Cum răspunde Simona după Paris? Cât de departe vor ajunge Irina, Sorana, Monica și Patricia? Vine 22 pentru Serena? Nouă subiecte de discuție despre tabloul fetelor

1. Simona

În memoria recentă, n-a fost un alt turneu de Grand Slam la care Simona Halep să fie atât de mult pe sub radar precum la ediția din acest an a Wimbledon. Adevărul e că potențialul din acest moment al Simonei e o enigmă pentru toată lumea. Urmând traiectoria acestui an, perioada de criză de formă a fost închisă oficial în aprilie, apoi așteptările și zâmbetele au revenit odată cu titlul de la Madrid, cel care o menține în Top 10 atât în clasamentul la zi, cât și în Race. Roland Garros a venit cu trei victorii de rutină, urmate de frustrarea din meciul cu cântec cu Stosur, care a oprit-o pe Simona încă din optimi. O frustrare care ar trebui să o înrăiască, în sensul bun, pe jucătoare, conform Virginiei Ruzici, care se declară optimistă în ce privește jocul ei pe iarbă.

În aceste trei săptămâni, Simona a survolat alte probleme la tendon și n-a apucat să joace un turneu pregătitor pe iarbă, ceea ce, însă, a încetat demult să mai fie o problemă în tenisul profesionist. Traseul ei este provocator, solicitant, ofertant și dificil; aproape fiecare tur îi propune Simonei o adversară complicată la acel moment, în special pe iarbă. Începând chiar cu primul meci, aparent simplu, dar deloc sărac în capcane: Simona va vedea pentru al doilea an la rând o slovacă în primul tur, de data asta pe Anna Karolina Schmiedlova, primul lor meci direct. Slovaca e într-o criză de formă și de rezultate cum rar se mai vede: anul acesta a pierdut 15 meciuri din 18, iar din cele trei victorii, doar una a venit în circuit, celelalte două fiind obținute în Fed Cup. Aceeași Schmiedlova a chinuit-o vreme de un set și jumătate pe Garbine Muguruza în primul tur la Roland Garros și va avea măcar avantajul de a juca fără niciun fel de așteptări. Primul tur, primul meci pe iarbă rămâne un obstacol foarte dificil, indiferent de adversar, indiferent de forma acesteia, iar Simona va avea de luptat, fără îndoială, și cu emoțiile debutului.  

Anastasija Sevastova sau Francesca Schiavone vor decide adversara din runda a doua, dar la acea oră, Simona ar trebui deja să fie mult mai relaxată, și va conta mai puțin care din cele două va fi de cealaltă parte a fileului. Totul depinde numai de ea ulterior. Dacă Kiki Bertens, semifinalista surpriză de la Roland Garros, va fi ok fizic și va găsi același joc și pe iarbă (discutabil, are doar o victorie în carieră la Wimbledon), cele două s-ar putea vedea în runda a treia; dacă nu, Jelena Ostapenko se va dovedi o adversară poate chiar mai complicată. Dar Simona are deja experiență pentru genul acesta de meciuri, iar contribuția lui Darren Cahill se va vedea tot mai mult, pe măsură ce avansăm în partea a doua a anului.

Dacă totul e în regulă până în săptămâna a doua, Simona o să aibă o parte de tablou garnisită cu jucătoare bune și foarte bune. Madison Keys în optimi, Angelique Kerber, Irina Begu sau Karolina Pliskova în sferturi, Garbine Muguruza, Venus Williams sau Sabine Lisicki în semifinale. Sau, firește, oricare altă jucătoare care se poate afirma cu această ocazie. Pentru că în WTA totul pare posibil, și asta nu e deloc rău, pentru că nivelul e în sus, nu în jos.

2. Româncele

La Paris, Irina Begu ne spunea că așteaptă cu mare interes iarba; o suprafață pe care nu se simțea confortabilă până nu demult, dar sentimentul acesta s-a schimbat de anul trecut. În pregătirile pentru Wimbledon, rezultatele nu au mai fost precum cele din seria pre-RG, dar asta nu înseamnă că Irina nu-și poate depăși cel mai bun rezultat pe iarba londoneză. Pe prima adversară, Carina Witthoeft, a învins-o în ambele meciuri anterioare; cu Brengle și Nara, posibilele rivale în runda a 2-a, Irina are de asemenea câte două victorii. Un tur III cu Angelique Kerber e ceva la care Irina nu ar zice nu niciodată; în ciuda celor două înfrângeri din primăvară cu Angie, Begu e mereu confortabilă pe teren cu campioana de la Australian Open, care s-a arătat în continuare susceptibilă la eliminări premature, după Melbourne. Aflată în același segment de tablou cu Simona, Irina se poate lovi cam de aceleași adversare ca și colega ei de Fed Cup, nemaipunând la socoteală un sfert de finală de vis între cele două.

