conferințele celor doi a venit la timp. Într-un context în care începuse prin a-i da credit elvețianului, Djokovic a spus că simte că i-a dat victoria lui Federer, afirmație respinsă de un Roger mâniat.

“Mda, sunt zile când nu simți că ești în cea mai bună formă, nici măcar aproape. E meritul lui Roger, care a jucat foarte variat și mi-a oferit mereu alt tip de minge înapoi. S-a folosit de slice și spin foarte inteligent. A servit foarte eficient. Însă și eu am făcut foarte, foarte multe greșeli neforțate. I-am dat lui practic meciul, în special în setul al doilea”, a spus Nole.  “A dat victoria?“, a întrebat Federer. “Ok, n-a fost la fel de bun precum în primul set. Dar simt cu certitudine că, la ce sezon a avut, tot trebuie să închizi meciul, să-ți iei victoria, ceea ce nu e deloc un lucru ușor. Știu că poate juca mai bine, dar nu e ca și cum ar fi jucat teribil de prost. De ce a jucat așa în setul al doilea? Mi-aș da mie un pic de credit pentru asta, să fiu sincer“.

Apoi a apărut foarte importantul topic al prosopului, îndelung comentat pe rețelele sociale, după ce Roger ar fi ales, pentru a doua oară în recentele confruntări cu Nole, băncuța teoretic greșită: de cele mai multe ori, primul jucător care intră în arenă ocupă banca din plan îndepărtat, dar Federer s-a așezat pe prima bancă. Novak nu a pus mare preț pe eveniment (“Nu ni se spune pe ce bancă să mergem, e în întregime la alegerea ta“) și l-a invitat pe ziarist să-l întrebe chiar pe Federer dacă mișcarea lui a fost una tactică, un mind game. Asta nu am aflat, pentru că Roger a răspuns simplu: “M-am așezat în același loc în meciul cu Berdych și am preferat să mă așez tot acolo. Am intrat primul în arenă, deci mi-am putut alege banca – pentru mine astea sunt regulile, nu faptul că acolo era așezat alt prosop (al lui Djokovic n.red.). Poate că pentru tine un prosop contează mai mult. Pentru mine e doar chestia aia pe care o iei la duș” #Drama.

Sau poate, apropo de rezistența pe care încă o oferă Federer, a fost și aceasta o formă subliminală de a contesta autoritatea sârbului? Dacă da, o potențială finală n-ar putea veni mai repede. 

Federer și-a reluat, astfel, obiceiul de a-i opri diverse streak-uri lui Nole. În 2011 i-a stopat acestuia seria de 43 de victorii consecutive, acum l-a oprit pe sârb la cota 23, după ce tot el îi administrase precedenta înfrângere, în finala de la Cincinnati. De asemenea, Nole nu mai pierduse de 16 meciuri la O2 și de 39 de meciuri în indoor.