Cu Simona practic calificată, Race to Singapore e mai strânsă ca oricând. Cine o însoțește la Turneul Campioanelor? Plus: este sau nu o eră slabă în WTA?

Race to Singapore este, așa cum fanii care urmăresc cu atenție tenisul știu deja, clasamentul alcătuit doar pe baza punctelor obținute în sezonul în curs – adică, în cazul nostru, de la 1 ianuarie și până acum; asta spre deosebire de clasamentul WTA, care ia în calcul tot timpul punctele acumulate în ultimele 52 de săptămâni. Cei care urmăresc mai rar tenisul trebuie să știe că rolul acestui clasament este mai degrabă consultativ pe parcursul sezonului. Dar e un fel de clasamentul adevărului; pe măsură ce ne apropiem de finalul anului, el începe să semene tot mai mult cu clasamentul la zi, sfârșind prin a fi, firește, identic, în ultima săptămână. Primele opt clasate merg la Turneul Campioanelor, competiția de gală a WTA, organizată începând cu anul trecut în Singapore (precedenta gazdă a fost Istanbul).

Pentru cine ratează calificarea, există un fel de compensație. WTA a refăcut vechiul turneu găzduit de Sofia (un fel de Turneul Campioanelor B, cel câștigat de Simona în 2013) și l-a reinventat sub numele de WTA Elite Trophy, turneu care debutează anul acesta și care va fi găzduit în China, la Zhuhai,  orașul denumit cel mai bun loc de trăit din China, aflat în apropierea Hong Kong și Macao.

La Elite Trophy, un turneu cu premii solide, de 2,150,000 dolari, se vor califica jucătoarele clasate pe locurile 9 – 19 la finalul sezonului, plus un wildcard oferit de WTA.

Revenind însă la WTA Finals, competiția care a câștigat spectaculos în anvergură în ultimii ani are parte de o luptă strânsă pentru calificare. Cu două luni rămase la dispoziție și puține turnee mari care să aducă puncte, puține lucruri sunt clare la acest moment. Cu un rezultat foarte bun, practic oricine din zona Top 20 poate încă să mai salte în interiorul Top 8.

Ce știm sigur până acum? Știm că Serena Williams este deja calificată matematic, lucru absolut firesc, dacă ne gândim la ce sezon a avut până acum americanca. Simona Halep o urmează în clasament atât în Race, cât și în WTA Rankings; deși nu e încă obținută matematic, calificarea Simonei pentru al doilea an consecutiv în Singapore, unul dintre obiectivele ei la început de an, nu mai poate fi ratată. Cu trei titluri în cont până acum și alte două finale, Simona va fi în Singapore, unde anul trecut a jucat finala la prima apariție.

Mai știm că, afară de o minune sau, să sperăm că nu, o agravare a accidentărilor care au scos-o din cărți inclusiv pentru US Open, Maria Sharapova nu poate rata nici ea prezența la turneul de final de an. De acord, rusoaica are puține meciuri în picioare în ultima vreme și, afară de Singapore, mai e programată doar la Beijing (sare peste Wuhan). Dar punctele acumulate deja (finală la Australian Open, titlul la Roma, semifinală la Wimbledon) îi vor fi suficiente.

De aici încolo, încep calculele. Între locurile 4 și 13 sunt doar o mie de puncte, iar locul 8, ultimul care asigură calificarea, are doar vreo 700 de puncte avans față de locul 17. Practic, oricine din acest interval, și chiar mai jos, poate face un forcing de final de an cu care să se amestece în conversație.

Astea-s vești bune pentru o serie de fete al căror sezon a fost sub așteptări până acum. Fostă lider mondial și finalistă la Turneul Campioanelor în 2011, Vika Azarenka a ratat ediția de anul trecut, din cauza accidentărilor, dar sezonul actual n-a fost unul grozav, în ciuda faptului că bielorusa a fost mai tot timpul fit, așa că Vika ocupă, înainte de US Open, locul 21.  

