Federer câștigă revederea cu Nadal, triumfă a șaptea oară la Basel, revine pe locul 2 în lume

Roger Federer l-a învins pentru prima dată din 2012 pe Rafa Nadal, 6-3, 5-7, 6-3 și a câștigat pentru a șaptea oară titlul de la Basel. Este, de asemenea, al șaselea titlu al anului pentru elvețian și al 88-lea al carierei. Federer va reveni de săptămâna următoare pe locul secund în clasamentul ATP, depășindu-l pe Andy Murray. Cei doi rivali se îndreaptă acum spre Mastersul de la Paris, ultimul al anului. Bilanțul întâlnirilor directe dintre cei doi este acum de 23-11 în favoarea lui Nadal (9-7 pe hard).

Basel devine, de asemenea, al cincilea turneu la care Federer a câștigat cel puțin șapte titluri (alături de Wimbledon, Cincinnati, Dubai – de asemenea câte șapte – și Halle, cu opt).

Roger Federer ș Rafael Nadal au avut un 2015 destul de diferit. Iată scorurile meciurilor contra colegilor de top 10: Federer 11-5, Nadal 4-9. Cu toate că Roger era considerat în mod covârșitor favoritul (suprafața, forma, contextul întreg îi era favorabil), trebuie să recunosc că am ridicat o sprânceană când am auzit că dacă Rafa câștigă, va fi ”o surpriză”. Chiar dacă Nadal va avea un palmares zero la tot restul ATP (duc la absurd pentru a demonstra ceva, aveți răbdare), va avea mereu o șansă considerabilă să-l bată pe Roger. De ce? Pentru că a mai făcut-o și pentru că, vorba Petrei, are jocul necesar să o facă. Da, da, îl are, știe și el, știe și Roger, știți și voi. De asta meciurile dintre ei au acea electricitate, acea tensiune. Ce simțim cu toții este zumzetul oportunității pentru Rafa și foșnetul amenințării pentru Federer. Mi se pare doar mie, sau Nadal parcă e inspirat când joacă cu Federer? Iar Federer, de cealaltă parte, este tulburat? Azi mi-a trecut prin cap că Federer, cu istoria dintre ei, probabil își cheltuiește o parte din energie doar pentru a rămâne calm.

Bun, deci tensiunea dintre ei va fi exista mereu, și peste ani, când vor juca în circuitul veteranilor (dacă vor juca). Și tactica va fi aceeași, de fiecare parte: Federer va asalta și va risca, Nadal va pistona cu forehandul de câte ori va putea și va scoate passinguri imposibile. Finala de la Basel a fost exact așa; unde s-a decis azi câștigătorul a fost la execuție.

Federer a început ca din pușcă, ca de obicei. A jucat hotărât la mingile de break avute de Rafa în primul set și de asemenea a fost agresiv și inspirat atunci când a avut șansele lui. El a pisat reverul lui Rafa, Rafa a pisat reverul lui, dar al lui Roger a rezistat nițel mai bine decât al lui Nadal. Federer a venit la fileu, Rafa a alergat prin spate, dar primul break, la 3-2, în buzunarul lui Roger. Holdul de după, bineînțeles că a fost periclitat, dar Federer a scos passingul ăsta nadalian:

Watch Roger Federer save a break point at full stre-e-e-e-e-etch! https://t.co/V1qmjuaqoX

— TennisTV (@TennisTV) November 1, 2015

Federer a continuat cu atacul, Rafa a făcut un game prost pe serviciu la 3-5 cu presiunea setului în rachetă, break la zero, al doilea al setului, și primul set pentru Federer. Toți fanii credincioși, din ambele tabere, și-au zis la unison în acel moment: bun, deci trei seturi. Cum de ce? Pentru că Rafa, pentru că Roger. Ce întrebare.

Setul doi, umăr la umăr. Am mai zis, Federer, desăvârșit front runner, Nadal, nemilos când se coace setul, așa pe la sfârșit. Simțeam efectiv cum Rafa crește, crește și se pregătește să țâșnească. Și, ce să vezi, la sfârșitul setului Federer își pierde nițel luciditatea și break Nadal. Ce-i drept, pe parcursul setului doi Rafa a dezlănțuit niște puncte construite ca-n vremurile bune. Cred sincer că dacă ar juca mai des cu Roger, și-ar reveni mai repede la forma de odinioară. Nu aruncați cu roșii încă, vă rog, uitați-vă mai bine la proba nr 1:

Watch @rafaelnadal hit an absolute scorcher of a winner at 141 kph https://t.co/l08KxYitSA

— TennisTV (@TennisTV) November 1, 2015

Deci decisiv. Înainte să vă zic cum s-a terminat, pentru cei care ați deschis siteul mai târziu, vreau doar să spun că mi-a părut tare bine că fiecare s-a ținut până la sfârșit de planul lui de joc. Federer a continuat să servească (și încă bine), să atace fileul și să biciuască forehanduri în colțuri. Rafa a continuat să combine ofensiva cu defensiva, să paseze și în general să-l pună la muncă. Totul s-a jucat la 4-3, când, Federer a fost mai limpede și mai agresiv la punctele importante și a făcut break pentru 5-3. Execuția, cum spuneam. 

Concluzii? Rafa a rezumat foarte bine: ”A fost o săptămână importantă, nu numai pentru prezent, dar și pentru viitor. Sunt vești bune: azi am fost competitiv contra unuia dintre cei mai buni jucători din lume, pe una dintre suprafețele dificile pentru mine.” Nu am nicio îndoială că Nadal își va continua revenirea, dacă se menține apt fizic. Cât de repede și cât de mult poate să-și ridice jocul, asta rămâne de văzut. Iar Fedalul, da, își păstrează farmecul, chiar dacă și-a mai pierdut din strălucire și intensitate pe alocuri. 

 Și acum, întrebarea cu adevărat importantă: judecând după cele văzute azi, poate vreunul să fie o amenințare pentru Djokovic în curând? Răspunsul meu nu o să vă placă, dragi fedaliști.