Debut surprinzător pe zgură: Federer şi Wawrinka în finală la Monte Carlo, în vreme ce Nadal pierde încă din sferturi cu Ferrer

Ani de-a rândul, singura întrebare pe care mi-o puneam în timpul turneului de la Monte Carlo era: „Pe cine mai bate anul ăsta Rafa în finală?” Monte Carlo era ca un film de Hollywood: decoruri photoshopate, actori celebri şi un sfârşit pe care-l puteai ghici din primele minute. Anul trecut, Djokovic a întrerupt seria de 8 titluri consecutive ale lui Rafa, însă anul acesta lucrurile au scăpat complet de sub control: în finala de mâine de la Monte Carlo îi avem pe… Roger Federer şi Stanislas Wawrinka.

Ce s-a întâmplat? O clipă doar îmi întorc atenţia spre Fed Cup şi Rafa pierde la Ferrer, Djokovic pierde set la Garcia Lopez, Stan îşi regăseşte mojo-ul de la Australian Open şi Federer smulge contra lui Tsonga o victorie din ghearele înfrângerii în cel mai nadalian stil cu putinţă? Dar turneul începuse atât de previzibil, atât de… monte carlian: în primele tururi, favoriţii au pornit ca din puşcă, împărţind în stânga şi-n dreapta covrigi, grisine şi în general meciuri câştigate pe repede înainte. Iar în sferturi, fără niciun advertisment, totul a început s-o ia razna.

Rafa joacă unul dintre cele mai bizare meciuri pe care le-am văzut vreodată din partea lui: greşeli cu duiumul (este grav când Ferrer termină meciul cu mai multe winnere pe dreapta decât Nadal), atitudine lipsită de combativitate şi un joc catastrofal atunci când a contat mai mult (tiebreakul primului set, pierdut la 1). Nici măcar în setul doi, când a recuperat unul din cele două breakuri şi părea că va orchestra una din celebrele lui reveniri din morţi care sunt cu atât mai zdrobitoare pentru adversari, Rafa n-a reuşit să-şi găsească focul interior. Un Rafael Nadal înfrânt înainte să se termine meciul? Asta este pur şi simplu… greşit.

Credit totuşi lui Ferru, care şi-a ţinut firea în condiţiile în care în psihicul lui, Rafael Nadal avea dimensiunile celui mai înfricoşător bau-bau: nu-l mai bătuse pe zgură de 10 ani! Ce să mai zicem de natura acestui sport, care nici măcar nu te lasă să-ţi savurezi bine victoriile: în următoarea zi după ce reuşeşte să-şi exorcizeze cel mai mare demon interior, Ferrer ia bătaie de la Wawa în două seturi (6-1 76(3)). În primul set Wawrinka l-a bruscat pur şi simplu pe bietul David. Mai interesant a fost setul doi, când motoraşul Ferrer s-a trezit, a început să opună rezistenţă şi Wawrinka şi-a pierdut un pic din starea de graţie în care nu putea greşi. Cu toate astea, Stan a rămas pe poziţii şi şi-a folosit serviciul pentru a ieşi din dificultate de câte ori a fost nevoie. La asta m-am referit când am spus că Wawrinka şi-a regăsit mojo-ul: câştigă şi când nu joacă bine, pentru că rămâne mental în meci şi are încredere că poate.

Pe partea cealaltă de tablou, Djokovic a dat peste un Garcia Lopez în forma vieţii lui. Cumva a reuşit s-o scoată la capăt, dar cu un preţ, aflăm azi: accidentare la antebraţul drept. Djokovic se antrenează azi doar zece minute, iese de pe teren şi cere o injecţie. Partea bună este, conform lui Ivan Ljubicic, că e vorba doar o problemă musculară, deci nu va avea urmări grave pe termen lung. Partea proastă este că are meci cu Federer. Care Federer vine după un meci cu Tsonga pe care l-a câştigat cu o conversie a mingilor de break suprarealist de proastă, chiar şi pentru standardele lui: 2 din 19! Oricum putem să-i zicem lui Federer, numai Breakerer nu. Totuşi, nu e ca şi cum Federer nu e deranjat de acest obicei prost care ameninţă să escaladeze: ieri, după ce a ratat a nu ştiu câta oară un break point, a izbit o minge în afara stadionului, luându-şi un avertisment de la arbitru (history again?).

Ca şi Wawrinka, Federer a avut totuşi tăria şi răbdarea de a rămâne pe teren, conectat la un meci care ameninţa constant să deraieze. Tsonga a avut nenumărate şanse de a se distanţa în câştigător în setul doi. Le-a irosit una câte una. În tiebreak a salvat ce-i drept trei mingi de set, dar Federer s-a propulsat cumva spre linia de sosire. Publicul, care a fost de partea lui Fed seminficativ, a salutat cu ovaţii câştigarea celui de-al doilea set. Momentul i-a luat tot avântul lui Jo şi decisivul a fost o formalitate.