Ana Ivanovic stă ceva mai bine, pe 17, dar și ea, ca și alte două participante de anul trecut, Caroline Wozniacki și Aga Radwanska, riscă să rateze ediția 2015. De reamintit că doar o minge i-a mai lipsit danezei anul trecut ca s-o bată pe Serena în semifinale și să se califice în finala cu Simona Halep.

Dar ambele stau mai bine decât Eugenie Bouchard, altă participantă anul trecut, al cărei sezon foarte greu a dus-o până pe 52 în Race to Singapore. Canadianca mai are șanse teoretice însă; cu un titlu la US Open, sau o finală plus un titlu la Wuhan/Beijing, ea poate intra direct în Top 8. Afirmație valabilă, firește, pentru toate celelalte fete din zona ei de clasament.

Dar să ne reîntoarcem la partea palpabilă a poveștii: dacă fetele prezente anul trecut, niște obișnuite ale Top 10, au probleme, locul le-a fost luat de un grup de jucătoare cu câteva puncte în comun: nimeni nu le dădea șanse reale la început de an; toate au jucat mult tenis anul acesta, iar rezultatele lor au venit în special în prima jumătate a anului; și toate au probleme acum în a mai menține ritmul. E vorba de grupul format din Karolina Pliskova, Carla Suarez Navarro și Timea Bacsinszky.

Lor li se adaugă două jucătoare care au săltat în principal pe baza aparițiilor în finale de Grand Slam: Lucie Safarova și Garbine Muguruza. Iar dinamica este completată de două jucătoare experimentate, Petra Kvitova și Angelique Kerber, și de o nou-venită, Belinda Bencic.

Acestea sunt numele prezente în partea de sus a clasamentului, cu cele mai mari șanse de a merge în Singapore. US Open va fi însă, pentru multe fete, cam ultima șansă de a da peste cap ierarhia.

1. Serena Williams. Campioană la Australian Open. La Roland Garros. La Wimbledon. Va ataca, la New York, Calendar Slam-ul. E deținătoarea titlului în Singapore și va fi, fără îndoială, marea favorită și anul acesta.

2. Simona Halep. A și condus la un moment dat clasamentul în Race, apoi s-a luptat în mare parte din timpul sezonului cu Maria Sharapova pentru locul 2. Are trei titluri în cont (Indian Wells, Dubai, Shenzhen) și două finale (Toronto, Cincinnati). Este finalista de anul trecut. Și-a dorit mult să revină, iar obiectivul este, practic, îndeplinit.

3. Maria Sharapova. Finalistă la Australian Open, campioană la Roma și semifinalistă la Wimbledon. Deși a lipsit la turneele de după Wimbledon, rusoaica are un bagaj de puncte care să o țină la adăpost. Mai important pentru ea la acest moment este să se refacă din punct de vedere fizic.

4. Lucie Safarova. De la locul 4 în jos începe agitația, dar Lucie a adunat o brumă de avans față de urmăritoarele ei și are șanse bune să ajungă în Singapore. Firește, finala de la Roland Garros i-a adus grosul punctelor, dar Lucie mai are un titlu la Doha și alte rezultate bune. Săptămâna trecută a ajuns în finală la New Haven.

Foto: Tim Whitfield/Treizecizero.ro

5. Karolina Pliskova. Ca și Carla, Pliskova a fost la loc de frunte în topul victoriilor în prima parte a anului. Mai nou a câștigat US Open Series, depășindu-le pe Serena și pe Simona, dar asta fără să treacă de sferturi la vreun turneu din seria nord-americană. Joacă mult tenis, dar nu are victorii la nume grele. Are finale la Stanford și Birmingham (pierdute cu Kerber), Dubai (pierdută cu Simona) și Sidney (învinsă de Kvitova), plus un titlu la Praga. De văzut dacă va rezista în Top 8 când se va intra pe linie dreaptă.