Tot aici se află și Patricia Țig, care își va face mult așteptatul debut pe tabloul unui turneu de Grand Slam în compania Sarei Errani. Pentru un prim meci la Wimbledon, Sara nu e deloc un adversar indezirabil; pentru Patricia, în ciuda lipsei de experiență, rămâne o oportunitate imensă.

Monica Niculescu și Sorana Cîrstea sunt pe cealaltă jumătate de tablou, fiecare cu întrebările ei. Monica, de văzut dacă e în regulă fizic și poate repeta parcursul excelent de anul trecut, Sorana, dacă va putea să depășească o opoziție formidabilă pentru un prim tur la Wimbledon, în persoana dublei campioane la Londra, Petra Kvitova. Sorana are și mai departe un traseu teribil de greu, cu o sumedenie de jucătoare competente înghesuite pe acel segment de tablou, precum Bencic, Strycova, Petkovic, Pironkova sau Makarova.

3. Serena

Anul trecut, după Wimbledon, Serena deținea toate trofeele de Grand Slam și se pregătea de intrarea triumfală în New York, unde era așteptată să reușească al patrulea titlu al anului. Aproape 12 luni mai târziu și, după eșecuri îndelung comentate cu Vinci, Kerber și Muguruza, Serena nu mai deține decât titlul de la Wimbledon și ajunge la Londra cu mai multe întrebări decât răspunsuri.

Dar Wimbledon 2016 rămâne mai mult despre Serena decât despre oricare altă jucătoare, în ciuda faptului că în jurul ei plouă cu tot mai multe pronosticuri favorabile oponentelor ei. Cu probleme în a-și menține focusul și motivația la aceleași cote un turneu întreg, Serena mai are de luptat și cu presiunea pe care și-o produce singură, stresul de a egala recordul lui Steffi Graf. Nu e prima oară când Serena se poticnește înainte de a depăși o bornă, s-a mai întâmplat și când a trebuit să o egaleze la general pe Martina Navratilova, iar aceleași întrebări au însoțit-o și atunci. Știm ce a urmat ulterior.

Iarba de la Londra, pe care Serena a triumfat în șase ocazii anterioare (cifră care, oarecum, pare mică), rămâne însă suprafața pe care jocul americancei e perfect echipat să aducă trofeul.

Traseul Serenei e nici prea simplu, nici prea greu; îndeajuns cât s-o urmărim cu atenție tur cu tur. Primul meci mai greu se profilează în turul al treilea, unde ar putea-o revedea fie pe Kristina Mladenovic, care i-a dat ceva bătăi de cap la Paris, fie pe Heather Watson, în măsura în care britanica va mai putea replica magia de anul trecut, când era s-o bată pe Serena pe Centre Court. Sloane Stephens, Svetlana Kuznetsova sau Caroline Wozniacki – acesta e grupul potențialelor adversare din optimi, în vreme ce Timea Bacsinszky sau Coco Vandeweghe ar trebui să ajungă în sferturi, chiar dacă un rematch cu Roberta Vinci ar fi infinit mai interesant, pentru hype-ul pe care l-ar produce. Radwanska, Kvitova sau, de ce nu, Cibulkova sunt posibilele adversare pentru semifinale.

4. E din nou Muguruza cea mai plauzibilă contracandidată a Serenei?

Cele mai multe voturi se îndreaptă spre Garbine Muguruza, care nu mai e doar un nume vânturat prin preview-uri la capitolul “Ce-ar fi dacă…”, este o campioană de Grand Slam cu un potențial evident pentru multe alte titluri de Slam, și asta acum, nu într-un viitor incert. Mai are, firește, și argumentul finalei de anul trecut.

Tabloul Garbinei arată promițător pentru un nou traseu lung, cu un mare “dar”. Primul meci, cel cu Camila Giorgi, țipă “capcană” din toate puterile. Giorgi este o jucătoare care poate juca foarte bine pe iarbă, și care are alte două calități care o fac o candidată ideală pentru rolul de spoiler: poate lovi la fel de tare sau chiar mai tare decât Muguruza și e greu de intimidat. Head-to-head-ul susține această teorie: Giorgi conduce cu 2-1. Mai adăugăm la asta și tradiționalul recul întâmpinat de campioanele de Slam după primul lor titlu și obținem imaginea unui meci care ar trebui să ne spună destule despre Garbine.