Federer cred ca se felicită că a venit anul acesta în Monaco, o decizie care a ridicat câteva sprâncene (recunosc, şi pe ale mele printre ele). Iată-l azi pregătit pentru încă o semifinală pe zgură contra lui Djokovic, care intră pe teren cu antebraţul drept bandajat. De intrat a intrat, dar cât va rezista, asta e întrebarea. Primul set, calmantele îi dau posibilitatea să joace la capacitate bună. Nivelul e ridicat, schimburile prelungite, cu lovituri care folosesc fiecare centimetru al terenului. Amândoi aleargă, amândoi apără, amândoi atacă. Publicul plezneşte de satisfacţie, aplauze, ooooh şi aaaaah la fiecare câteva mingi. Niciunul nu se grăbeşte, amândoi îşi măsoară teritoriul, încercând să-l manevreze pe celălalt în afară. Momentul culminant vine la 4-5 cu Federer la serviciu, când Djokovic face rost de două mingi de break şi set consecutive şi Federer le salvează pe amândouă cu un joc entuziasmant, continuă să zboare şi ia game-ul. Şi se adevereşte din nou vorba aceea: după ce-ţi ţii serviciul în condiţii vitrege, deseori faci break. Federer continuă să zboare, Djokovic este destabilizat de ratarea şansei din game-ul anterior, et voila proverbialul break. Federer serveşte şi ia setul 1 în uralele dichisiţilor monegasci: 7-5.

Acolo s-a sfârşit meciul. Probabil era demoralizat de felul cum se terminase setul 1, probabil calmantele începeau să-şi diminueze efectul, dar Djokovic a părut în mod clar neconectat la meci în setul doi. Negru de supărare şi cu discomfortul clar întipărit pe chip, trebuie să mărturisesc că apreciez faptul că Djokovic nu s-a retras, deşi cred că nimeni nu i-ar fi luat-o în nume de rău. Novak ratează şansa de a fi primul jucător din istorie care câştigă cinci Mastersuri consecutive, dar nu trebuie citit în această victorie mai mult decât este. Atâta timp cât a fost sănătos, Novak a demolat tot în cale. În opinia mea, rămâne în continuare favoritul pentru Roland Garros.

Şi uite aşa avem mâine finala improbabilă: Federer – Wawrinka. Amândoi sunt sănătoşi, amândoi joacă bine şi sigur amândoi conştientizează ce oportunitate e aceasta finală Masters pe zgură în care nu au de cealaltă parte a fileului pe cineva numit Rafael Nadal. Oricine ar câştiga, este cu siguranţă un debut cum nu se poate mai surprinzător pentru sezonul de zgură.

Faza meciului Federer – Djokovic

Federer despre finală

Declarație Djokovic

Highlights semifinale

Preview finală

 Cifre, declarații și alte lucruri de știut

– Roger și Stan vor juca nu doar pentru primul lor titlu la Monte Carlo, ci și pentru locul 3 în lume și, implicit, titulatura de No 1 Swiss Player.

– Pentru Wawrinka ar fi și primul titlu de Masters al carierei. Pentru Federer, care a pierdut de trei ori în finala de la Monte Carlo, ar fi al 22-lea titlu de Masters și al 8-lea dintre cele pe care le-a jucat (inclusiv fostul Hamburg). Îi mai lipsește Roma. Nici la Shanghai n-a câștigat, dar s-a impus pe când licența turneului era la Madrid. N-a mai câștigat un Masters de la Cincy 2012. 

– E prima finală elvețiană din 2000 încoace – Federer a pierdut atunci la Marc Rosset. 

– Recordul meciurilor directe dintre cei doi este de 13-1 pentru Fed. Însă singura victorie a lui Wawrinka a venit chiar la Monte Carlo. Cei doi prieteni, care au venit la Monte Carlo după ce au calificat Elveția în semifinalele Cupei Davis, au anunțat deja că se vor antrena împreună duminică, înainte de finală.

– Federer a atins, în meciul cu Tsonga, cota 950 de victorii în carieră. 

 – Federer – Djokovic head-to-head 18-16 după meciul de azi.

– Djokovic a ratat șansa de a câștiga 5 Mastersuri la rând, o premieră istorică. 

– Federer: „E incredibil că suntem amândoi în finală. E un moment special, după atâtea ore petrecute împreună la antrenamente, în Cupa Davis, la dublu sau pur și simplu discutând despre tenis. Din acest punct de vedere, va fi o zi minunată duminică”.

– Djokovic: „E nefericit faptul că la un astfel de meci, turneu important, adversar precum Roger să nu poți să-ți faci jocul pentru că altceva îți ia din energie. Mă voi odihni acum. Probabil nu voi putea juca tenis o vreme. Nu știu cât timp. O să discut cu doctorii și voi face încă un RMN. Vestea bună e că nu e nimic rupt, sau ceva de genul acesta. Când voi fi 100 la 100, voi reveni”. Următorul turneu din calendarul lui Nole e Madrid (start pe 2 mai).

 

***

Citește AICI, pe larg, toate materialele din secțiunea specială pregătită de Treizecizero.ro pentru barajul Fed Cup România – Serbia