6. Petra Kvitova. Pentru o jucătoare obișnuită cu Top 4 și considerată o prezență aproape certă, Petra are mai multe emoții în ce privește locul din Singapore decât ar fi fost, poate, de așteptat. Dar la fel putem privi și dintr-o altă perspectivă: judecând după problemele de sănătate pe care le-a întâmpinat, e de admirat că Petra încă e în cărți. Până săptămâna trecută, Kvitova avea titlul de la Madrid și puțin altceva de arătat. Dar, după două eliminări rapide în Canada și la Cincy, Petra a revenit spectaculos și a luat titlul la New Haven, cu victorii impresionante la potențiale rivale în lupta pentru Singapore: Madison Keys, Agnieszka Radwanska, Caroline Wozniacki, Lucie Safarova. Trofeul îi asigură ceva mai multă liniște înainte de US Open.

Petra Kvitova. Foto: Tim Whitfield/ Treizecizero.ro

7. Angelique Kerber. Germanca are un sezon foarte bun, cu patru titluri în cont până la acest moment, iar asta a început să se vadă și în Rankings. Angie e bine poziționată pentru calificarea în Singapore, după ce anul trecut a luptat pentru un loc la Turneul Campioanelor până pe ultimii metri, fără succes.

8. Carla Suarez Navarro. La un moment dat, Carla era printre jucătoarele cu cele mai multe victorii în acest sezon, dar asta a presupus și un efort mare, care începe să se vadă. CSN a început să piardă din viteză după Roma, turneu la care a jucat finala. Mai are o finală importantă, la Miami, plus alte sferturi și semifinale notabile în prima parte a anului. Este, totuși, una dintre suspectele că-și vor pierde locul în Top 8.

Grupul de sub linie: Muguruza e pe 9, iar jucătoarea spaniolă, care a renunțat recent la antrenorul ei, e cazul specific de jucătoare care e propulsată dramatic în clasament de o finală de Slam (plus încă un sfert), dar cam atât. Garbine are un potențial imens, toată lumea pare să agreeze această idee, dar mai are nevoie și de constanță. Îi va fi suficient acel rezultat ca să ajungă în Singapore? Mai mult ca sigur, nu. 

Radwanska a urcat pe 10, Bacsinszky e pe 11, semifinalista de la Roland Garros fiind în scădere de formă, iar o altă elvețiancă, Belinda Bencic, vine tare din urmă. Seria de rezultate din ultimele luni o aduce în calcule, cu șanse reale. Apoi le avem pe Wozniacki, Errani, Svitolina, Keys, Ivanovic, Makarova, Jankovic, Petkovic, Azarenka, Venus și Sloane.  

 

Este sau nu o eră mai slabă în circuitul feminin?

Auzim des teoria că WTA are în prim-plan o generație mai slabă, lucru de care profită diverse jucătoare pentru a-și îndopa clasamentul, deși, chipurile, tenisul lor nu le-ar recomanda pentru locurile pe care le ocupă. Cu alte cuvinte, că vorbim despre un echilibru, dar unul în jos. Asta, în vreme ce Serena domină autoritar plutonul, fără ca vreo jucătoare să-i poată pună probleme în mod real.

Lucru care e perfect adevărat. Dar asta nu înseamnă neapărat că și nivelul e unul mai coborât față de alți ani. Tindem să glorificăm trecutul, pentru că ne este mult mai ușor să amplificăm performanțele și calitatea unor jucătoare care nu mai sunt în activitate. E firesc să fie așa, parfumul timpului și poveștile spuse și scrise tind să modifice un pic percepția, în vreme ce jucătoarele din prezent sunt mai ușor de criticat, jocul lor este mai la îndemână de analizat, e mai simplu să le vedem punctele slabe. De asemenea, când o jucătoare precum Serena anihilează orice urmă de competiție, e mai simplu să tragem concluzia că plutonul e pur și simplu slab. Deși poate, de fapt, Serena îl face să pară slab.

