Djokovic nu are cu ce să se laude în acest an, însă își reconstruiește jocul și echipa care l-a dus pe culmile succesului

Camelia Butuligă | 26 aprilie 2018

Cum rămâne însă cu Novak? S-au mai văzut răsturnări de situație în tenis – nu-i nevoie decât de un parcurs lung la un turneu mare pentru ca un jucător să iasă dintr-o pasă proastă, și până la Paris mai avem două opriri, la Madrid și Roma. Dar probabil drumul lui Djokovic va fi mai lung și va avea nevoie de mai multe opriri până când își va recăpăta forma de odinioară. Dacă și-o mai va recăpăta vreodată – este și aceasta o posibilitate.

Pe lista foarte scurtă a jucătorilor care ar fi putut să-i opună rezistență lui Rafa pe zgură era trecut și Novak Djokovic. De bine, de rău, sârbul este posesorul uneia dintre cele două metode patentate de a-l bate pe Rafa pe zgură în cinci seturi. Cealaltă, pusă în aplicare de Soderling, este destul de clară: ”lovește prin el”. A lui Novak este mai nuanțată, dar se bazează pe un element crucial: reverul (preferabil cu două mâini, ca să reziste mai bine legendarului spin nadalian), care, lovit în cros închis spre forehandul lui Rafa îl scoate pe acesta în afara terenului, eliberând zona dinspre backhandul său, unde se poate apoi lovi un winner. Din păcate, tocmai elementul esențial pe care se sprijină acest eșafodaj îi scapă lui Novak la ora asta: reverul. În mod normal lovitura sa preferată, cu care putea să schimbe după bunul plac direcția mingii, reverul a fost punctul nevralgic în cele două înfrângeri pe zgură de până acum: contra lui Thiem la Monte Carlo și contra lui Klizan la Barcelona.

Este o chestiune de lipsă de meciuri, așa cum a subliniat chiar el; este o chestiune de lipsă de încredere (care vine din lipsa de victorii), dar și o chestiune de deplasare. În tenis, deplasarea este mama loviturilor: dacă nu ești unde trebuie când trebuie, poți să ai o tehnică divină, nu o vei putea pune în aplicare. În debutul meciului contra lui Thiem, Novak a adunat neforțate cu reverul în ritm galopant – era singura direcție în care galopa, căci pe teren, când venea momentul să apere colțul din stânga sa, Djokovic alerga cel mult în trap agale. A fost surprinzător să-l văd pe Novak uitându-se după mingi sau ajungând târziu la ele și nemaiputând să-și pună în aplicare celebrul semișpagat din alunecare.

Partea bună în meciul cu Thiem este că nivelul ridicat al acestuia l-a activat și pe Djokovic, care, treptat, a început să ajungă la revere și să le pună cu mai mult succes în teren. Deci Novak n-a uitat cum se joacă tenis, pfiu. Partea proastă este că nu a putut susține ritmul cât să câștige mecul. Altă parte proastă este că o săptămână mai târziu, la Barcelona, s-a fâstâcit contra lui Klizan la momentul când pe vremuri înfigea fără milă racheta în meci: pe ultima sută a decisivului.

”Este o înfrângere greu de suportat”, a declarat Novak după aceea, și-l cred. Klizan nu-i chiar un adversar sperietoare, iar parcursul sârbul de la Monte Carlo îi dăduse un pic de încredere, suficientă cât să se ducă imediat la alt turneu să joace. Ăsta e cercul vicios cu care se luptă toți jucătorii, mai cu seamă cei care revin după absențe prelungite: ca să câștige au nevoie de încredere, dar încrederea vine doar din victorii.  Din păcate, în tenis ești la fel de bun ca ultimul tău meci. Novak are nevoie urgent să adune o serie de victorii la câteva turnee consecutive, ca să-și aducă aminte de rutina succesului. După cum a declarat și el, a juca seturi la antrenament este de la un punct încolo inutil, deoarece consumul nervos al unui meci nu poate fi exersat decât…. într-un meci.