5. Va fi, în sfârșit, anul Agnieszkăi?

Dacă Serena va claca dintr-un motiv sau altul pe parcurs, Agnieszka Radwanska se profilează a fi jucătoarea perfect plasată pentru a profita de context. Poloneza joacă bine deja de aproape nouă luni; a jucat bine chiar și pe zgură, la Paris, unde ar fi trebuit să fie în sferturi, dacă situația din meciul cu Pironkova nu ar fi sucit cu totul deznodământul acelui meci. Wimbledon, în schimb, a fost mereu punctul sezonului în care Aga a jucat cel mai bun tenis al ei, cu o finală și două semifinale în cont, iar acum are și încrederea dată de un sezon solid.

Favorita 3 are un prim adversar solid în persoana Carolinei Garcia, în runda a treia, în vreme ce pentru optimi e anunțat un test și mai greu: poate Cibulkova, cu care a avut mereu meciuri intense, cel mai recent la Eastbourne, poate Konta, Bouchard sau Gavrilova. Un sfert de finală cu Petra Kvitova în care ambele să ajungă în cea mai bună formă ar însemna, cu siguranță, unul dintre momentele de vârf ale turneului.

După trei campioane în premieră la ultimele Slamuri, Aga are suficiente motive să spere că va fi a patra.

6. Petra

Petra are un sezon dificil, iar asta se vede cel mai bine în Race to Singapore, unde e abia pe locul 28. Wimbledon este însă acel moment magic al anului care o poate readuce în prim-plan, după 12 luni grele, începute anul trecut, când a fost diagnosticată cu mono.

Într-adevăr, semnele nu arată bine pentru ea, dar Kvitova poate profita de lipsa așteptărilor și a presiunii și, dacă leagă câteva victorii, poate deveni periculoasă târziu în turneu; în vreme ce atenția generală se concentrează pe problemele Serenei și pe Garbine Muguruza, rar vedem o fostă dublă campioană atât de ignorată în calculele la titlu precum Petra. Campioana din 2011 și 2014 a venit relaxată la conferința de presă de dinainte de turneu și a spus că se simte sănătoasă și încrezătoare. Oricum, meciul din primul tur dintre Petra și Sorana Cîrstea este unul dintre capetele de afiș ale primului tur pe ambele tablouri; dacă va reuși să câștige, ar fi o victorie excelentă pentru jucătoarea noastră, aflată, în sfârșit, la primul Grand Slam în care intră direct pe tablou după propria-i perioadă dificilă. Învingătoarea va avea de navigat în continuare printr-o zonă dificilă a tabloului.

7.  Cine altcineva mai poate face valuri?

Madison Keys este suspecta de serviciu, numele ei apărând în numeroase pronosticuri înainte de startul de luni. Încurajată de titlul de la Birmingham și de intrarea în Top 10, Madison are și un culoar bun până în posibilul meci de tur 4 cu Simona Halep. Keys a făcut sferturi anul trecut la Londra, dar n-a mai trecut de turul 4 la următoarele Slamuri.

Sabine Lisicki nu poate fi neglijată la Wimbledon. În preajma ei sunt doi capi de serie care cu greu pot fi un factor pe iarbă, e vorba de Sam Stosur și Elina Svitolina. Dacă Muguruza dă greș, Lisicki este cea care poate profita. Plus, să nu uităm de obiceiul lui Sabine din ultimii ani de a elimina în mod regulat campioana de la Roland Garros.

Coco Vandeweghe are și ea un culoar bun, cel puțin până la meciul cu Timea Bacsinszky. În schimb, potențialul actual al Belindei Bencic, alt nume des inclus pe lista potențialelor surprize plăcute, e în ceață, iar primul ei tur e teribil, contra unei jucătoare care a atins adesea cel mai bun nivel al ei la Wimbledon: Tsvetana Pironkova.

8. Venus

La 36 de ani, n-o să mai fie multe ocazii să o vedem pe Venus Williams la turneul ei cu cel mai mare succes. Cu opt finale la Wimbledon, ea rămâne periculoasă pe iarbă. În 2014, a pierdut un meci magnific cu Petra Kvitova, în care a fost adesea jucătoarea mai bună; în 2015 a pierdut în turul IV cu Serena. De fiecare dată, învingătoarea ei a luat și titlul. Venus debutează cu Donna Vekic și e periculoasă pe același segment de tablou pe care e și Garbine Muguruza.

9. Dublu

Avem o pereche românească de urmărit, cu Irina Begu și Raluca Olaru făcând din nou în echipă. Monica Niculescu joacă împreună cu Margarita Gasparyan. Favoritele principale la titlu rămân cele două perechi care au dominat proba în ultimul an: Hingis/Mirza și Mladenovic/Garcia.