De aceea, e bine să comparăm din când în când cu ajutorul cifrelor, care ne pot da o idee mai clară față de cum evoluează nivelul circuitului peste ani. O analiză efectuată de HeavyTopSpin arată că, de-a lungul deceniilor, nivelul de competitivitate din WTA este mai degrabă constant. Per ansamblu, calitatea plutonului actual (și când ne gândim la pluton, ne gândim cel mai adesea la Top 50) nu diferă cu mult față de niciun alt an din istorie.

“Ideea principală aici este că un sezon dominant reușit în anii 80 nu e cu nimic mai bun sau mai rău față de unul reușit în prezent. Poate că Martina Navratilova a înfruntat o opoziție mai puternică din partea lui Chris Evert decât primește acum Serena de la Simona Halep sau Maria Sharapova, dar această diferență este măcar parțial acoperită din faptul că acum sunt mai multe jucătoare foarte bune în spatele primelor trei. Cu alte cuvinte, probabil că acum Serena trebuie să muncească mai mult ca să treacă de primele tururi la un Slam față de cât trebuia să muncească Martina în vremea ei”.

Sau, dacă statisticile nu sunt de ajuns pentru a ne convinge, poate îi credem pe cei direct implicați. Darren Cahill a spus, și nu o dată (și nu e singurul) că în general, tenisul feminin actual e foarte puternic. Nu există meciuri ușoare, este un nivel foarte ridicat.

 

În ATP, lucrurile sunt mult mai clare

Ce se întâmplă anul acesta la fete s-a întâmplat anul trecut în ATP, cu mai mulți jucători făcând eforturi disperate ca să prindă ultimele două locuri. De data asta, clasamentul băieților este deja rupt, și afară de vreo mare surpriză, setul de opt participanți pare deja conturat, iar tensiunea lipsește, deocamdată, în ce privește ultimele locuri disponibile. Asta, comparativ cu 2013 și 2014, când printre cei cu emoții până în ultima săptămână s-au numărat și doi componenți ai Big Four: Federer, în 2013, Murray, anul trecut. Elvețianul a avut nevoie să tragă tare până cu o săptămână înainte de turneu, la Paris, în vreme ce Andy a făcut eforturi uriașe anul trecut, jucând aproape săptămână de săptămână ca să facă punctele necesare.

Novak Djokovic conduce lejer Race to London, cu deja 10.795 de puncte acumulate, iar campionul en-titre va fi probabil bine poziționat pentru un nou titlu la O2 din Londra. Andy Murray îl urmează, cu 7200 de puncte, iar ambii sunt deja calificați matematic. Britanicul are un avans solid față de Federer, al treilea clasat (5535), ceea ce înseamnă că Murray îl va depăși curând pe Federer și în clasamentul la zi (din nou), dacă elvețianul nu ține pasul cu alte rezultate bune. Apoi urmează Wawrinka, Nishikori, Berdych (cu toții participanți și anul trecut). În ciuda problemelor de tot felul, Rafa Nadal e pus la adăpost pe locul 7, cu peste 1.600 de puncte avans față de locul 9, de unde nu vine niciun fel de presiune la acest moment. David Ferrer, altă prezență constantă la Turneul Campionilor de-a lungul anilor, încheie Top 8, dar Ferru a avut probleme serioase de sănătate în ultimele luni.

De la locul 9 în jos, nu pare nimeni decis să facă pressing serios ca să forțeze intrarea în primii opt: Isner, Gasquet, Simon, Kevin Anderson, Raonic, Monfils, Goffin, Thiem, Tomic, Karlovic, Tsonga, Troicki închid lista până la Top 20. Însă, una peste alta, suspansul de anul trecut lipsește cu desăvârșire. Asta și pentru că mai mulți candidați autorizați în alți ani (Raonic, Tsonga, Dimitrov) n-au mai reușit un sezon prea grozav. De asemenea, anul trecut a fost și cazul lui Cilic, care a câștigat un Slam și și-a asigurat astfel în mod direct locul la Turneul Campionilor, chiar dacă nu era în Top 8 la finalul sezonului, conform unei reguli ATP care favorizează campionii de Grand Slam.