După cum se prezintă situația sa pe teren la ora actuală, mă îndoiesc că Novak va putea să-i opună cine știe ce rezistență lui Nadal în cazul unei eventuale întâlniri (la Barcelona nici n-a ajuns la ea și poate că e mai bine). Rafa este un tavălug, o avalanșă, a intrat în starea aceea de grație unde este atât de încrezător încât numai un adversar al cărui joc este tot o forță a naturii cred că poate să-i pună probleme. Aici candidații sunt cei care-i pot lua racheta din mână încă de la serviciu și apoi pot încheia punctul repede, în termenii lor. Cu alte cuvinte, reprezentanții școlii Soderling, și-i putem număra pe degete pe cei în activitate și-n formă: Isner și Del Potro. Dacă mai aveți propuneri, le aștept cu interes.

Cum rămâne însă cu Novak? S-au mai văzut răsturnări de situație în tenis – nu-i nevoie decât de un parcurs lung la un turneu mare pentru ca un jucător să iasă dintr-o pasă proastă, și până la Paris mai avem două opriri, la Madrid și Roma. Dar probabil drumul lui Djokovic va fi mai lung și va avea nevoie de mai multe opriri până când își va recăpăta forma de odinioară. Dacă și-o mai va recăpăta vreodată – este și aceasta o posibilitate. Până una alta, semnele care vin dinspre echipa sa sunt încurajatoare. După ce s-a reunit cu Marian Vajda, omul alături de care a ajuns pe culmile succesului și despre care Novak a declarat că-l cunoaște mai bine decât oricine, iată că l-a rechemat și pe vechiul său antrenor de fitness, austriacul Gebhard Gritsch. Singurul care lipsește din echipa de aur este fizioterapeutul Miljan Amanovic, actualmente cu Raonic (care nici el nu se simte prea bine, deci nu m-ar mira ca sârbul să revină la fostul său patron).

Iar dacă colaborarea cu Vajda nu dă rezultate (Djokovic a declarat că va reevalua la sfârșitul sezonului de zgură), cineva să-i aducă la cunoștință lui Novak că Tio Toni e disponibil. Am glumit acum câteva săptămâni pe tema asta, dar iată că gura păcătosului adevăr grăiește. Într-un interviu pentru La Vanguardia, Toni Nadal a mărturisit că dacă Djokovic l-ar solicita, ar fi greu să-l refuze. ”E greu să refuzi un număr 1 mondial. Aș fi dispus să călătoresc cu el la cel puțin un turneu, dacă este o persoană educată. Nu aș merge cu el până la capăt, cum am făcut-o cu Rafael. Dar nu se va întâmpla niciodată să mă contacteze”, a declarat Toni. Trebuie totuși să admirăm la Tio Toni ambiția și lipsa lui de scrupule: a mai declarat pe vremuri că și-ar fi dorit să-l antreneze pe Federer. Sunt curioasă totuși ce crede Rafa despre genul ăsta de declarații.

Vă dau, deci, câteva momente să vă indignați (dacă sunteți fani Nadal), să procesați informația (dacă sunteți fani Djokovic) și să ridicați dintr-o sprânceană (dacă sunteți fani Federer). Așa, bun. Acum, dacă sunteți cu toții atenți, aș vrea să vă las cu acest exercițiu de imaginație: Tio Toni în loja lui Novak la un meci contra lui…Rafa. Nu știu voi, dar pentru asta eu aș da la schimb toate Fedalurile viitoare.

 

***

„My Forehand is Better Than Yours!” – este parte din oferta primăverii în Shop-ul 30-0! Disponibil acum la 55 de lei, ofertă limitată!

 

*

În Shop ai reduceri de primăvară, de până la 40 la sută!

Primește primăvara cu reducerile din Shop-ul 30-0: până la 40 la sută reducere la produsele selectate! Fără voucher, fără condiții secrete; ce vezi e ce primești. Sunt ultimele reduceri aplicate în magazinul 30-0 pentru o perioadă însemnată; verifică-le și profită de ele acum, aici!

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi